Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 46/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Sentința Penală nr. 46
Ședința publică din data de 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
Grefier - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate potrivit disp. art. 278 /1 pr.pen. de către petentul, domiciliat în comuna, sat, nr.912, județul D, cod poștal -, împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, nr.252/P/2007 din 30.11.2007, prin care s-a dispus; neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 246.Cod Penal, disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa cauzei privind pe agent principal de poliție, și față de numiții, -, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal, intimată fiind, domiciliată în M, str.-,. 2.. 27, județul D, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata, apărător ales din cadrul Baroului P, potrivit delegației depuse la dosar nr. 66/ 18.02.2008, fila 19 dosar, lipsă fiind petentul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar a fost atașat dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în care s-a pronunțat ordonanța atacată, nr. 252/P/2007.
Avocat, având cuvântul pentru intimată arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, constată că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, analizând actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul în fond pentru intimată, solicită respingerea plângerii ca nefondată, intimata nu a făcut decât să îndeplinească un mandat, prin punerea în executare a unor hotărâri judecătorești investite cu formulă executorie și care reprezentau titluri executorii, aceasta în calitate de executor judecătoresc nu a săvârșit nici o infracțiune indicată de petent, solicitările acestuia exced mandatului cu care era investită în calitatea sa de executor judecătoresc.
Precizează că, în cazul în care petentul era nemulțumit de activitatea intimatei ca și executor judecătoresc acesta se putea adresa instanței de judecată și nu parchetului, astfel că solicită menținerea ordonanței atacate ca legală și temeinică și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței pe care o depune la dosar nr.32/17.03.2008.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri solicită respingerea plângerii ca nefondată, menținerea ordonanței atacate, nr.52/P/2007, a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față.
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr.1751/2008 petentul, a solicitat,în temeiul disp. art. 278/1 pr.pen. desființarea ordonanței nr.252/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca fiind nelegală și netemeinică, cu reținerea cauzei spre judecare.
În motivarea plângerii sale, petentul arată că a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246.penal, întrucât prin mai multe adrese a solicitat executorului să-i comunice dacă decizia nr.40/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTIa rămas definitivă, pentru ca a formulat recurs, necunoscând dacă a fost menținută soluția Curții de Apel.
Totodată procurorul nu a administrat probele solicitate de el și anume audierea unor martori( - avocat, -- consilier juridic)care au cunoștință în mod direct de evacuarea sa din spațiul comercial ce a făcut obiectul litigiului civil.
Mai arată petentul că decizia nr.371/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu întrunește cerința legalității pentru că i-a fost comunicată dar nu este semnată de membrii completului de judecată.
De asemenea ordonanța atacată nu poartă semnătura procurorului care a soluționat cauza.
A fost atașat dosarul de urmărire penală nr.252/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Analizând dosarul de urmărire penală atașat, Curtea va reține următoarele:
Prin ordonanța nr.252/P/2007 din 30.11.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăriri penale față de numita - executor judecătoresc - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de ar. 246.penal și disjungerea cauzei față de numiții ( agent de poliție), -, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de ar. 246.penal.
În considerentele ordonanței s-a reținut că la data de 10.04.2007 numitul, domiciliat în comuna, sat,-, județul D, a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni, solicitând a se efectua cercetări față de numitele și, reprezentantă și respectiv contabil șef la. față de numitul primar al comunei și față de.
În plângerea sa numitul a arătat că în baza contractului nr. 26/2001 a închiriat de la, un spațiu comercial, constând în bufet, alimentară, terasă grădină de vară în suprafață de 163 mp situat în cadrul Complexului, comuna, jud.
De asemenea, mai precizează că în luna noiembrie 2006, numitele, și numitul, în mod abuziv au dispus demolarea grădinii - terasă de vară cu anexele - 2 camere de zi ( un fost chioșc de distribuție pâine) precum și o altă anexă metalică și un puț și care reprezentau o parte a obiectului din contractul de închiriere, demolare care s-a făcut în scopul punerii în posesie pe suprafața de 606 mp a numitului care nu ar fi avut acest drept și că materialele rezultate în urma demolării ar fi fost însușite de acele persoane.
La data de 23.04.2007 numitul, în completarea plângerii formulează o nouă plângere prin care solicită a se efectua cercetări față de executorul judecătoresc și a agentului de poliție care a participat la executarea silită precum și față de consilierul juridic al D, arătând că este nemulțumit de modul în care s-a efectuat executarea silită respectiv evacuarea spațiului comercial.
Prin ordonanța nr. 327/P/2007 din 7.05.2007 a Parchetului de pe lângă Judcătoria M, având în vedere calitatea executorului judecătoresc a numitei, a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În ceea ce privește plângerea formulată de numitul cu privire la executorul judecătoresc din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă următoarele:
Daf ormulat acțiune civilă la udecătoria Moreni împotriva AF, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 18.500.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriei neachitate pe lunile iulie 2003- ianuarie 2004, rezilierea contractului de închiriere nr.26/2001 și evacuarea acestora din spațiul comercial închiriat, cauza făcând obiectul dosarului civil nr. 905/2004.
Prin sentința civilă nr. 578/2.07.2007, Judecătoria Morenia admis în parte acțiunea în sensul că i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 18.500.000 lei despăgubiri civile, respingând celelalte capete ale acțiunii.
Împotriva acestei sentințe D a formulat apel.
Prin decizia civilă nr. 40/31.01.2005 dosar nr.8802/2004 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că, a admis acțiunea sub toate capetele de cerere, dispunând rezilierea contractului de închiriere nr.26/2001 și evacuarea pârâtei intimate din spațiul comercial ce a făcut obiectul închirierii.
Împotriva acestei decizii, AF a formulat recurs.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.371/1.02.2006 dosar nr- a respins recursul ca nefondat.
Atât sentința civilă nr.578/2004 a Judecătoriei Moreni cât și decizia civilă nr. 40/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, devenite definitive și irevocabile au fost investite cu formulă executorie la data de 5.12.2006.
În vederea executării SC s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc formulând cererea de executare din 16.03.2007, fiind format astfel dosarul de executare nr.1/2007.
Din declarația dată de executorul judecătoresc precum și din actele depuse la dosarul de executare, nu rezultă comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246.penal întrucât executarea silită s-a efectuat conform dispozițiilor legale prevăzute de Codul d e procedură civilă.
În vederea executării a fost emisă somația nr.1/2007 către AF în sensul că, potrivit titlurilor executorii, sentința și decizia civilă investite cu formulă executorie, să evacueze în termen de 5 zile de la primirea somației, spațiul comercial și în timp de o zi să achite creditoarei suma de 4.438,74 RON reprezentând debit conform titlurilor executorii și cheltuieli de executare conform procesului verbal de cheltuieli de executare anexat.
În somație s-a făcut precizarea că în caz contrar se va proceda la executarea silită conform legii. Întrucât AF nu s-a conformat somației la data de 19.04.2007 orele 11,00 s-a procedat la executarea silită după ce, în prealabil părțile au fost încunoștințate de acest termen.
La executarea silită a fost prezentă numita, reprezentanta creditoarei, 2 martori, precum și agentul de poliție, acesta din urmă fiind prezent urmare solicitării exprese a executorului judecătoresc conform disp. art. 373/2 pr.civ.
Debitoarea AF, a lipsit.
În urma executării s-a efectuat procesul verbal de executare semnat de părțile prezente, cu mențiunea de la rubrica debitor "lipsește". De asemenea, s-a încheiat și lista anexă la procesul verbal de executare în care au fost menționate bunurile mobile identificate în incinta spațiului comercial și care au fost lăsate în custodia numitei.
Un exemplar al procesului verbal și a listei anexe, în copie, au fost comunicate debitorului de către executorul judecătoresc, acestea fiind primite la data de 24.04.2007.
În plângerea sa numitul a arătat că deși a solicitat executorului judecătoresc, după primirea somației să i se prezinte"ordinul de evacuare" nu i s-a comunicat acest ordin.
Această solicitare este neîntemeiată întrucât, odată investite cu formulă executorie cele două hotărâri judecătorești devin executorii de drept.
Disp. art. 373.pr.civ. au fost modificate prin legea nr.459/2006 în sensul că executorul judecătoresc nu mai are obligația de a solicita instanței de executare încuviințarea executării silite prin încheiere dată în Camera de Consiliu.
De asemenea susținerea numitului cu privire la faptul că pentru executarea silită în mod abuziv au fost tăiate lacătele de la ușile de acces în incinta spațiului comercial este netemeinică, accesul în imobil fiind permis în această situație potrivit art. 384/1 pr.civ. dat fiind faptul că debitorul nu s-a prezentat la locul executării, ceea ce echivalează cu refuzul pătrunderii în acel imobil.
De altfel, cu privire la aceste aspecte nu rezultă că numitul ar fi formulat contestație la executare, drept conferit de lege.
În acest sens, de precizat că potrivit art. 57 din legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, actele executorilor judecătorești sunt supuse în condițiile legii controlului instanțelor judecătorești, iar conform art. 58 din aceeași lege, cei interesați sau vătămați prin acte de executare pot formula contestație la executare în condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Sub acest aspect disp. art. 399.pr.civ. prevăd că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Împotriva acestei ordonanțe, petentul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, care prin ordonanța nr.49/II/2/2008, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Critica formulată de petent în plângere, în sensul că procurorul nu a ținut seama că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este " nulă" este nefondată întrucât, conform dispozițiilor legale hotărârea se semnează de membrii completului de judecată pe două exemplare originale din care un exemplar se depune la dosarul cauzei iar celălalt la mapa de hotărâri, că ceea ce se comunică părților nu poartă semnăturile judecătorilor care au compus completul de judecată.
În al doilea rând, Curtea apreciază că soluția procurorului este corectă, deoarece activitatea executorului judecătoresc nu a fost abuzivă, astfel cum susține petentul.
Faptul că după primirea somației de executare, executorul judecătoresc nu i-a comunicat petentului și "ordinul de evacuare" nu constituie un act abuziv, în condițiile în care art. 373/1 pr. civ. nu mai prevede încuviințarea executării silite de către instanța de executare, fiind necesar doar investirea hotărârii judecătorești cu formulă executorie.
Pe de altă parte, art. 384/1 alin.1 pr.civ. prevede că, în vederea executării unei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliu, reședința sau sediul unei persoane, precum și în alte locuri cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz, cu forța publică.
Ținând seama că petentul a fost înștiințat de ziua executării silite, lipsind la data de 19.04.2007, orele 11,00, executorul judecătoresc a procedat în conformitate cu dispozițiile legale menționate, încheind proces verbal în care a consemnat că au fost înlăturate lacătele ce asigurau ușile de acces ale spațiului comercial ce trebuia evacuat de petent conform hotărârii judecătorești.
În fine, potrivit Codului d e procedură civilă în cazul în care ar fi fost nemulțumit de modul în care se derulează executarea silită, petentul avea posibilitatea să formuleze contestație la executare( art. 399 și urm. pr.civ.),iar actele executorului judecătoresc sunt supuse tot controlului instanței de judecată( art. 57 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești)numai că el nu a făcut acest lucru formulând direct plângere penală pentru infracțiunea prev. de art. 246. penal.
Având în vedere că în cauză executorul judecătoresc a acționat în conformitate cu dispozițiile Codului d e procedură civilă, privind executarea silită, Curtea apreciază că, ordonanța procurorului prin care a constatat că nu există nici o faptă abuzivă a acestuia, este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 278/1 lit. a pr.pen. va respinge plângerea ca nefondată.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 alin.8 lit.a C pr.pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în comuna, sat, nr.912, județul P, împotriva ordonanței nr.252/P/2007 din 30.11.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Menține ordonanța atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 700 lei către intimata, reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu apărător).
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2008.
Președinte Grefier
- - - - -
red.F
tehnored.
ex.2./4.04.2008
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu
