Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 473/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 473/2009
Ședința publică de la 13 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul - împotriva sentinței penale nr. 56/01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimații făptuitori - n asistat de avocați aleși și - și asistat de avocat ales ȘI avocat în calitate de apărător ales al petentului recurent, lipsă fiind acesta precum și intimata.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocat a depus la doar concluzii scrise.
Avocat susține recursul declarat de petentul astfel cum a fost motivat în scris, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea plângerii astfel cum a -fost formulată. Precizează că din starea de fapt rezultă existența realității infracționale, a existat o înțelegere de a vinde mașina, problema este însă că nu s-au mai plătit banii.
Avocat solicită ca în temeiul art. 385/15 alin.1 lit.b pr.penală respingerea recursului ca fiind nefondat precizând că nimeni nu contestă că nu s-a semnat contractul dar petentul a primit 115.000 euro și în termen de 60 de zile trebuia să mai primească 15.000 euro. Ori pretinsele infracțiuni s-a susținut că au fost comise la data de 06 februarie iar la data de 13 februarie a fost înregistrată plângerea. Mai mult de atât declarațiile făptuitorilor sunt susținute de declarațiile a aproximativ 10 martori, iar recurentul vinde mașini de lux de peste 10 ani.
Mai arată că prezumția de nevinovăție este recunoscută, în cauză s-a făcut dovada prețului, trimiterea cauzei la procuror pentru audierea convorbirilor telefonice și efectuarea unei confruntări, nu este necesară deoarece mașina aparținea unei societăți din Spania, recurentul a vândut mașina ce nu-i aparținea.
Avocat - a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea a legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că partea vătămată și-a dat acceptul cu privire la vânzare, la preț și toate actele, cheile și mașina au fost predate astfel că în cauză este vorba despre un litigiu civil. Mai arată că la instanța de fond a depus un extras din care rezultă că recurentul figurează pe lista țeparilor.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că în materialul probator al cauzei nu există indicii cu privire la inducerea în eroare.
Avocatul ales al recurentului solicită amânarea pronunțării peste 3 zile pentru a depus concluzii scrise.
Instanța, respinge cererea de amânare a pronunțării, apărătorul ales al petentului recurent având posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise până la sfârșitul dezbaterilor ședinței de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 56/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-, a fost respinsă plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului emisă sub dosar nr. 51/P/2008 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău din 07.04.2008, precum și a rezoluției prim procurorului emisă sub dosar nr. 217/II/2/2008 din 09.05.2008.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Se constată că dosarul nr- al Tribunalului Bacău și dosarul nr- al aceleiași instanțe au fost în mod corect conexate, ele privind actele și lucrările procurorului din dosarul penal 51/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și respectiv actele prim procurorului din dosarul nr. 217/II/2/2008 prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției procurorului emise sub dosar nr. 51/P/2008.
Cum potrivit art. 2781 alin.1 C.P.P. se poate face plângere împotriva rezoluțiilor de neînceperea urmăririi penale la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, și cum față de infracțiunile deduse judecății (art. 215 al.5 Cod Penal) conform art. 27.C.P.P. competența materială revine tribunalului, se reține că, față de cererea de strămutare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul Sibiu este competent material și teritorial a judeca prezenta cauză.
În altă ordine de idei, s-a reținut că față de datele de comunicare cu petentul a soluțiilor procurorului emise la 7.04.2008 și respectiv 9.05.2008, acestea au fost formulate în termenul legal de 20 zile prevăzut de art. 2781 al.1.
C.P.P.Plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției prim procurorului din data de 9.05.2008 și care a formulat obiectul dosarului - nu este inadmisibilă, întrucât are în vedere acte ale procurorului ce pot fi cenzurate de instanță, respectiv plângerile împotriva rezoluțiilor ordonanțelor procurorului și ale prim procurorului de confirmare a soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată; recursul în interesul legii nr. 57/2007 publicat în monitorul oficial nr. 283/11 aprilie 2008, are în vedere alt gen de acte și măsuri efectuate de procuror și nu aceste rezoluții ori ordonanțe de netrimitere în judecată. Așa fiind, nu va fi primită cererea apărătorului intimaților și de a fi respinsă plângerea formulată în dosarul nr- ca inadmisibilă.
Ambele plângeri formulate de către împotriva ordonanței emise sub dosar nr. 51/P/2008 și 217/II/2/2008 sunt însă nefondate și vor fi respinse, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
S-a constatat că prin plângerea susținută oral de avocatul petentului nu s-a mai solicitat reținerea cauzei spre judecată conform art. 278/1 al.8 lit.a C.P.P. ci s-a solicitat doar trimiterea cauzei la parchet conform art. 278/1 al.8 lit.b pentru C.P.P. completarea probatoriului; de asemenea s-a constatat că nu a fost criticată soluția pronunțată de procuror față de intimata și nici susținută.
Privitor la probele ce ar trebui completate de procuror a se stabili cine este proprietarul autoturismului, proveniența banilor, confruntări între martori și făptuitori - tribunalul reține, fie că aceste probe nu sunt concludente a fi administrate, fie faptul că ele sunt deja administrate în cuprinsul dosarului de urmărire penală.
Față de cererea de probațiune privitoare la împrejurarea de a se stabili cine este proprietarul autoturismului, s-a reținut că faptele reclamate privesc infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului lui (fie că este vorba de infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213.Cod Penal, fie de infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,3 și 5.Cod Penal) și prin completarea cerută nu s-ar tinde la stabilirea vinovăției intimaților, ceea ce face ca proba solicitată să nu fie utilă cauzei.
Mai mult, la fila 34 dosar urmărire penală se află atașată copia contractului de vânzare cumpărare din 6.02.2008 între Auto SL și petentul, care chiar netradusă din spaniolă face dovada tranzacției intervenite asupra bunului din litigiu (Mercedes Benz model CL 550, 2007 cu seria - și prețul de 75.980 euro cu TVA - vezi fila 34 dosar urmărire penală). La filele 34-42 dosar se află actele acestui autoturism, astfel că nu se impune suplimentarea probatoriului, nefiind contestată în dosar proprietatea petentului asupra acestui autoturism.
Așa fiind, nu se impune administrarea acestor probe de către parchet.
Nu se impune nici trimiterea cauzei la parchet în vederea efectuării confruntării câtă vreme aceste probe au fost administrate în faza de urmărire penală:
- la filele 152-161 dosar urmărire penală a fost efectuată confruntarea între petentul și învinuitul n;
- la filele 162-166 dosar urmărire penală a fost efectuată confruntarea între petentul și martorul;
- la filele 167-172 dosar urmărire penală a fost efectuată confruntarea între petentul și învinuitul.
Așa fiind nu se impune readministrarea acestor probe, întrucât inadvertențele între declarațiile acestora au fost lămurite în faza de urmărire penală prin efectuarea confruntărilor.
Privitor la cea de a treia cerere formulată de petentul referitoare la stabilirea provenienței banilor, martorii cauzei au arătat în declarațiile date de unde anume au provenit banii pe care cumpărătorul i-a obținut și ce anume au reprezentat (a se vedea declarația martorilor și, precum și declarația martorului, cel care a fost trimis de nas chimba suma de 38.000 euro.
Față de soluția procurorului și a prim procurorului, tribunalul a reținut că acestea sunt legale și temeinice și vor fi menținute și nu se impune desființarea lor câtă vreme, în mod corect s-a reținut că față de conținutul contractului de vânzare cumpărare aflat la fila 35 dosar urmărire penală, petentul personal a confirmat că din prețul autoturismului fixat la 130.000 euro a primit suma, mai puțin 15.000 euro, sumă care urmează a fi remisă în termen de 60 de zile de la data încheierii convenției.
În concluzie s-a reținut că la data de 15.02.2008, petentul a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, la data de 6.02.2008, vândut un autoturism marca Mercedes intimatului n, care ar fi refuzat să-i achite prețul, solicitând luarea măsurilor legale în vederea recuperării autoturismului sau a contravalorii acestuia.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că, la începutul lunii februarie 2008, intimatul n cunoscând că se ocupă cu vânzarea autoturismelor de lux, l-a contactat telefonic, în vederea achiziționării unui Audi A6. Întrucât la acea dată acesta nu avea autoturismul cu această marcă, i-a propus să cumpere un alt autoturism marca Mercedes benz seria -. Intimatul naf ost de acord și s-au înțeles ca partea vătămată să se deplaseze din unde avea sediul firmei, la B, în vederea ajungerii la o înțelegere cu privire la încheierea tranzacției. Astfel, la data de 5.02.2008, petentul s-a deplasat în municipiul B cu autoturismul Mercedes, la volanul căruia se afla numitul.
După ce s-au întâlnit părțile s-au înțeles cu privire la vânzarea autoturismului cu suma de 130.000 euro, însă la rugămintea intimatului tranzacția urma să aibă loc a doua zi, acesta motivând că nu are suma de 68.000 euro, urmând ca până a doua zi să contacteze diferite cunoștințe pentru a strânge diferența de bani.
Rezultă din probe că după ce s-au despărțit, intimatul n i-a contactat pe numiții și, cărora le-a solicitat suma de 10.000 euro, respectiv 41.000 euro.
A doua zi dimineață, în jurul orelor 8,00, numitul i-a înmânat soției intimatului n, la biroul acestuia suma de 10.000 euro, iar în jurul orelor 11,00 sosit și, însoțit de alte trei persoane, care i-a înmânat intimatul n suma de 38.000 euro, în prezența petentului, drept datorie pe care o avea.
De asemenea, intimatul n l-a trimis pe numitul să schimbe la o casă de schimb valutar suma de 55.000 lei în euro pentru achitarea contravalorii autoturismului.
După plecarea numitului, conform depozițiilor numiților, și petentul a primit suma de 115.000 euro, sumă de bani pe care a i-a numărat în prezența persoanelor mai sus menționate, după care s-au deplasat la un birou de copiat acte în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare. În jurul orelor 12,30 intimatul n împreună cu petentul au ajuns la biroul de copiat acte unde au încheiat un prim contract între firma petentului, AUTO cu sediul în și intimatul. Întrucât petentul nu avea asupra sa factura de proveniență a autoturismului, s-au deplasat la un restaurant pentru a aștepta sosirea actului prin e-mail. După aproximativ 2 ore, părțile s-au deplasat din nou la biroul de copiat acte, unde petentul a înmânat factura de proveniență a mașinii și s-au înțeles să încheie un nou act de vânzare-cumpărare, de această dată între persoanele fizice, respectiv între în calitate de vânzător și n în calitate de cumpărător.
În contract se stipula că prețul vânzării autoturismului marca Mercedes Benz este de 130.000 euro, iar pe verso se preciza că din totalul sumei a rămas de achitat diferența de 15.000 euro în termen de 60 de zile.
După ce actul a fost semnat de părți, pe ambele pagini, cei doi s-au deplasat iar la biroul intimatului n unde petentul i-a predat un rând de chei și actele autoturismului marca Mercedes Benz tipul CL 550, intimatul, urmând ca cel de-al doilea rând de chei să se predea la achitarea diferenței de preț, intimatul solicitând un număr de cont pentru a-i trimite suma de bani.
După perfectarea actului de vânzare-cumpărare au sosit la biroul intimatului n, numiții și, între acesta din urmă și a avut loc o discuție contradictorie, în sensul că îi reproșa că petentul are o datorie la el, aspect recunoscut de intimat care a fost de acord să-i înmâneze suma de 30.000 euro, sumă ce a fost acceptată de către.
Persoanele prezente în biroul intimatului n au încercat să aplaneze conflictul, aceștia declarând că nu au auzit amenințări cu moartea sau altfel de amenințări la adresa petentului, cu atât mai mult cu cât între și există o relație de amiciție de peste doi ani.
În timpul cercetărilor a fost propus ca martor de petent pe care a fost prezent în momentul înmânării sumei către, acesta oscilând în declarațiile date la data de 15.02.2008 și 4.03.2008 cu privire la o eventuală amenințarea petentului, însă fiind întrebat cu privire la aspectele tranzacției și discuțiile purtate, acesta nu cunoștea conținutul convorbirilor, afirmând că nu era atent.
Din probele ce au fost administrate în cauză nu a rezultat că petentul a fost constrâns sau indus în eroare în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, acesta a semnat de bună voie contractul, a predat intimatului n un rând de chei, din declarațiile martorilor rezultând că a primit de la intimat suma de 115.000 euro.
Cum nu s-a probat nici una din infracțiunile reclamate, cum procurorul și prim procurorul au interpretat corect probele administrate, tribunalul a reținut că plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului emisă sub dosar nr. 51/P/2008 precum și a rezoluției prim procurorului emisă în dosarul 217/II/2008 este nefondată și a fost respinsă, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 700 lei către stat conform art. 192 al.2
C.P.P.Împotriva sentinței penale nr. 56/2009 a Tribunalului Sibiua declarat recurs în termen petentul, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate, admiterea plângerii, infirmarea rezoluției atacate și trimiterea dosarului procurorului în vederea începerea urmăririi penale împotriva intimaților.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că este necesar a fi reluată urmărirea penală în cauză pentru ca:
1. să se stabilească proveniența banilor din care se pretinde că s-a achitat prețul vânzării;
2. să se clarifice contradicțiile dintre cei care declară predarea sau numărarea sumelor de bani, atât sub aspectul sumelor, cât și a monetarului pretins;
3. să se verifice existența convorbirilor telefonice, atât cele afirmate de către partea vătămată, cât și cele pretins efectuate de către făptuitori, sub aspectul existenței lor;
4. să se realizeze confruntări între, și și să fie atent analizate declarațiile taximetristului care l-a transportat pe petent și contradicțiile din declarațiile intimatului n;
5. să se stabilească în ce condiții s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare, atâta timp cât proprietatea autoturismului aparținea unei societăți comerciale din Spania. Se susține că, completarea probațiunii este necesară întrucât starea de fapt reținută de procuror nu este reală.
Examinând actele și lucrările dosarului, conform disp. art. 385/6 al. 3 Cod pr. pen. Curtea constată că recursul petentului este nefondat, pentru considerentele ce vor urma:
Soluția Tribunalului Sibiu de respingere a plângerii este rezultatul unei analize atente a probatoriului administrat în cauză.
Prin recursul formulat, petentul nu a înțeles, de altfel, să critice motivat soluția judecătorului de fond, rezumându-se în a repeta aspectele sesizate în plângerea împotriva soluției procurorului.
Or, aceste aspecte, prin lipsa de concludență, nu pot întemeia solicitarea de trimitere a cauzei la procuror, în vederea completării probațiunii.
probator administrat nu relevă, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul, că petentul ar fi fost constrâns sau indus în eroare cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului și cu atât mai puțin nu rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal.
Chiar modul în care petentul a prezentat starea de fapt în cuprinsul plângerii penale înregistrate la poliție prefigurează existența unui litigiu de natură civilă în care urma a se lămuri dacă există un temei de anulare sau rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare încheiat.
În context, este de observat că deși a semnat două convenții de vânzare-cumpărare, petentul nu a fost în măsură să indice acțiunea frauduloasă care l-a determinat să semneze prima convenție, în lipsa plății prețului.
Cât privește cea de a doua convenție, este totodată de remarcat, că în cuprinsul aceleiași plângeri, petentul afirmă că a semnat convenția "la vederea banilor", despre care afirmă că ulterior nu i-au mai fost dați.
Această susținere vine în contradicție cu probele testimoniale administrate în cauză, care confirmă ipoteza plății prețului.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de petent împotriva sentinței penale nr. sentinței penale nr. 56/01.04.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-,urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod pr. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de petentul împotriva sentinței penale nr. 56/01.04.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 320 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. MM
Tehnored. VV 2 ex/11.09.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Marius Aurel
