Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 38/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 38/PI/2009
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
S-a luat în examinare plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al petentului G, av. și au lipsit petentul G și intimatul.
S-a constatat că plângerea a fost dezbătută în ședința publică din 11 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru azi, 18 martie 2009.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii împotriva actelor procurorului de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 24 septembrie 2008, dată în dosarul nr. 273/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa dispus, în baza art. 249 Cod procedură penală, art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, art. 18/1 alin. 3 și art. 91 Cod penal, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, născut la 7 martie 1964 în H, fiul lui și, cetățean român, studii superioare, executor judecătoresc, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale,. în S-M,-, jud. S-M și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv a unei amenzi de 1000 lei.
Pentru a pronunța această rezoluție, procurorul de caz, după ce face un istoric al fazelor pe care le-a parcurs plângerea formulată de petentul G împotriva intimatului, rețin că, prin sentința penală nr. 25/P din 16 aprilie 2008 Curții de APEL ORADEAs -a dispus, ca urmare a admiterii plângerii petentului G, trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul, executor judecătoresc, sub aspectul comiterii infracțiunilor de distrugere, prev. de art. 217 Cod penal și purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. 1 și alin. 3 Cod penal.
Prin rezoluția din 28 august 2008, dată în dosarul nr. 273/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, s-a dispus începerea urmăririi penale față de intimatul, pentru infracțiunile mai sus arătate.
Procurorul de caz a reținut că, în dosarul execuțional nr. 44 din 6 aprilie 2005, intimatul, executor judecătoresc, a întocmit procesul-verbal în care a consemnat că s-a deplasat la pârâta SC SRL -O, pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 438 din 29 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Negrești -O în dosarul nr. 431/2005, executarea constând în obligația pârâtei de a sista orice lucrare de construcție, amenajare, extindere și modernizare a barului pe terenul proprietatea lui și, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 90/2003 al Judecătoriei Negrești -O, având ca obiect revendicare și obligație a face. Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 461 din 1 aprilie 2005, dată în dosarul nr. 483/E/2005 al Judecătoriei Negrești -
S-a reținut că, executorul judecătoresc, intimatul din prezenta cauză, a consemnat în procesul-verbal că s-a deplasat de patru ori în localitatea -O și că, în data de 6 aprilie 2005, l-a găsit pe G, căruia i-a adus la cunoștință obiectul executării. Acesta din urmă, fiind întrebat dacă are cunoștință despre existența hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea lucrărilor privind barul, a început "să strige, a încercat să închidă cu yală ușa, blocând accesul în exterior", motiv pentru care intimatul a făcut uz de forță pentru a putea ieși.
Ulterior, în biroul comandatului Poliției -O, Gap rezentat un fax care cuprindea dispozitivul sentinței civile nr. 40/D din 4 aprilie 2005, dată de Tribunalul Satu -M în dosarul nr. 1239/2005, din care rezulta că a fost suspendată provizoriu executarea ordonanței președințiale.
Procesul-verbal din 6 aprilie 2005 fost semnat de intimatul, în calitatea sa de executor judecătoresc și de agentul șef adjunct, de la Biroul de ordine publică al Poliției orașului -
S-a reținut că, în data executării, 6 aprilie 2005, executorul judecătoresc a uzat de dispozițiile art. 373/1 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că s-a deplasat la locul executării silite însoțit de agentul șef adjunct, din cadrul Poliției orașului -
S-a mai precizată că, executorul judecătoresc și martorul, au intrat în sediul social al societății comerciale, găsindu-l acolo pe G și pe, cumnatul acestuia din urmă. Gas usținut că, în data de 6 aprilie 2005, executorul judecătoresc, însoțit de lucrătorul de poliție, a intrat în sediul punctului de lucru al SC SRL, situat pe-, or, dosarul de executare silită viza SC SRL, care are sediul social la altă adresă, situată în vecinătatea sediului SC, la aproximativ 10. Intimatul G mai susține că i-ar fi spus executorului judecătoresc să se deplaseze la sediul SC SRL, unde asociat și administrator este soția sa,.
S-a reținut de către procurorul de caz, sub acest aspect, că, în titlul executoriu, respectiv în sentința civilă nr. 438/2005, sediul social al debitorului SC SRL -O era precizat ca fiind în -O, pe str. -,. 37,. 87 și că, anterior pronunțării acestei sentințe, prin încheierea nr. 913 din 28 februarie 2005 fost admisă cererea asociatului unic, de schimbare a sediului la adresa din -O,-/a, dar că debitorul nu a depus la dosarul de fond nicio precizare în acest sens, făcându-se referire despre această schimbare a sediului abia în recurs.
Deoarece intimatul G este soțul numitei, asociat unic și administrator la SC SRL -O, procurorul a apreciat că nu exista niciun impediment, în afara lipsei de bunăvoință, pentru ca intimatul să-l îndrume pe executorul judecătoresc către SC SRL și reprezentantul ei legal, or, potrivit declarației agentului șef adjunct, martor obiectiv, atitudinea intimatului G, a fost aceea de a încerca să-l intimideze pe executorul judecătoresc, spunându-i că-l va chema pe procurorul șef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești -O, ori pe comandatul poliției.
S-a arătat de către toate persoanele care au fost de față, că executorul judecătoresc a precizat care sunt motivele pentru care s-a prezentat în -
S-a mai reținut că petentul G nu i-a prezentat intimatului - care anterior punerii în executare a verificat dacă nu s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite -, dispozitivul sentinței Tribunalului Satu -M, prin care se dispusese suspendarea provizorie a punerii în executare, considerând că nu are nicio obligație în acest sens, nefiind debitor în cauză.
De altminteri, martorul, nici nu l-a auzit pe petentul pomenindu-i ceva legat de această sentință executorului judecătoresc.
Deoarece petentul a intenționat să-i contracteze telefonic pe cei la care a făcut referire pentru a-l intimida pe executorul judecătoresc, acesta l-a împins pe petent, astfel că acestuia i-a căzut din mână telefonul mobil, care s-a dezmembrat, părțile acestuia fiind ridicate de jos de martorul, care nu a putut preciza dacă telefonul mai era sau nu în stare de funcționare.
În contradicție cu declarația martorului sunt declarațiile petentului și a finului său, amândoi declarând că intimatul l-ar fi lovit peste mână pe petent și că acest act de violență ar fi determinat căderea telefonului pe pardoseală dar procurorul, având în vedere relațiile de afinitate dintre petent și martorul, a apreciat ca fiind obiectivă susținerea martorului.
Cu referire la întrebuințarea de expresii jignitoare (care l-ar fi făcut pe petent bandit și mincinos) de către intimat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, procurorul de caz a reținut că, de asemenea, doar petentul și finul acestuia, martorul, declară în acest sens, martorul, neauzind ca executorul judecătoresc să fi folosit aceste cuvinte.
Cu privire la cel de-al doilea act de violență pe care l-a reclamant petentul ca fiind executat de intimat, respectiv o lovitură în stomac și prinderea de gât, procurorul de caz a înlăturat din nou declarațiile petentului și ale martorului, dând eficiență declarației martorului, care nu este în grad de rudenie sau afinitate nici cu petentul și nici cu intimatul, în sensul că, intimatul l-a prins de gât pe petent, fără a-i aplica nicio lovitură, deoarece acesta intenționa să închidă prin interior ușa încăperii, cu intenția de a-i încuia pe amândoi înăuntru și că aceasta ar fi și explicația leziunilor reținute în certificatul medical al petentului.
Când s-a realizat contactul dintre intimat și petent, martorul a intervenit și le-a cerut celor doi să-l urmeze la sediul poliției, unde martorul a susținut, în fața comandantului, că, petentul G nu l-a provocat pe intimat.
Procurorul de caz a reținut că, din starea de fapt, probată cu declarațiile petentului, a intimatului și a martorilor și, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal, respectiv scuza provocării în favoarea intimatului, care s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere adusă demnității sale, deoarece petentul a dorit să-l intimideze și apoi a dorit să blocheze ieșirea acestuia din încăpere.
S-a mai reținut că petentul a reacționar refractar la descinderea executorului judecătoresc, fiindu-i ostil, deoarece nu i-a indicat unde este sediul societății cu privire la care urma să se facă executarea și nici nu i-a comunicat faptul că s-a luat măsura suspendării provizorii a executării silite.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei ordonanțe, a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, prin ordonanța din 11 noiembrie 2008, dată în dosarul nr. 5671/II.2/2008.
Împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală petentul a formulat plângere, în condițiile art. 278/1 Cod procedură penală, prin care a solicitat infirmarea soluției ca netemeinică și, pe cale de consecință, reținerea cauze spre judecare, după punerea în mișcare a acțiunii penale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în mod nefondat a reținut procurorul în favoarea intimatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 Cod penal, deoarece niciuna din cele două condiții cerute de art. 73 Cod penal nu sunt întrunite în cauză, neputând fin constatate din starea de fapt reținută, care rezultă din probele administrate în cauză. Astfel, pe de o parte, nu reiese, în nici un fel, faptul că petentul ar fi acționat în așa fel încât să-l provoace pe intimat, ci, dimpotrivă acesta din urmă a acționat prin depășirea abuzivă a atribuțiilor sale de serviciu, conștientizând că actele de executare silită se îndreaptă împotriva unui terț și că a intervenit suspendarea executării silite.
De asemenea, s-a apreciat că indicarea de către petent a faptului că dorea să sune un procuror, pentru a verifica legalitatea demersului intimatului, nu poate fi interpretat ca un act provocator.
Pe de altă parte, s-a arătat că, o presupusă acțiune provocatoare a petentului trebuia să se afle într-o legătură cauzală directă cu o stare de puternică tulburare sau emoție, împrejurare ce nu a fost dovedită în cauză.
Referitor la pretinsele demersuri de împăcare ce ar fi fost întreprinse de intimat, s-a arătat că, și reale fiind, se regăsesc temporal ulterior momentului comiterii faptei, iar elementele ce pot caracteriza o vădită lipsă de importanță a acesteia, prin atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de legea penală potrivit art. 18/1 Cod penal, trebuie raportate la momentul comiterii presupusei infracțiuni, astfel încât nu pot susține, în niciun caz, a astfel de apreciere.
Examinând ordonanța de scoatere de sub urmărire penală prin prisma plângerii formulate, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar plângerea formulată de petent este nefondată și va fi respinsă ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect a constatat procurorul de caz că intimatul, anterior deplasării sale la locul executării silite, a verificat dacă nu s-a suspendat executarea silită și că nu a avut cunoștință de soluția pronunțată în dosarul nr. 1239/2005 al Tribunalului Satu -M, soluție pe care nici petentul nu i-a adus-o la cunoștință decât ulterior desfășurării incidentului.
Intimatul, în calitatea sa, de executor judecătoresc, îndreptățit a apelat la sprijinul organelor de poliție, fiind însoțit în deplasarea la locul execuției de martorul - agent șef adjunct al poliției locului executării.
Din declarațiile petentului, a intimatului și a martorilor și rezultă că, într-adevăr, între petent și intimat a avut loc o altercație, determinată însă și de comportamentul petentului, care a încercat să-i blocheze pe cei doi în imobil.
În mod corect procurorul de caz a dat eficiență declarațiilor martorului, care nu se află, ca și celălalt martor, în relații de rudenie cu petentul, reținând, așa cum s-a arătat mai sus, și faptul că petentul nu a prezentat dovada suspendării titlului executoriu decât în fața comandantului Poliției -O, după consumarea incidentului, evident fiind că atitudinea sa față de executorul judecătoresc, intimatul din prezenta cauză, a fost una mai mult decât refractară, condiții în care, în raport de această atitudine, care s-a materializat și prin agresivitate, chiar dacă nu explicit fizică, în mod corect procurorul a reținut în favoarea intimatului dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal.
Înlăturarea caracterului penal al faptei în cazul legitimei apărări se întemeiază pe absența trăsăturii esențiale a vinovăției, trăsătură fără de care nu poate exista infracțiune, iar absența acestei trăsături își găsește cauza în acțiunea de constrângere datorită căreia s-a produs acțiunea de apărare.
Absența vinovăției atrage ca o consecință lipsa, în concret a trăsăturii esențiale a pericolului social necesar pentru existența unei infracțiuni, deoarece pericolul pe care îl prezintă fapta prevăzută de legea penală pierde în concret caracterul de social, rămânând un simplu pericol material, atunci când fapta este săvârșită de o persoană constrânsă să se apere, deci, fără vinovăție.
Față de cele ce preced, curtea apreciază că rezoluția atacată este temeinică și legală, sancțiunea administrativă aplicată intimatului fiind în măsură - ținând seama și de circumstanțele personale ale intimatului-, să asigure realizarea scopului prevăzut de lege, considerent pentru care, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată plângerea petentului care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul G,. în, nr. 319, jud. S-M, împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 24 septembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 273/P/2007, menținută prin ordonanța din 11 noiembrie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 561/II.2/2008 și menține ordonanța de scoatere de sub urmărire penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, dispune obligarea petentului la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
red. sentință în concept - Gh. 25.03.2009
tehnored. 2 ex. 13.04.2009, pc
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 11 martie 2009
Președinte: - G - președintele instanței
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
S-a luat în examinare plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al petentului G, av. și au lipsit petentul G și intimatul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra plângerii.
Apărătorul petentului a solicitat admiterea plângerii, în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală și reținerea cauzei spre judecare. A apreciat că, față de criteriile prevăzute de art. 18/1 Cod penal, în mod greșit procurorul de caz a apreciat că faptei comise de intimat îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând seama și de calitatea intimatului și de circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta. A solicitat să se amâne pronunțarea pentru a avea posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise.
Procurorul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că rezoluția atacată este temeinică și legală, în mod corect reținându-se lipsa de pericol social al faptei.
CURTEA DE APEL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda apărătorului petentului posibilitatea de a depune concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea hotărârii pentru 18 martie 2009, cam. 65,. II, pentru când părțile cunosc termenul.
Dată în ședința publică de azi, 11 martie 2009.
Președinte, Grefier,
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe
