Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 5/2008. Curtea de Apel Militara

Comentarii

0

CURTEA MILITARĂ DE APEL

RECURS

Doar nr-

DECIZIA NR.5

ședința publică din 14 februarie 2008

Curtea Militară de Apel, compusă din:

PREȘEDINTE: Nemenționat Colonel magistrat

JUDECĂTOR - Colonel magistrat

JUDECĂTOR - Colonel magistrat G

Pe rol judecarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței nr.74/4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B.

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar magistrat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Grefier a fost.

La apelul nominal a răspuns intimatul colonel asistat de apărător ales, avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/13.02.2008 lipsind recurentul petent și intimații, și, toți reprezentați de apărător desemnat din oficiu, avocat cu delegația nr.-/11.02.2008.

Procedura îndeplinită.

Grefierul a făcut referatul cauzei, după care președintele completului constatând recursul în stare de judecată a dispus trecerea la dezbateri.

Doamna avocat susținând motivele scrise de recurs, depuse la dosar, filele 26-27, a solicitat, în temeiul art.385¹⁵alin.1 lit.b proc.pen. respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii atacate.

Apărătorul desemnat din oficiu, avocat a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat întrucât sentința atacată este temeinică și legală.

Procurorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului petent la cheltuieli judiciare către stat.

Intimatul colonel a menționat că este de acord cu concluziile apărătorului.

După care,

CURT E

Deliberând asupra recursului de față, constată că prin Ordonanța din data de 21 noiembrie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, în dosarul nr.101/P/2006, s-a constatat că la 22 septembrie 2006, angajat al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Gaf ormulat un denunț referitor la ofițerul, în cuprinsul căruia a susținut faptul că acesta i-a ordonat să-i promoveze în mod fraudulos pe patru din candidații la concursul organizat pentru ocuparea posturilor de subofițer radiotelefoniști, organizat de această unitate.

Modalitatea de favorizare a celor patru candidați consta în înlocuirea lucrărilor cu altele, conținând răspunsurile corecte completate de candidați în fața comisiei de examinare.

Din cercetările efectuate în cauză au rezultat următoarele aspecte reținute în Ordonanța amintită.

a fost desemnat prin președinte al Comisiei de examinare alături de ofițerii, și.

Examinarea candidaților a constat în testare teoretică din legislația specifică, precum și din materia - fizică de clasa a X-

Conform declarațiilor denunțătorului, precum și a celorlalți membri din comisie, în dimineața zilei de 22 septembrie 2006 aceștia s-au întâlnit, în jurul orei 6⁰⁰, la sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență G pentru a elabora subiectele pentru testul grilă. Potrivit declarațiilor numitului, acesta le-a adus la cunoștință colegilor săi faptul că există o listă cu patru candidați pentru ocuparea posturilor de subofițeri telefoniști, pentru care a arătat că sunt "intervenții de la minister și de la Prefectura jud.G", dar fără a indica numele celor care au intervenit.

În ziua anterioară formulării subiectelor pentru examen, a susținut că ar fi fost chemat de colonel, în biroul său, unde respectivul i-ar fi dictat numele candidaților:, și, despre care a susținut că au venit cu dedicație de la minister și că este absolut necesar ca aceștia să promoveze examenul.

a recunoscut numele candidatului, întrucât acesta ar fi efectuat stagiul militar în unitatea de protecție civilă din județul G și ar fi săvârșit abateri disciplinare în perioada respectivă.

Având în vedere aspectele expuse, s-a prezentat la Biroul din Târgu J al Direcției Generale Anticorupție, unde a formulat denunțul.

În aceste condiții, procurorul din cadrul Departamentului Național Anticorupție - Biroul Teritorial Târgu Jiua emis o ordonanță provizorie privind interceptarea convorbirilor ambientale purtate între colonel și, în perioada 22 septembrie 2006 - 24 septembrie 2006 (48 ore).

Sub supravegherea procurorului, s-a procedat la instalarea dispozitivelor speciale pe corpul denunțătorului, astfel încât, în dimineața zilei de 22 septembrie 2006 avea această aparatură asupra sa.

Susnumitul denunțător i-a informat pe ceilalți membri ai comisiei despre intenția inspectorului șef de a promova anumiți candidați prin fraudă, iar aceștia i-au răspuns că nu sunt de acord. Aspectul în discuție a rezultat ulterior și din declarațiile consemnate în fața procurorului militar d e ceilalți membri ai comisiei.

În acest interval de timp, în încăperea respectivă a pătruns de mai multe ori colonel, care s-a interesat de stadiul elaborării subiectelor.

În momentul în care a fost informat de despre faptul că toți membrii comisiei nu sunt de acord cu promovarea frauduloasă a celor patru candidați, colonel a avut o ieșire violentă amenințându-i: "o să vedeți voi după aceea" și, totodată, a smuls bucata de hârtie pe care se aflau înscrise numele celor patru candidați din mâna maiorului . Acest aspect a fost confirmat și în urma audierii celorlalți ofițeri și subofițeri din comisie.

În intervalul 10⁰⁰- 12⁰⁰s-a desfășurat examenul, în incinta Restaurantului "Parc", din Târgu-J iar la ora 12¹⁵a început corectarea lucrărilor.

s-a realizat în prezența fiecărui candidat, iar primul din lista indicată de colonel a fost, care a obținut nota 5,05. Întrucât acesta refuza să părăsească biroul unde se efectua corectarea, a fost întrebat ce dorește de către .

a insistat spunând că "îl cunoaște" pe inspectorul șef colonel și că "este pila acestuia". i-a oferit posibilitatea să schimbe lucrarea completând o nouă grilă.

Toate aceste operațiuni s-au realizat și cu ceilalți candidați, respectiv:, și.

a susținut faptul că această manieră de corectare s-a realizat la sugestia ofițerilor Direcției Generale Anticorupție.

În cele din urmă, lt.colonel, membru al comisiei a refuzat să semneze lucrările refăcute, astfel încât acestea nu au avut nici o relevanță cu privire la cei patru candidați, ei nefiind admiși ca subofițeri.

În cauză s-a procedat și la audierea candidaților, precum și a tatălui acestuia din urmă, respectiv.

a confirmat faptul că la momentul corectării lucrării sale i-a fost oferită o nouă grilă pentru care i s-au dictat răspunsurile, deși nu a solicitat nimic în acest sens și nici nu a promis bani sau alte foloase materiale membrilor comisiei. Aceleași aspecte au fost susținute și de candidatul, precum și de, în sensul că nu au promis și nici nu au oferit bani sau alte foloase materiale membrilor comisiei.

Numitul, tatăl candidatului, a susținut că nu a cunoscut incidentul petrecut în momentul corectării lucrării fiului său.

Cu privire la colonel și a precizat că îi cunoaște din perioada în care fiul său și-a satisfăcut stagiul militar la Inspectoratul pentru Situații de Urgență G, dar nu le-a oferit acestora bani sau alte foloase materiale pentru a-l favoriza pe fiul lui.

Din cuprinsul declarațiilor membrilor comisiei de examinare nu a rezultat că inspectorul șef ar fi menționat primirea unor bani sau alte foloase materiale pentru angajarea celor patru candidați, făcând doar afirmații generice cu privire la "presiuni din minister și prefectură", fără a indica nume de persoane.

Prin rezoluția din data de 22 septembrie 2006 a fost începută urmărirea penală față de colonel, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.257 pen. de procurorul civil din cadrul Departamentului Național Anticorupție - Biroul Teritorial Târgu J i

Prin rezoluția din data de 04 octombrie 2006 măsura a fost menținută în temeiul art.42 alin.2 pen. de procurorul militar, având în vedere datele existente la momentul respectiv.

Din ansamblul probatoriului administrat în cauză, s-a apreciat totuși că presiunile exercitate de colonel asupra membrilor comisiei pentru angajarea frauduloasă a celor patru candidați nu pot fi considerate ca o "influență" în sensul art.257 pen.; acest aspect a fost susținut și de faptul că nu a rezultat că el ar fi pretins sau primit bani sau alte foloase materiale de la cei patru candidați, fie direct, fie prin interpuși.

Drept urmare, s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.257 pen.

De asemenea, nu au subzistat indicii privitoare la existența infracțiunii prevăzute de art.13²din Legea nr.78/2000 (modificată) cu referire la art.246 pen. întrucât nici unul din cei patru candidați nu a fost promovat și, deci, nu s-a realizat un folos pentru aceștia.

Totuși au existat indicii privind săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art.289 pen. în forma instigării neurmată de executare, prevăzută de art.29 alin.1 pen. raportat la art.289 pen. pentru care competența aparține Parchetului Militar Timișoara.

Față de cele de mai sus, în baza art.11 pct.1 lit.b și art.10 lit.d proc.pen. văzând și prevederile art.249 proc.pen. art.228 alin.4 și art.10 lit.a și d proc.pen. art.42 și 45 alin.1 proc.pen. și art.26 proc.pen. prin Ordonanța amintită s-a dispus:

1. scoaterea de sub urmărire penală față de colonel pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.257 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 (modificată).

2. neînceperea urmăririi penale față de colonel pentru săvârșirea infracțiunii prevăzut de art.13²din Legea nr.78/2000 (modificată) cu referire la art.246 pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.254 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 (modificată).

3. neînceperea urmăririi penale față de, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.255 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 (modificată).

4. declinarea competenței de soluționare a cauzei cu privire la colonel sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.29 alin.1 pen. raportat la art.289 pen. în favoarea Parchetului Militar Timișoara.

Împotriva Ordonanței nr.101/P/2006 21 noiembrie 2006 petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, respectiv la procurorul militar șef al Secției de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, care, prin Ordonanța din 20 iunie 2007 dată în dosarul nr.63/II-2/2007 a respins plângerea și a menținut soluția arătată.

Împotriva Ordonanței nr.63/II-2/2007 din 20 iunie 2007 dată în dosarul nr.101/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, petentul a formulat plângere la Tribunalul Militar Teritorial B, criticând măsurile dispuse de procurori sub următoarele aspecte:

A arătat, astfel, în esență, că "în mod greșit prin ordonanța invocată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de colonel pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art.13²din Legea nr.78/2000 cu referire la art.246 pen. și luare de mită prevăzută de art.254 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, iar față de, și, pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art.255 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000".

În mod greșit "procurorul nu a dispus începerea urmăririi penale pentru faptele comise de colonel prevăzute și pedepsite de art.193 pen. (amenințarea) și art.194 pen. (șantajul).

De asemenea, în mod eronat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a colonelului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.257 pen. soluția nefiind motivată, procurorul neținând seama de influența pe care o avea (acesta) asupra membrilor comisiei de examen.

A mai arătat că nu se justifică nici măsura neînceperii urmăririi penale împotriva aceleiași persoane pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 pen. - abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual prevăzută de art.289 pen.

În ședința publică din data de 30 octombrie 2007, așa cum s-a menționat și în încheierea de amânare a pronunțării, petentul, în afară de cele arătate (în sinteză) a depus la dosarul cauzei un nou set de concluzii scrise solicitând și anularea procesului verbal de certificare a înregistrărilor, întocmit de procurorul în conformitate cu dispozițiile art.197 proc.pen. și să se admită ca probă, așa cum se arată în art.64 proc.pen., înregistrările audio și video.

În înscrisul depus petentul a solicitat:

- "să admiteți plângerea, să desființați Ordonanța nr.63/II-2-2007 și pe cale de consecință și Ordonanța nr.101/P/2006, deoarece sunt netemeinice și nelegale, iar ancheta penală s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor privind art.91³proc.pen.";

- să dispuneți începerea urmăririi penale împotriva colonel pentru săvârșirea infracțiunii de corupție, precum și pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu fără urmare prevăzută de art.29 pen. raportat la art.13³din Legea nr.78/2000. De asemenea, solicit reînceperea urmăririi penale față de colonel pentru faptele pedepsite de art.246 pen. și art.25 pen. cu referire la art.288 pen. și respectiv art.257 pen.";

- "să dispuneți reînceperea urmăririi penale a celor trei candidați -, și pentru fapta prevăzută de art.288 pen.";

- "să dispuneți începerea urmăririi penale față de slt. privind fapta prevăzută de art.288 pen.".

Prin sentința nr.74/04 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Militar Teritorial Ba respins plângerea formulată de petentul împotriva Ordonanței nr. 63/II-2/2007 dată la 20 iunie 2007.

Instanța a reținut, din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, că au fost administrate toate probele cu înscrisuri și au fost audiați presupușii comitenți ai faptelor reclamate, cât și petentul, și că nu sunt temeiuri care să determine desființarea ordonanței atacate.

A mai reținut instanța că acele critici aduse de către petentul împotriva ordonanțelor date de procuror sunt generice și reprezintă punctul de vedere al petentului, susținut de propriile afirmații.

S-a mai reținut că procurorul are dreptul exclusiv, ca titular al acțiunii penale, de a dispune sau nu sesizarea instanței prin rechizitoriu.

Pe de altă parte, s-a mai arătat că din ansamblul probelor administrate în cauză nu există probe certe care să dovedească împrejurarea că ofițerul reclamat ar fi săvârșit vreo faptă ce intră sub incidența legii penale.

În consecință, soluțiile date prin ordonanțele criticate au fost apreciate ca temeinice și legale, sens în care în baza dispozițiilor art.278¹pct.8 lit.a proc.pen. tribunalul a respins ca nefondată plângerea formulată de împotriva Ordonanței nr.63/II-2/2007 din 20 iunie 2007 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, și a menținut ordonanța prin care procurorul militar a dispus neînceperea urmăririi penale față de colonel, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 pen. și luare de mită prevăzută de art.254 pen. și, respectiv, dare de mită prevăzută de art.255 pen. privind pe, și.

În baza art.192 pct.2 proc.pen. petentul a fost obligat la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței nr.74/2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr- petentul a declarat recurs. În motivele scrise depuse la dosarul Curții Militare de Apel (fil.10 - 14) petentul a arătat că:

" În fapt:

1. Mi-a fost încălcat dreptul la apărare în timpul procesului penal. Am contestat în instanță corectitudinea proceselor verbale ce cuprind transcrierea înregistrărilor audio (ambientale sau telefonice) și am solicitat admiterea ca probă a înregistrărilor audio-video. Această probă, deși este singura în măsură să restabilească adevărul a fost respinsă, cum de altfel a fost respinsă și cererea subsemnatului de a viziona/asculta aceste înregistrări pentru a-mi formula apărarea. Motivele invocate pentru respingerea cererii în încheierea din 27.11. 2007 (dosar 44-753-2007) contrazic art.91³care C.P.P. spune că "după sesizarea instanței, copia suportului care conține înregistrarea convorbirii (. ) se păstrează la grefa instanței (. ) la dispoziția exclusivă a judecătorului". În afară de aceste înregistrări, de foile de răspuns originale ale candidaților care au încercat fraudarea concursului și de lucrările false întocmite de ei și de cei doi membrii ai comisiei de corectare, declarația șefului de sală și a unui membru al comisiei ce nu a participat la falsificare, în dosar nu există decât mijloace de probă ce constau în declarații ale persoanelor care au încălcat legea și al căror singur interes este ascunderea adevărului.

Procesele verbale contestate sunt trunchiate (lipsește complet transcrierea înregistrărilor în intervalul orar 06,00 - 08,00 din 22.09.2006 precum și cele în care se face referire la foloasele necuvenite promise "Comandantului" pentru răsplătirea serviciilor sale, respectiv determinarea comisiei de examen să fraudeze concursul în vederea admiterii celor patru pile "de la minister" ale acestuia ) și completez de la " PREFECT", dar acest cuvânt a fost de asemenea șters din transcrieri).

înregistrărilor nu evidențiază violența fizică a. care a amenințat comisia de examen (care includea pe subsemnatul) cu viitoare fapte ilegale păgubitoare îndreptate împotriva ei dacă nu cooperează în sensul fraudării concursului și nu precizează orele la care au avut loc convorbirile (exp. pag.84 din dosar unde în loc de oră este scrisă expresia "la interval scurt de timp", adică după 8 ore!!!). ar putea continua dacă s-ar face compararea cu înregistrările originale. Pentru ca ascultarea/vizionarea înregistrărilor să nu aibă loc, deoarece ar ieși la iveală încălcări flagrante ale legii, acestea au fost clasificate secret de stat cu încălcarea art.24 al.5 din Legea nr.182 din 2002 privind protecția informațiilor.

. dovedesc că nu a fost vorba despre o înscenare, așa cum susține intimatul, și că acesta și-a continuat planul de fraudare a concursului în ciuda faptului că în dimineața zilei de concurs subsemnatul a încercat să-l determine să renunțe la acesta.

2. A fost ignorat faptul că într-un mod violent verbal și fizic. a amenințat comisia de examen (în momentul în care subsemnatul l-a informat în numele comisiei că aceasta nu este de acord cu fraudarea concursului pentru unul din protejații lui) cu comiterea unor viitoare fapte păgubitoare ilegale îndreptate împotriva acesteia dacă nu cooperează. (A se vedea declarațiile membrilor comisiei de examen și înregistrările audio-video clasificate secret de stat prin încălcarea art.24 al.5 din Legea nr.182 din 2002). Aici subliniez faptul că în declarațiilor lor membrii comisiei de examen subliniază faptul că au fost "amenințați" și că s-au "temut", lucru ce contrazice afirmația din sentința atacată (pag.3 alin.9) potrivit căreia punctul de vedere al petentului este susținut de "propriile afirmații". Această afirmație a judecătorului dovedește că acesta nu cunoaște conținutul dosarului și nu a citit cele 11 pagini de concluzii scrise în care fiecare aspect criticat este susținut de cel puțin două citate extrase din declarațiile martorilor - nu ale subsemnatului.

Scopul evident al amenințării era dobândirea în mod injust a unor foloase, pentru cei patru candidați agreați de numitul. Intimatul a dat curs amenințării comiterii de fapte ilegale îndreptate împotriva subsemnatului, imediat ce a încetat urmărirea penală împotriva sa și a fost repus în funcție. El a falsificat raportul de apreciere anuală a subsemnatului, pentru a-mi împiedica avansarea. Acest raport a fost contestat și, lucru uluitor în România, a fost restabilit adevărul și raportul falsificat a fost anulat.( anexa înscrisurile materiale care dovedesc cele spuse mai sus).

3. Probele din dosar și înregistrările arată că la intrarea în sala de corectare a lucrărilor candidaților primul lucru a fost corectarea lucrărilor originale și semnarea lor de către corectori, iar acesta reprezintă momentul finalizării întocmirii înscrisului oficial. Deci, înscrisul oficial exista (exemplu de mijloc de probăcare nu este afirmație a petentului:declara: "Revin și precizez faptul că dl. a intrat prima dată în sală când mi s-a corectat prima foaie de răspuns, a ieșit din sală și a reintrat când completam cea de-a doua foaie de răspuns."). După aceea, candidații aleși de. au primit foi de răspuns goale pe care au completat răspunsuri dictate de membrii comisiei de corectare și care au fost semnate de corectori. Deci a avut loc contrafacerea scrierii unor înscrisuri oficiale existente (lato senso) prin întocmirea unor înscrisuri false cu un conținut asemănător celor oficiale, de natură să producă consecințe juridice. Ele au fost predate președintelui de comisie (subsemnatului) pentru a fi folosite în locul celor originale. Lipsa semnăturii șefului de sală era un lucru greu de sesizat și ușor de trecut cu vederea sau de imitat, deci falsurile erau de natură să producă efecte juridice. Nu au produs aceste efecte deoarece eu le-a predat ofițerilor, adică fapta a fost descoperită în desfășurare.

Subliniez și aici faptul că lucrările falsificate sunt probe materiale care apar în dosar și dovedesc cel puțin tentativa atât în cazul faptei prev.de art.288 invocat Cod Penal de petent, cât și în cazul art.289 invocat Cod Penal de procuror. Deci, lucrările falsificate nu au cum să fie afirmații proprii (???) ale petentului așa cum se susține în sentința nr.74/04.12. 2007 (pag.3 al.9). Este uluitoare confuzia care se face între cuvintele "înscris" și "afirmație". Lucrarea falsificată este un înscris (nu o afirmație) (care evident nu îmi aparține) și dovedește tentativa atât în cazul art.288 cât Cod Penal și în cel al art.289

Cod Penal

4. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea asimilată ca trafic de influență prev.și pedepsită de art.13 din Legea nr.78/2000 (modificată). În dispozitivul sentinței atacate nu există o motivare a respingerii acuzației privind infracțiunea de trafic de influență. ("Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani"). Numitul. conducea în momentul comiterii faptei, G care este persoană juridică fără scop patrimonial, așa cum rezultă din Ordonanța nr.88/30.08.2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență. Scopul declarat al fiind: "apărarea vieții, bunurilor și mediului împotriva incendiilor și dezastrelor, precum și realizarea măsurilor de protecție civilă." Subliniez faptul că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale faptei prevăzute de art.13 Legea nr.78/2000 (modificată) nu trebuie dovedită dobândirea de foloase necuvenite pentru sine (făptuitor) sau pentru alții. Este suficient să se dovedească că și-a folosit influența/autoritatea pentru a obține foloase necuvenite pentru alții, lucru pentru care există dovezi mai mult decât suficiente în dosar.

ÎN DREPT:

5. A fost încălcat art.6 care C.P.P. garantează dreptul la apărare și prevede faptul că în cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate să "administreze probele necesare în apărare", iar înregistrările video/audio sunt mijloace de probă conform prevederilor art.62 C.P.P.. video/audio au fost clasificate secret de stat prin încălcarea art.24 alin.5 din Legea nr.182 din 2002 privind protecția informațiilor. Procesele verbale de transcriere a înregistrărilor audio sunt întocmite prin încălcarea art.91³deoarece C.P.P. nu sunt redate integral convorbirile care privesc fapta, nu sunt prezentate în totalitate elementele de identificare prevăzute de art.91³C.P.P. și procesele verbale nu sunt însoțite de copii ale suportului care conține înregistrarea potrivit încheierii de ședință din 27.11.2006.

6. Numitul a săvârșit fapta (asimilată "infracțiunilor de corupție" conform art.5 (2) din Legea nr.78/2000 (modificată)) prevăzută și pedepsită de art.13¹din Legea nr.78/2000 (modificată). (În ședința publică a procesului a cărui sentință o contest, judecătorul a declarat textual "corupția nu este infracțiune"). Amenințarea în vederea obținerii în mod injust a unor foloase pentru alții definește infracțiunea de șantaj prevăzută și pedepsită de art.194 deoarece Cod Penal colonel exercita o funcție publică, fapta sa este asimilată infracțiunilor de corupție și este pedepsită de art.13¹Legea nr.78/2000 (modificată).

7. Încadrarea juridică a faptelor pentru care în Ordonanța nr.101/P/2006 din 21.11.2006 este declinată competența în favoarea Parchetului Militar Timișoara este greșită deoarece nu poate fi vorba despre fapta prevăzută și pedepsită de art.289 Cod Penal(a se vedea faptele expuse la punctul 3 de mai sus), ci în mod evident despre fapta prevăzută și pedepsită de art.288

Cod Penal

Atât corectorii cât și cei trei candidați se fac vinovați de încălcarea art.288 sau Cod Penal în cel mai bun caz de tentativă. Nu au fost cercetați pentru aceste fapte nici unul dintre ei, astfel s-au încălcat prevederile art.3-4 chiar C.P.P. și în ipoteza absurdă că este aplicabil art.289 Cod Penal, tentativa se pedepsește dar nici în această situație cei trei candidați falsificatori și corectorii nu sunt cercetați.

8. Încadrarea juridică a faptei numitului asimilată traficului de influență conform art.257 este Cod Penal greșită deoarece sunt întrunite toate elementele constitutive necesare încadrării acesteia conform art.13 Legea nr.78/2000 (modificată).

9. Punctele (3) și (7) de mai sus justifică cercetarea și pedepsirea numitului pentru săvârșirea infracțiuni de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art.246 Membrii Cod Penal comisiei au contrasemnat lucrările falsificate, la ordinul acestuia, săvârșind, astfel, fapta prevăzută și pedepsită de art.288 Cod Penal, faptă care cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

10. Soluțiile din sentința atacată, respectiv din Ordonanțele 63-II-2-2007 și 101/P/2006 nu sunt motivate (este încălcat art.244 C.P.P.), judecătorul și procurorii care le-au adoptat nearătând care sunt temeiurile și aspectele probatorii pe care își fundamentează soluția de respingere a plângerii subsemnatului. Instanța nu s-a pronunțat cu privie la acuzația de "trafic de influență". Mai mult, judecătorul ignoră cu desăvârșire probele din dosar invocate de mine și susține că argumentația mea a fost bazată pe "propriile afirmații". Soluția din sentința atacată nu este susținută cu nici o referire la vre-un articol de lege și se bazează exclusiv pe propriile opinii ale judecătorului.

Față de cele mai sus arătate solicit

- să anulați, în baza art.197. procesele verbale de certificare a înregistrărilor întocmite de procurorul care nu respectă prevederile legii (nu toate procesele verbale) și să admiteți ca probă, conform art.64 C.P.P. înregistrările audio și video, iar prin decizia ce o veți da

- să admiteți plângerea, să casați sentința atacată (în baza art.385.10 C.P.P.), să desființați Ordonanța 63-II-2-2007 și, pe cale de consecință Ordonanța 101/P/2006 deoarece sunt netemeinice și nelegale iar ancheta penală s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor art.91³și C.P.P. art.3

C.P.P.

- să dispuneți începerea urmăririi penale împotriva colonel pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.13 din Legea nr.78/2000 (modificată) și art.194 cu C.P.P. referire la art.13¹din Legea nr.78/2000 (modificată). De asemenea, solicit reînceperea urmăririi penale față decolonelpentru faptele pedepsite de art.246 Cod Penal, art.25 cu Cod Penal ref la art.288 și Cod Penal respectiv 257

Cod Penal

- să dispuneți începerea urmăririi penale a celor trei candidați - și, respectiv privind fapta prevăzută și pedepsită de art.288

Cod Penal

Scopul acestui demers juridic este parcurgerea tuturor etapelor legale oferite de justiția română."

Curtea, sistematizând și sintetizând motivele de recurs invocate de, reține un număr de patru motive, care vor fi prezentate mai jos, ele fiind arătate, de altfel, detaliat de petent în recursul său, în principal, în partea intitulată "În fapt". Celelalte aspecte de la partea intitulată "În drept" reprezintă îndeosebi temeiuri legale invocate de petent referitoare, la motivele propriu-zise de recurs.

1. Un prim motiv de recurs este acela că i s-a încălcat dreptul de apărare, dat fiind că nu i s-au pus la dispoziție înregistrările audio/video care cuprindeau și alte elemente care ar fi format convingerea instanței că intimatul colonel a comis infracțiunile de corupție arătate de recurent.

A mai menționat că procesele - verbale de transcriere a înregistrărilor sunt trunchiate în sensul deja amintit, în motivele sale de recurs, prezentate integral.

Acesta este și motivul pentru care recurentul a cerut anularea în baza art.197 proc.pen. a acelor procese-verbale de certificare a înregistrărilor întocmite de procuror, care nu respectă prevederile legii, respectiv ale art.91³proc.pen. și art.3 proc.pen.

2. Un al doilea motiv de recurs se referă la faptul că intimatul colonel a comis fapta de amenințare a membrilor comisiei (art.193 pen.), când a constatat că aceștia nu cooperează în favorizarea celor 4 candidați, care trebuiau să reușească, lucru care ar fi reieșit mai clar din înregistrările audio/video, ce însă au fost ilegal clasificate secrete de stat.

A mai arătat că scopul amenințării era dobândirea în mod injust a unor foloase pentru cei 4 candidați agreați de intimatul colonel, și astfel fapta întrunește elementele infracțiunii de șantaj prevăzută de art.194 pen. cu referire la art.13¹din Legea nr.78/2000 (modificată).

3 Într-un al treilea motiv de recurs denunțătorul a arătat că în cauză s-a săvârșit și infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale (lato sensu) sau cel puțin tentativa la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 pen. invocată de petent sau de tentativă la infracțiunea de fals intelectual invocată de procuror prin Ordonanța nr.101/P/2006.

Recurentul a mai arătat la punctul 7 din motivele de recurs că atât doi corectori cât și cei trei candidați amintiți se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 pen. sau în cel mai bun caz de tentativă, dar că nu au fost cercetați pentru această faptă și nici pentru cea prevăzută de art.289 pen.

Totodată, la pct.9 din motivele de recurs a arătat că intimatul trebuie cercetat și pedepsit și pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art.246 proc.pen. în referire la art.13²din Legea nr.78/2000 (modificată), întrucât membrii comisiei au contrasemnat lucrările falsificate la ordinul acestuia, săvârșind astfel fapta prevăzută și pedepsită de art.288 pen. faptă care cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

4. În al patrulea motiv de recurs a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art.13 din Legea nr.78/2000 (modificată), și că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu trebuie dovedită dobândirea de foloase necuvenite pentru sine (făptuitor) sau pentru alții.

În finalul motivelor de recurs, așa cum s-a mai arătat, petentul a cerut admiterea recursului, casarea sentinței atacate și să se dispună anularea proceselor verbale de certificare a înregistrărilor audio-video.

A mai cerut să se dispună începerea urmăririi penale față de colonelul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.13 din Legea nr.78/2000 (modificată), art.194 pen. cu referire la art.13¹din Legea nr.78/2000 (modificată), art.246 pen. art.25 raportat la art.288 pen. și, respectiv, art.257 pen. și să se dispună începerea urmăririi penale față de cei trei candidați:, și pentru fapta prevăzută și pedepsită de art.288 pen.

Curtea, verificând, în conformitate cu dispozițiile art.385¹⁴proc.pen. hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, reține că cele patru motive de recurs astfel cum au fost menționate, în esență, sunt neîntemeiate pentru cele ce se vor arăta.

Astfel, cu privire la primul motiv de apel, Curtea reține că nu poate fi luată măsura anulării proceselor verbale de certificare a înregistrărilor, pentru că ele au la bază respectivele înregistrări (despre care recurentul a susținut că sunt încadrate în categoria "secret de stat") și nu s-a făcut dovada că unele procese verbale nu sunt în concordanță cu înregistrările efectuate sau, mai mult, recurentul a susținut că a fost omisă transcrierea unor înregistrări și deci consemnările ce se găsesc în procesele verbale de la dosar au la bază înregistrările corespunzătoare.

Pe de altă parte, aceste procese verbale se coroborează cu celelalte probe (declarațiile denunțătorului, declarațiile martorilor, - fil.38 - 50 din vol.I - dosar urmările penală nr.101/P/2006, foile de răspuns - fil.189 - 208 - vol.I dosar nr.101/P/2006, și altele) care dovedesc faptul că intimatul a încercat într-adevăr să influențeze membrii comisiei de concurs în sensul fraudării eventuale a concursului prin modul arătat de recurent, în scopul declarării ca reușiți la concurs a celor nominalizați de intimatul.

Mai mult, cererea recurentului de a se dispune anularea unor procese verbale de certificare a înregistrărilor nu se justifică și pentru faptul că obiectul plângerii sale îl constituie conform art.278¹proc.pen. soluția dată de procuror prin Ordonanța nr.101/P/2006 și nu acte sau activități procedurale distincte.

Prin urmare, instanța a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, respectând dreptul de apărare al petentului, că faptele au fost săvârșite în împrejurările arătate de petent, dar nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de corupție sau asimilate acestora.

În legătură cu al doilea motiv de recurs, referitor la susținerea că intimatul a constrâns membrii comisiei prin amenințări să promoveze candidații propuși de el și că acest lucru constituie infracțiunea de șantaj prevăzută de art.194 pen. cu referire la art.13¹din Legea nr.78/2000 (modificată), și de amenințare prevăzută de art.193 pen. Curtea reține că este neîntemeiat.

Se are în vedere, în primul rând, că fapta de amenințare este absorbită în infracțiunea de șantaj prevăzută de art.194 pen. cu referire la art.13¹din Legea nr.78/2000 (modificată), iar, în al doilea rând, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj sub aspectul elementului material, întrucât nu a rezultat din probele administrate, că intimatul a amenințat membrii comisiei pentru a-i fi favorizați candidații, spre a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul.

În legătură cu motivul al treilea de recurs, Curtea reține că este neîntemeiat, atât sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.246 pen. cu referire la art.13²din Legea nr.78/2000 (modificată), cât și cu privire la infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.25 raportat la art.288 pen. sau cu privire la infracțiunea de instigare la fals intelectual prevăzută de art.25 raportat la art.289 pen.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 pen. cu referire la art.13²din Legea nr.78/2000 (modificată), pentru care prin Ordonanța nr.101/P/2006 din 21 noiembrie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, Curtea reține că procurorul a avut în vedere, în principal, dispozițiile art.13²din Legea nr.78/2000 (modificată).

Conform dispozițiilor menționate, pentru a fi în prezența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor e necesar ca funcționarul public (în cazul dat intimatul ) să fi săvârșit fapta de abuz în serviciu obținând pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Așadar, textul art.13²din Legea nr.78/2000 (modificată) se referă expres la faptul de a obține un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, ori în cazul dat, intimatul nu a obținut pentru el un astfel de avantaj și nici pentru candidații vizați, pentru că nu s-a validat concursul, în ceea ce îi privește, și astfel nu se poate spune că au obținut avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale.

Referitor la verificarea împrejurării dacă intimatul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 pen. fără referire la art.13²din Legea nr.78/2000 (modificată), Curtea reține că cercetarea unei astfel de infracțiuni nu este de competența Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, ci a Parchetului militar d e pe lângă Tribunalul Militar Timișoara.

Aceeași rezolvare este legată și de infracțiunile pretins săvârșite de intimatul, respectiv instigare la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.25 raportat la art.288 pen. eventual instigare la fals intelectual prevăzută de art.25 raportat la art.289 pen. infracțiuni la care a făcut referire recurentul.

Așa cum a rezultat din Ordonanța nr.101/P/2006 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, a fost declinată competența de soluționare a cauzei sub aspectul infracțiunii de instigare neurmată de executare la fals intelectual prevăzută de art.29 alin.1 raportat la art.289 pen. în favoarea Parchetului Militar Timișoara, competent să cerceteze această infracțiune și orice alte infracțiuni în afara celor prevăzute de Legea nr.78/2000 (modificată). Așadar parchetul amintit este competent să cerceteze infracțiunile prevăzute de art.246 pen. art.288 pen. la care a făcut referire petentul.

Parchetul Militar Timișoara, prin Ordonanța nr.77/P/2006 din 23 martie 2007 a reținut că intimatul a săvârșit într-adevăr fapta de instigare la fals intelectual neurmată de executare prevăzută de art.29 alin.1 raportat la art.289 pen. dar că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și de aceea l-a scos de sub urmărire penală și i-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în sumă de 700 RON.

Parchetul menționat putea cerceta din oficiu sau la cererea denunțătorului și alte infracțiuni decât cea pentru care se declinase competența, mai puțin așa cum s-a arătat cele prevăzute de Legea nr.78/2000 (modificată) pentru care competența aparține Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari.

De altfel, prin Ordonanța nr.63/II-2/2007 din 20 iunie 2007 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, dată de procurorul militar șef de secție la plângerea denunțătorului împotriva Ordonanței nr.101/P/2006 din 21 noiembrie 2006 dată de procurorul din cadrul secției amintite, se arată că din examinarea dosarului amintit rezultă că în cauză nu sunt probe din care să reiasă că învinuitul colonel a comis infracțiuni de corupție sau asimilate celor de corupție.

Totodată, s-a arătat că în legătură cu celelalte fapte invocate de petent, Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari nu se mai poate pronunța din momentul declinării cauzei la Parchetul Militar Timișoara, și că petentul se poate adresa acestui Parchet cu solicitări.

Legat de al patrulea motiv de recurs, Curtea reține că este neîntemeiat pentru că deși s-a dovedit atitudinea intimatului de exercitare a anumitor presiuni asupra membrilor comisiei de concurs, pentru a declara reușiți pe cei patru candidați indicați de acesta, în final nu s-a reușit lucrul dorit de intimat și, de asemenea, nu a rezultat că a obținut vreun folos pentru sine sau pentru altul.

În ceea ce privește persoana intimatului, niciun martor nu a afirmat că intimatul a primit ori pretins bani sau alte foloase, ori a acceptat promisiuni de daruri, direct sau indirect pentru sine sau pentru altul, cu toate că mizat pe influența sa asupra denunțătorului și a celorlalți membri ai comisiei, în calitatea lor de subalterni.

Așadar, obținerea de către intimat a unui folos este doar o presupunere denunțătorului, pentru că nu s-a făcut dovadă că intimatul a primit, pretins ori a acceptat bani, daruri sau alte foloase pentru a favoriza la concurs pe cei patru candidați amintiți.

Față de cele arătate, Curtea reține că în mod întemeiat prin Ordonanța nr.101/P/2006 din 21 noiembrie 2006 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, colonel a fost scos de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art.257 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 (modificată).

Chiar dacă în Ordonanța nr.101/P/2006 nu s-a făcut referire și la art.13 din legea amintită, cum a menționat petentul, aceasta se subînțelege dat fiind că intimatul era funcționar cu funcție de conducere, în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență G, iar dispozițiile art.13 din Legea nr.78/2000 (modificată) are în vedere traficul de influență săvârșit de un astfel de funcționar.

Totodată, în mod corect prin Ordonanța menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de colonel pentru infracțiunea prevăzută de art.254 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 (modificată) întrucât, așa cum s-a arătat, nu a pretins ori primit conform dispozițiilor art.254 pen. bani sau alte foloase care nu i se cuvineau și nici nu a acceptat promisiunea unor astfel de foloase sau nu a respins-o, direct sau indirect, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu.

Cât timp nu a fost vorba de pretindere, primire sau acceptare de bani sau alte foloase, nu se poate spune că este îndeplinită condiția existenței elementului material al infracțiunii de luare de mită și, deci, faptei îi lipsește un element constitutiv pentru a fi considerată infracțiune.

Din moment ce nu a rezultat că intimații, și au promis, oferit sau dat bani ori alte foloase intimatului, în mod întemeiat prin Ordonanța nr.101/P/2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de primii patru initimați pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev.de art.255 pen. cu referire la art.6 din Legea 78/2000 (modificată).

Față de cele de mai sus, Curtea reține că în cauză nu există dovezi care să justifice desființarea Ordonanței nr.101/P/2006, iar cât privește Ordonanța nr.63/II-2/2007 prin care s-a dispus respingerea plângerii împotriva primei soluții, aceasta nu poate fi atacată la instanță, potrivit art.278¹proc.pen. care se referă în mod exclusiv la plângerea împotriva rezoluțiilor ori ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

De precizat că deși recurentul nu a arătat concret pe care dintre cazurile prevăzute de art.385⁹proc.pen. își întemeiază recursul, s-a putut trage concluzia că a avut în vedere dispozițiile art.385⁹pct.9 (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege) și pct.10 (instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să le garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului).

Curtea a analizat, astfel, toate motivele de recurs invocate de recurent. Mai mult, dat fiind că împotriva hotărârii primei instanțe nu este prevăzută calea de atac a apelului, potrivit dispozițiilor art.385⁶alin.3 proc.pen. Curtea nu s-a limitat doar la analiza cazurilor de casare prevăzute de art.385⁹proc.pen. ci a examinat întreaga cauză, sub toate aspectele și nu a constatat motive de desființare a sentinței atacate.

Cum niciunul din motivele de recurs invocate de denunțător nu au fost găsite întemeiate și nici nu au fost reținute alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe, Curtea, în baza dispozițiilor art.385¹⁵pct.1 lit.b proc.pen. va respinge recursul ca nefondat.

În baza art.192 alin.2 proc.pen. recurentul va fi obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 lei onorariul avocatului din oficiu, va fi avansată către Baroul București - Serviciul asistență judiciară, din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva sentinței nr.74/2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr-.

Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 lei onorariu avocat din oficiu va fi avansată către Baroul București - Serviciul de asistență judiciară, din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Colonel magistrat Colonel magistrat Colonel magistrat

G

Conform art.312 al.2 Cpp

pentru președintele completului

aflat în semnează

Pt.Președintele instanței

JUDECĂTOR,

Colonel magistrat

GREFIER,

Red.IP/03.03.2008

Tehn.MM/2ex/03.03.2008

Jud.fond

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Militara