Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 4/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR.11128/2/2009
2718/2009
SENTINȚA PENALĂ NR.4/
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectplângereaformulată de petentul împotriva Ordonanței nr.1447/P/2009 din data de 06 octombrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Rezoluției nr.1633/II-2/2009 din data de 26 octombrie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns petentul, personal și intimata, personal, lipsă fiind intimatul, care a fost reprezentat juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.- (atașată la fila 61 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează înaintarea de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa Dosarului nr.1447/P/2009 și Lucrării nr.1633/II-2/2009.
Curtea procedează la legitimarea petentului, pe baza cărții de identitate seria - nr.-, CNP -, domiciliat în B,-, -i,.2,.17, sectorul 6 și a intimatei, pe baza cărții de identitate seria - nr.-, CNP -, domiciliată în B,-, -B,.A,.6,.27, sectorul 3.
Curtea pune în vedere petentului că ordonanța procurorului nr.1447/P/2009 din data de 06 octombrie 2009 cuprinde două dispoziții, în concret neînceperea urmării penale față de intimata și respectiv disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București față de intimatul și solicită acestuia să precizeze dispoziția sau dispozițiile pe care le contestă prin plângerea dedusă judecății.
Petentul, la întrebarea Curții, arată că, prin plângerea formulată în prezenta cauză, contestă numai dispoziția procurorului de neîncepere a urmării penale față de intimata.
De asemenea, la întrebarea Curții, petentul precizează că rezoluția din data de 09 noiembrie 2009, emisă în dosarul nr.1966/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI (a cărui atașare a solicitat-o prin cererea formulată la data de 08 decembrie 2009 - fila 53), se referă la judecătorul și, privitor la acel dosar, depune la dosar o cerere de extindere a urmăririi penale față de toți făptuitorii nominalizați în cererea respectivă (atașată la filele 62-63).
Curtea comunică petentului că obiectul prezentei cauze, astfel cum chiar acesta l-a precizat, îl constituie plângerea sa împotriva ordonanței procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmării penale față de intimata, pentru contestarea altor acte ale procurorului având deschisă calea unor plângeri separate.
La întrebarea Curții, petentul precizează că nu solicită administrarea de înscrisuri noi în susținerea plângerii formulate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra plângerii.
Petentul, prezentând pe scurt situația de fapt, arată că s-a asociat cu cetățeanul, în vederea unei colaborări cu un investitor străin.
Consideră că intimata nu a respectat dispozițiile legii și statutului privind profesia de avocat, precizând că, în plângerea sa, a expus pe larg prevederile legale încălcate de aceasta, care, în calitate de avocat al SC SA, împreună cu cetățeanul anterior menționat, a formulat mai multe cereri prin care a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară a SC IMPORT EXPORT SRL, prin invocarea unei datorii nereale.
De asemenea, susține că cei doi făptuitori au făcut tot posibilul pentru a-l înlătura din funcția sa de administrator al SC IMPORT EXPORT SRL.
Solicită a se constata că, în raport cu probatoriul administrat în cauză, făptuitorii și se fac vinovați de comiterea infracțiunilor prevăzute de Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței și, în consecință, a se pronunța o soluție legală și temeinică în ceea ce îi privește.
Intimata solicită respingerea plângerii, ca nefondată, precizând că, în calitate de avocat, a reprezentat SC SA timp de peste 10 ani, iar, în această calitate, a obținut în numele clientului său hotărâri definitive și irevocabile care au constat creanța față de petent a acestei societăți, respectiv suma de 100.000 USD, care i-a fost împrumutată petentului în urmă cu 12 ani și pe care acesta nu a restituit-o nici până în prezent.
Mai arată că acele hotărâri au fost puse în executare, însă creanța nu a fost acoperită, întrucât debitorul este falit, sens în care precizează că, pe rolul Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, este înregistrat Dosarul nr-, în care, în mod irevocabil, s-a declarat deschisă procedura falimentului față de SC IMPORT EXPORT SRL.
Petentul, în replică, susține că, dacă SC SA ar fi încasat suma de bani pe care el a fost dispus să o plătească, nu ar fi existat niciun litigiu, inclusiv această cauză penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii, ca nefondată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, apreciind ordonanța și rezoluția Parchetului ca fiind legale și temeinice.
Astfel, consideră că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata, având în vedere actele și lucrările dosarului, din care rezultă că în cauză sunt incidente dispozițiile art.10 lit.a și b din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.290 din Codul penal, precizează că fapta nu există, întrucât intimata a semnat toate actele societății pe care o reprezenta, inclusiv convocatorul adunării generale extraordinare a SC IMPORT EXPORT SRL, în calitatea sa de avocat, în baza contractului de asistență juridică încheiat cu acea societate, aplicând și ștampila cabinetului său de avocatură, iar nu în nume propriu, astfel că, în mod corect, s-a reținut incidența prevederilor art.10 lit.a din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art.143 alin.2 lit.b și art.146 din Legea nr.85/2006, arată că între părți au existat și există raporturi litigioase de natură comercială, astfel că faptele reclamate de petent nu sunt prevăzute de legea penală, fiind aplicabile prevederile art.10 lit.b din Codul d e procedură penală. În plus, în cazul primei infracțiuni, nu este întrunită o cerință esențială, respectiv aceea ca fapta să fi fost săvârșită în frauda creditorilor, întrucât nici petentul și nici societatea administrată de acesta nu au avut o astfel de calitate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinOrdonanța nr.1447/P/2009 din data de 06 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus, în temeiul art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.a și b din Codul d e procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de numita (avocat în cadrul Baroului B), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.143 alin.2 lit.b și art.146 din Legea nr.85/2006 (privind procedura insolvenței) și de art.290 din Codul penal, iar, în temeiul art.38 și art.42 rap. la art.45 alin.1 și art.27 pct.1 lit.f din Codul d e procedură penală și art.148 din Legea nr.85/2006, disjungerea cauzei față de numitul în vederea continuării cercetărilor, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.143 alin.2 lit.b și art.146 din Legea nr.85/2006 și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a constatat că, prin plângerea formulată la data de 26 martie 2009, petentul a solicitat efectuarea de cercetări față de sus-numiții, cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art.143 alin.2 lit.b și art.146 din Legea nr.85/2006 (privind procedura insolvenței).
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în calitate de reprezentant al SC SA (persoană juridică elenă, cu sediul în Republica, localitatea ), numitul (cetățean ), secondat de avocatul, au formulat mai multe cereri adresate Tribunalului București și Tribunalului Giurgiu, prin care au solicitat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară a SC IMPORT EXPORT SRL, prin invocarea unei datorii nereale.
Cu ocazia audierii sale la data de 29 aprilie 2009, petentul a invocat și faptul că avocatul a semnat fără drept convocatorul adunării generale extraordinare a SC IMPORT EXPORT SRL nr.1/04.07.2005, în numele președintelui consiliului de administrație al SC SA.
În susținerea plângerii, petentul a invocat Sentința comercială nr.968/31.08.2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu și Sentința comercială nr.595/08.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin care s-a dispus respingerea, ca nefondate, a cererilor formulate de SC SA, în contradictoriu cu SC IMPORT EXPORT SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
Procurorul a constatat că, din actele premergătoare efectuate, a rezultat că, prin cererile adresate instanțelor anterior menționate la datele de 27 iunie 2006 și respectiv 07 noiembrie 2007, SC SA, reprezentată de președintele consiliului de administrație, a solicitat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară (insolvență) față de debitoarea SC IMPORT EXPORT SRL.
Prin cererea adresată Tribunalului București, s-a solicitat și atragerea răspunderii fostului administrator, în baza dispozițiilor art.138 alin.1 lit.c și f din Legea nr.85/2006.
În fapt, creditoarea SC SA a invocat că debitoarea are o datorie în sumă de 96.077 USD, creanță certă, lichidă și exigibilă izvorâtă din contractul de creditare încheiat la data de 15 august 1998, prin care a fost creditată cu suma de 170.000 USD pentru dezvoltarea unei fabrici de produse lactate (ipotecată la acea dată în favoarea ), situată în comuna din județul
După cum se arată în cererile adresate instanțelor, la data de 17 decembrie 1998, s-a virat în contul debitoarei suma de 65.000 USD, care a acoperit integral creditul contractat de la. și era nerambursat.
În cursul anului 1999, SC SA a mai creditat SC IMPORT EXPORT SRL cu suma totală de 35.000 USD, pentru achiziționarea de bunuri (în trei tranșe).
Totodată, SC SA a devenit asociat majoritar, deținând 60% din părțile sociale ale SC IMPORT EXPORT SRL.
Ulterior, în cadrul adunării generale a asociaților din data de 04 iulie 2001, s-a decis preluarea de către petentul a procentului de 60% din părțile sociale de la asociatul majoritar și restituirea către acesta a creditului în sumă de 100.574 USD, în termen de 30 de zile.
Ca urmare a nerespectării acestei obligații, prin Sentința civilă nr.5072/09.04.2002 a Tribunalului București, debitorul a fost somat ca, în termen de 20 de zile, să achite creditorului suma de 100.000 USD, în echivalent în lei.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Bolintin -V la data de 10 septembrie 2004, fost încuviințată executarea silită a sentinței civile anterior menționate.
La data de 17 august 2005, în cadrul dosarului de executare nr.153/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc, s-a adjudecat de către creditoarea SC SA, la prețul de 50.000 EURO, fabrica de produse lactate din comuna.
Cererile adresate instanțelor judecătorești au fost redactate și susținute de către avocatul.
De asemenea, la data de 04 iulie 2005, în temeiul dispozițiilor art.195 din Legea nr.31/1990 republicată, SC SA, reprezentată de, în calitate de președinte al consiliului de administrație, a convocat adunarea generală extraordinară a asociaților SC IMPORT EXPORT SRL, convocatorul fiind semnat de avocatul.
La data de 28 iulie 2005, avut loc adunarea generală extraordinară a asociaților SC IMPORT EXPORT SRL, în absența petentului.
Cu acea ocazie, s-a decis, cu votul asociatului majoritar, revocarea petentului din funcția de administrator și desemnarea în această funcție a numitului.
Hotărârea a fost supusă căilor de atac prevăzute de lege, rămânând în vigoare.
Semnarea convocatorului anterior menționat de către avocatul s-a realizat în baza contractului de asistență juridică cu caracter de permanență încheiat între SC SA și acesta.
Fiind audiată, numita a precizat că acordă asistență juridică și reprezintă grupul de societăți de aproximativ 8 ani și că activitatea sa în litigiile cu SC IMPORT EXPORT SRL și cu petentul s-a circumscris acestei calități.
În raport cu aspectele constatate, procurorul a apreciat că, față de numita, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.143 alin.2 lit.b și art.146 din Legea nr.85/2006, întrucât faptele sesizate în ceea ce o privește nu sunt prevăzute de legea penală, în condițiile în care între părți există raporturi litigioase, iar aceasta a acționat în calitate de avocat, în susținerea intereselor clientului său.
În acest sens, a reținut și faptul că, potrivit art.37 alin.6 din Legea nr.51/1995 republicată, avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris în fața instanțelor de judecată, dacă aceste susțineri sunt în legătură cu cauza și sunt necesare stabilirii adevărului.
În subsidiar, procurorul a constatat că infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art.143 alin.2 lit.b din Legea nr.85/2006, invocată în plângerea petentului, presupune ca fiecare dintre faptele menționate ca element material al laturii sale obiective să fie săvârșită în frauda creditorilor, ipoteză care nu este îndeplinită în cauză.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.290 din Codul penal, procurorul a apreciat că fapta imputată numitei nu există, astfel că, nici sub aspectul săvârșirii acesteia, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
Împotriva ordonanței procurorului de caz, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, conform art.278 din Codul d e procedură penală, în data de 23 octombrie 2009.
PrinRezoluția nr.1633/II-2/2009 din data de 26 octombrie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, apreciind, în urma reverificării actelor prealabile efectuate, că soluțiile dispuse de către procurorul de caz sunt legale și temeinice, pentru aceleași motive expuse de acesta în ordonanța contestată.
Referitor la aspectele invocate de petent în plângerea sa, a constatat că acestea se referă la fondul dosarelor aflate pe rolul instanțelor comerciale și nu pot influența soluția în cauza penală, criticile împotriva hotărârilor judecătorești din acele dosare putând fi analizate numai de către instanțele superioare în grad celor care le-au pronunțat.
Rezoluția anterior menționată nu a putut fi comunicată petentului prin poștă, fiind restituită cu mențiunea expirării termenului de păstrare, ca urmare a lipsei de la domiciliu a destinatarului, astfel că i-a fost înmânată personal acestuia la data de 26 noiembrie 2009.
Între timp, respectiv la data de 23 noiembrie 2009, petentul a formulatplângereîn termen legal, conform art.2781alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, în fața acestei Curți, pe care a susținut-o cu privire la ambele acte ale Parchetului, numai în ceea ce privește dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata, conform precizărilor explicite formulate la termenul de astăzi (consemnate ca atare în practicaua prezentei sentințe).
În motivarea scrisă a plângerii, petentul a contestat incidența în speță a dispozițiilor art.37 alin.6 din Legea nr.51/1995 republicată (invocate de procuror printre temeiurile soluției dispuse în privința intimatei ), arătând că toate susținerile acesteia în calitate de avocat, formulate în scris sau oral în cele 38 de dosare litigioase, se referă numai la fapte neadevărate și încalcă prevederile art.1 alin.1 din aceeași lege, precum și cele ale art.114 alin.2, art.117, art.139 alin.1, art.141 alin.1 și 2, art.144 alin.1 și 3 din statutul profesiei, laolaltă cu prevederile ce reglementează materiile specifice cauzelor în litigiu.
De asemenea, petentul a susținut că intimata a procedat la semnarea, fără drept și din proprie inițiativă, a convocatorului adunării generale extraordinare a asociaților SC IMPORT EXPORT SRL, înregistrat sub nr.1/04.07.2005, faptă care trebuie să atragă răspunderea sa penală.
În consecință, petentul a solicitat desființarea ordonanței procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în vederea începerii urmăririi penale în cauză și, totodată, extinderii acesteia cu privire la alte trei persoane (judecătorii de la Tribunalul București și de la Judecătoria Bolintin -V și respectiv executorul judecătoresc ). La întrebarea Curții, petentul a precizat la termenul de astăzi că, în privința judecătorului, s-a emis deja rezoluția nr.1966/P/2009 din data de 09 noiembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI (act care nu face însă obiectul plângerii deduse judecății în prezenta cauză).
Verificând ordonanța și rezoluția contestate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarele înaintate de Parchet, precum și a înscrisurilor noi prezentate de petent (filele 16-30 din dosar), conform art.2781alin.7 din Codul d e procedură penală, Curtea constată căplângereacu care a fost sesizată (în limitele în care aceasta a fost precizată la termenul de astăzi)este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Procurorul a dispus în mod legal și temeinic neînceperea urmăririi penale față de intimata avocat, întrucât, în privința sa, sunt incidente într-adevăr dispozițiile art.10 lit. din Codul d e procedură penală (în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art.143 alin.2 lit.b și art.146 din Legea nr.85/2006) și respectiv ale art.10 lit. din Codul d e procedură penală (în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.290 din Codul penal), fiind împiedicată astfel punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceasta.
În acest sens, Curtea constată că, potrivit art.143 alin.2 lit.b din Legea nr.85/2006, constituie infracțiune fapta de a înfățișa datorii inexistente și fapta de a prezenta, în registrele debitorului, în alt act sau în situația financiară, sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșite în frauda creditorilor, iar, conform art.146 din Legea nr.85/2006, constituie infracțiune fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane interpuse, solicită înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanțe inexistente asupra averii debitorului.
În speță, acționând exclusiv ca avocat (calitate pe care și-a declinat-o în mod expres și explicit, prin semnătură și ștampilă, pe toate cererile formulate, adresate instanțelor judecătorești sau organelor de executare), intimata a invocat, pe baza actelor prezentate de clientul pe care îl reprezenta juridic (SC SA, avându-l ca președinte al consiliului de administrație pe intimatul ), în baza contractului de asistență juridică încheiat cu acesta, existența unei creanțe a societății anterior menționate față de SC IMPORT EXPORT SRL (administrată de petentul ), litigiile legate sau determinate de acea creanță făcând obiectul mai multor dosare civile și comerciale (unele deja soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile, iar altele aflate încă pe rolul instanțelor competente în materie).
Faptele intimatei de a promova și susține cereri în cadrul litigiilor respective, în numele clientului său, întemeindu-se pe afirmarea existenței unei creanțe contestate de petent, nu sunt prevăzute de legea penală, în condițiile în care aspectul în discuție este tocmai cel litigios, iar examinarea legalității și temeiniciei pretențiilor formulate în legătură cu acesta, independent de simplele afirmații ale avocatului (care nu constituie, prin ele însele, dovezi ale acelor pretenții), este de competența exclusivă a instanțelor de drept civil și comercial sesizate, pe baza probatoriului specific materiilor în care funcționează.
În același timp, în raport cu conținutul constitutiv al infracțiunilor analizate, astfel cum rezultă din textele de incriminare anterior menționate, Curtea constată, pe de o parte, că fapta intimatei - constând, conform celor imputate acesteia de către petent, în înfățișarea de datorii inexistente - nu a fost nicidecum săvârșită în frauda unui creditor (calitate pe care nici măcar petentul nu a susținut-o vreodată ca aparținând societății pe care o administra față de societatea reprezentată juridic de intimată), motiv pentru care nu este satisfăcută o cerință esențială a art.143 alin.2 lit.b din Legea nr.85/2006, iar, pe de altă parte, că fapta intimatei - acuzată de petent că ar fi invocat o creanță inexistentă asupra averii societății pretins debitoare - nu a fost comisă de aceasta nici în nume propriu, nici prin persoane interpuse, ci exclusiv în calitatea sa de avocat ales al societății care se pretinde creditoarea celei dintâi, situație în care nu este îndeplinită una dintre cerințele art.146 din Legea nr.85/2006.
Astfel fiind, întrucât faptele imputate intimatei nu constituie infracțiuni, împrejurarea că aceasta, prin cererile formulate și susținute, a încălcat sau nu dispoziții din Legea nr.51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat sau din statutul profesiei respective este lipsită de orice relevanță în cauza dedusă judecății, o eventuală asemenea încălcare din partea ei putând atrage răspunderea sa disciplinară, iar nicidecum penală.
De asemenea, Curtea constată că infracțiunea prevăzută de art.290 din Codul penal presupune, ca însuși element material al laturii sale obiective, o acțiune de falsificare a unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art.288 din Codul penal, respectiv prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau prin alterarea înscrisului în orice mod.
Drept urmare, un înscris sub semnătură privată, cum este și cel imputat de către petent a fi fost semnat fără drept de către intimată, respectiv convocatorul adunării generale extraordinare a asociaților SC IMPORT EXPORT SRL, înregistrat sub nr.1/04.07.2005 (atașat la filele 179-184, vol.I din Dosarul nr.1447/P/2009), ar putea fi considerat falsificat numai în cazul în care scrierea sau semnătura din cuprinsul lui nu ar aparține persoanei cărora acestea le sunt atribuite, ci ar fi reproduse în mod fraudulos ori în cazul în care conținutul unui înscris adevărat și, deci, preexistent, ar fi denaturat prin efectuarea unor modificări materiale (adăugiri, înlocuiri, ștersături, etc.), niciuna dintre aceste situații neregăsindu-se însă în speță.
Astfel, înscrisul în discuție nu poată o scriere olografă, ci este dactilografiat, iar semnătura aparține chiar intimatei, care și-a declinat în mod indubitabil calitatea în care l-a semnat, respectiv aceea de avocat al SC SA, aplicând în acest sens, o dată cu semnătura proprie, ștampila cabinetului său de avocatură. De asemenea, în conținutul înscrisului analizat nu se identifică vreun element de alterare materială, de altfel nici măcar de către petent invocat.
Împrejurarea dacă intimata avea sau nu în concret drept de reprezentare a societății respective în vederea semnării înscrisului este total nerelevantă sub aspectul existenței infracțiunii în discuție, câtă vreme semnătura îi aparține, fiind asumată de către ea și nefiind contrafăcută, această împrejurare putând constitui eventual doar motiv de invocare, în materie civilă, a excepției lipsei calității de reprezentant.
În consecință, s-a apreciat în mod corect de către procuror că fapta de falsificare a înscrisului nu există, întrucât în speță lipsește însuși elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.290 din Codul penal.
În ceea ce privește cererea petentului de a se dispune, în prezenta cauză, extinderea urmăririi penale cu privire și la alte trei persoane decât cele la care se referă ordonanța contestată de acesta, Curtea constată că ea este inadmisibilă, întrucât plângerea întemeiată pe dispozițiile art.2781din Codul d e procedură penală are natura juridică a unei căi de atac, similară apelului sau recursului, împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată (sens în care s-a exprimat, într-un recurs în interesul legii, și Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr.27/2008), astfel că, în raport cu limitele învestirii sale, instanța sesizată cu o asemenea plângere nu se poate pronunța decât cu privire la faptele și persoanele menționate în actul atacat, de altfel și singurele indicate de petent în plângerea penală cu care a sesizat inițial organele de urmărire penală (atașată la filele 20-23, vol.I din Dosarul nr.1447/P/2009).
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a III-a din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, în ceea ce privește dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata, menținând drept urmare ordonanța și rezoluția atacate de acesta.
De asemenea, având în vedere precizările explicite de la termenul de astăzi, Curtea va lua act că petentul nu a formulat plângere împotriva dispoziției de disjungere a cauzei față de intimatul și declinare a competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, dispoziția respectivă neputând face de altfel, în mod legal, obiectul unei plângeri întemeiate pe dispozițiile art.2781din Codul d e procedură penală, care se poate referi numai la soluțiile procurorului de netrimitere în judecată (neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale), iar nu și la alte acte sau măsuri ale acestuia (după cum s-a pronunțat, tot într-un recurs în interesul legii, și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.57/2007).
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, petentul va fi obligat la plata cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a III-a din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, cu domiciliul în B,-, -i,.2,.17, sectorul 6, împotriva Ordonanței nr.1447/P/2009 din data de 06 octombrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI (în ceea ce privește dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata, cu domiciliul în B,-, -B,.A,.6,.27, sectorul 3) și Rezoluției nr.1633/II-2/2009 din data de 26 octombrie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Menține ordonanța și rezoluția atacate.
Ia act că petentul nu a formulat plângere împotriva dispoziției din Ordonanța nr.1447/P/2009 din data de 06 octombrie 2009 de disjungere a cauzei față de intimatul, cu domiciliul ales în B,-, -B,.A,.6,.27, sectorul 3 și declinare a competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe petent la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, petent și intimata.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 20.01.2010
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină
