Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 38/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 38/S DOSAR NR-
Ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
GREFIER: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
- procuror șef secția judiciară din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulate de petenta LIGA PENTRU MORALĂ - prin președinte împotriva rezoluției din 4 decembrie 2007 dată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul penal nr. 131/P/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 aprilie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a se depune concluzii scrise de către părți, a amânat pronunțarea pentru 14 aprilie 2008, când,
CURTEA
Asupra plângerii de față:
Pornindu-se de la cele inserate în art.2781Cod procedură penală, potrivit cărora persoana vătămată căreia i s-a respins plângerea de către procurorul ierarhic superior celui care a pronunțat soluția ce a nemulțumit-o are latitudinea de a se adresa instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în speță s-a formulat plângere împotriva ordonanței din 4 decembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul penal nr.131/P/2007, confirmată prin ordonanța din 12.01.2008 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, dată în dosarul penal nr. 27/II/2/2008 cu motivația subzistenței unor probe suficiente pentru pronunțarea unei soluții de trimitere în judecată.
Mai exact, dacă petentul f, președinte al Ligii pentru Morală care își desfășoară activitatea în domeniul prevenirii încălcării drepturilor omului, a sesizat organul de urmărire penală în vederea trimiterii făptuitorilor, în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 250, art. 267, art. 2671, art. 194, art. 292, art. 182 și art. 20 raportat la art. 174 din Codul penal, susținând că în calitate de preot catolic independent a primit numeroase scrisori de la deținuți care i-au adus la cunoștință faptul că sunt torturați, legați cu lanțuri la picioare și cu cătușe la mâini, bătuți cu cruzime, că sunt nevoiți să conviețuiască în condiții mizere, cu nesocotirea normelor de igienă elementară, prin ordonanța din 4.12.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu următoarea motivație:
- nu constituie rele tratamente restricțiile, privațiunile și sancțiunile aplicate potrivit dispozițiilor legale sau regulamentului. Pentru existența infracțiunii de supunere la rele tratamente este necesar ca actele comisive sau omisive să aibă o continuitate sau să repete într-o durată de timp necesară imprimării caracterului de tratament al comportării agentului. Or, în cauză sunt reclamate situații izolate iar mai mult nu s-a probat producerea celor arestați a unor suferințe sau privațiuni altele decât cele pe care le presupun sancțiunile pe care le execută.
- nu s-a probat ca făptuitorii să fi efectuat intenționat unele operații altfel de cum trebuiau efectuate, iar mai mult condamnații aveau deschisă calea atacării hotărârilor prin care li se aplicau sancțiuni disciplinare comisiei de disciplină din cadrul locului de detenție, respectiv Penitenciarul Codlea.
- deși petentul invocă incidența prevederilor art. 194 Cod penal nu s-a dovedit ca făptuitorii să fi exercitat asupra deținuților vreo constrângere pentru a-i determina să dea, să facă sau să nu facă ceva sub imperiul temerii, să urmărească prin această abordare dobândirea unui folos în mod injust ci doar să se conformeze regulamentelor referitoare la regimul executării pedepselor, inexistând la dosar probe certe ce să ateste derularea unor loviri active cu repercursiuni asupra integrității corporale a deținuților.
Prin ordonanță din 12.01.2008 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVa respins ca neîntemeiată plângerea îndreptată împotriva ordonanței inițiale, arătând că nu s-a identificat niciun indiciu din care să rezulte că inspectorii de penitenciar ar fi acționat cu rea-credință în îndeplinirea atribuțiilor specifice mai ales că nu constituie rele tratamente restricțiile, privațiunile și sancțiunile aplicate potrivit dispozițiilor legale sau regulamentului interior iar condițiile uneori improprii în care se execută pedepsele reclamate nu pot fi integrate în conținutul infracțiunilor menționate în plângere.
Curtea, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar, plecând de la divergențele ivite între făptuitori și petent relativ la rezilierea unilaterală a Protocolului de colaborare privind acordarea de asistență religioasă respinge ca nefondată prezenta plângere funcție de prevederile art. 2781(8) lit. a Cod procedură penală din următoarele considerente:
- deși Liga pentru Morală face parte din categoria persoanelor prevăzute în art.2781Cod procedură penală, în speță faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor descrise, date fiind atât lipsa laturii obiective cât și lipsa laturii subiective în cauză. Dacă relele tratamente implică un ansamblu de acte prin care se produc în mod repetat persoanei suferințe sau privațiuni care nu sunt inerente măsurii pe care o execută, în speță făptuitorii nu au săvârșit asemenea acte, mai ales că majoritatea deținuților audiați au susținut că nu reclamă săvârșirea vreunei fapte penale, unii precizând că au corespondat cu petentul pentru a obține cartele telefonice, bani și îmbrăcăminte.
Totodată, potrivit art. 19 din Ordinul Ministrului Justiției nr.3352/C/2003, împotriva hotărârii comandantului locului de deținere prin care s-a aplicat o măsură disciplinară persoanei aflată în executarea unei pedepse privative de libertate se poate formula plângere la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul al cărui comandant a emis hotărârea atacată în termen de 48 de ore de la comunicare, fapt ce denotă că deținuții relativ la care se face vorbire nu s-au prevalat de această oportunitate.
Aspectele legate de condițiile precare de cazare, hrană, administrarea unui tratament medical ori de conflictele spontane ivite între deținuți își pot găsi rezolvarea pe cale administrativă, Codul penal incriminând cu totul alte situații străine principiilor pe care se bazează dreptul penal. Nu s-a dovedit ca cei la care face referire petentul să fi fost înjosiți ori brutalizați de către făptuitori, cu atât mai mult cu cât la momentul audierii lor de către procuror și-au schimbat poziția avută la momentul abordării petentului.
Mai mult, impunerea unui anumit comportament nu s-a făcut în scopul suportării unei consecințe păgubitoare ci a respectării prescripțiilor legale, a sancțiunilor aplicate potrivit regulamentelor. Prin urmare, eliminarea situațiilor privitoare la condițiile improprii în care se execută pedepsele țin de managementul penitenciarului iar disensiunile între conducerea penitenciarului și petent pot fi aplanate cu concursul;
- făptuitorii nu au dispus de funcție în mod negativ cu privire la drepturile altora, nu s-a probat ca ei să fi proferat expresii jignitoare la adresa deținuților, susținerile petentului necoroborându-se cu alte probe certe de vinovăție. Or, nevinovăția este prezumată de lege până în momentul când vinovăția este dovedită în condițiile legii.
La dosar nu există probe din care instanța să-și poată forma convingerea că făptuitorii sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor ce li se incumbă, fapt pentru care urmează a transpune în speță principiul " in dubio pro reo " ( de exemplu deținutul învederează că " nu înțeleg să formulez plângere penală împotriva vreunui angajat de la Penitenciarul Codlea și susțin acest fapt, precizând că nu mi-e frică de cineva anume " - fila 238 dosar urmărire penală, deținutul Pișta arată că " susțin cu toată responsabilitatea, că eu nu înțeleg să formulez plângere penală împotriva unui angajat al Penitenciarului Codlea, întrucât nu am de ce, eu neavând probleme cu niciunii ", deținutul arată că " eu personal nu formulez plângere penală împotriva vreunui angajat de la Penitenciarul Codlea întrucât nu am de ce să o fac " - fila 243.
Față de considerentele sus expuse Curtea respinge ca nefondată prezente plângere, făcând în final aplicarea prevederilor art.192 ( 2 ) Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOT ĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul - președintele Ligii pentru Morală împotriva ordonanței din 4 decembrie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV emisă în dosarul penal nr.131/P/2007, pe care o menține.
Obligă petentul la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare cu intimații făptuitori.
Pronunțată în ședință publică azi 14.04.2008
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
red. /18.04.2008
dact. Gh./24.04.2008/2 ex
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu
