Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 50/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR.50/D/2008
Ședința publică din 21 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina
GREFIER: - --
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR: -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind pe inculpatul G judecat pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art.249 Cod penal, ca urmare a admiterii plângeri împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, formulată de petenta.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului G și a părții vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 7 aprilie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin plângerea înregistrată la data de 7.03.2007, petenta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța constate că soluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ în dosarul 234/P/2006 nu este întemeiată, deoarece făptuitorii au comis infracțiunile pentru care au fost cercetați astfel că aceștia trebuie trași la răspundere penală.
Prin sentința penală nr.80/D/ din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, în baza art.278/1 al.8 lit.c a C.P.P. fost admisă în parte plângerea formulată de către petenta, domiciliată în Australia, 3802 12 Cort, cu domiciliul ales în C-N,-,.3, jud. C, împotriva ordonanței din 24 noiembrie 2006 emisă în dos. 234/P/2006 și a rezoluției din 9 februarie 2007 din dos. nr.63/II/2/2007 din 22.01.2007, ambele dosare ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, fiul lui și născut la 27.10.1975 în Z, domiciliat în zalău,-, jud. S pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art.249 și Cod Penal a fost reținută cauza spre judecare.
A fost fixat termen de judecată în vederea soluționării cauzei la data de 19 noiembrie 2007, sala 155, ora 8,30 pentru când se vor cita inculpatul și partea vătămată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată de către petenta s-a solicitat desființarea ordonanței din 24.11.2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr.234/P/2006 și a rezoluției nr.63/II/2/22.01.2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpații pentru comiterea infracțiunii de falsificare de instrumente oficiale prev. de art.286 Cod Penal, fals în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declarații și înșelăciune și față de Notarul Public pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246, 248.Cod Penal și art.26 rap. la art.286 Cod Penal, 288, 291, 292, 215 alin.1 și 3 toate din
Cod PenalDe asemenea față de învinuitul notar public s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249.Cod Penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ respectiv o amendă de 10 milioane.
Pentru a se emite această ordonanță care a fost confirmată prin rezoluția nr.63//2007 procurorul a reținut următoarele:
În plângerea penală formulată partea vătămată precizează că la data de 10 noiembrie 2003, în fața notarului public G din Z, cu sediul biroului notarial în Z,-, -. B,.12, jud. S, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 83107 privind apartamentul coproprietatea sa și a soțului său, situat în C-N-,.4. Vânzarea s-a efectuat către numitul din B, pentru suma menționată în contract de 800.000.000 lei ROL. Conform plângerii, deși apartamentul era bun comun al părții vătămate cu soțul, dobândit în timpul căsătoriei, iar această căsătorie era notată în cartea funciară a imobilului nr. - C, notarul public nu a analizat valabilitatea consimțământului părții vătămate, cu privire la această tranzacție, contractul întocmindu-se în lipsa acesteia, întrucât partea vătămată a fost plecată în Australia unde s-a și stabilit din anul 1989 și nu s-a întors decât în anul 2000.
Pentru a putea efectua vânzarea-cumpărarea, partea vătămată declară că soțul său s-a folosit în numele ei de o copie a unei declarații pe care partea vătămată ar fi dat-o în fața unui polițist din - Australia și în care se menționează că-l împuternicește să vândă apartamentul, dar că în realitate nu a dat o astfel de declarație, soțul său folosindu-se de un act fals pe care l-a "fabricat", falsificând totul, ștampila poliției, semnătura polițistului, conținutul, scrisul și semnătura părții vătămate.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv declarațiile făptuitorului și a învinuitului G (notar public) rezultă următoarele:
Făptuitorul este căsătorit cu partea vătămată din anul 1978, în urma căsătoriei rezultând 5 copii. În anul 1989 partea vătămată a plecat la rudele sale din Australia în vizită, refuzând să se mai întoarcă în tară, iar cei 5 copii minori rămânând în grija tatălui. În acea perioadă făptuitorul a locuit în apartamentul în cauză cu titlu de chiriaș la fostul de Construcții C unde a fost angajat. Cu toate insistențele soțului și ale părinților săi precum și a copiilor minori partea vătămată a refuzat să se mai întoarcă în țară și nici nu i-a trimis acestuia vreo sumă de bani pentru îngrijirea copiilor. După 1990 apartamentele au fost puse în vânzare de către C de unde făptuitorul l-a și cumpărat din banii proprii încheind contract de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 1860/25.02.1994 la CONSTRUCȚII "TRANSILVANIA" C-N (fost C), apartamentul fiind cumpărat în nume propriu cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare cu nr. de mai sus.
În acest contract nu apare ca și cumpărător partea vătămată întrucât era plecată definitiv din țară.
Despre această vânzare-cumpărare partea vătămată a aflat la aproximativ 11 ani când s-a întors în țară, respectiv în anul 2000, moment în care aceasta prin avocat a făcut o notație de informare în privitor la starea civilă în sensul că numitul proprietar tabular este căsătorit cu, înscriere despre care făptuitorul declară că nu a avut cunoștință- și nu și-a dat nici consimțământul pentru această înscriere. Tot din declarația făptuitorului mai rezultă că în anul 1996 s-a dus și el în Australia ducând și copiii la soție și că din cauza unor neînțelegeri acesta s-a întors în țară, copiii rămânând în Australia.
În anul 2003, după ce s-a reîntors din nou din Australia în urma unei perioade mai lungi de ședere precizează că a avut acceptul soției sale să vândă apartamentul pe care l-a cumpărat singur când ea era plecată din țară. Apartamentul a fost vândut cu suma de 40.000 euro unui cetățean din B pe nume, autentificarea vânzării făcându-se la Biroul notarilor publici asociați sub nr. 8307/10 noiembrie 2003.
Cu banii apartamentului făptuitorul declară că a cumpărat, jud. S, și că tranzacția aceasta a fost efectuată în Z, acesta fiind și motivul pentru care a autentificat vânzarea-cumpărarea apartamentului la același notar public din În declarația dată făptuitorul precizează că soția sa în cursul lunii septembrie 2003 i-a trimis o procură prin fax din Australia prin care-l împutenicea să vândă apartamentul, procură pe care a prezentat-o notarului public. Totodată i-a promis notarului public că o să primească și în original, în formă autentică, din Australia, procură specială de la soția sa pentru vânzarea apartamentului, dar întrucât a intentat acțiunea de divorț aceasta a refuzat să-i mai trimită procura solicitată.
De asemenea făptuitorul declară că deși a avut acceptul verbal în timp ce se afla în Australia de la soția sa pentru a vinde apartamentul, accept confirmat ulterior prin fax, apreciază că aceasta a depus plângerea penală doar în semn de răzbunare după ce el a in tentat acțiunea de divorț.
Cu ocazia audierii notarului public G acesta a declarat că la prezentarea făptuitorului la biroul său pentru vânzarea apartamentului către o terță persoană, respectiv 23.09.2003, avea asupra sa toate actele necesare pentru perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare inclusiv -ul. Notarul menționează că studiind extrasul al imobilului în cauză a constatat în foaia B la data de 19 februarie 1997 că este intabulat un singur proprietar pe nume conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1860 din 25.02.1994 încheiat cu CONSTRUCTII C- De asemenea a constatat că tot în foaia B exista o notație din data de 24.02.2000, care doar informa privitor la starea civilă că numitul proprietar tabular este căsătorit cu și care este înscrisă ca o notație și nicidecum ca o intabulare.
În opinia notarului public conform Decretului Lege nr. 115/1938 privind cărțile funciare se putea efectua transferul dreptului de proprietate doar cu consimțământul făptuitorului, deoarece 115/1938 în vigoare la acea dată, statua faptul că intabularea are efect constitutiv de drepturi în favoarea persoanei pe numele căreia se face intabularea - intabulare care s-a efectuat conform actului de dobândire din 1994 mai sus menționat numai pe numele făptuitorului ca proprietar tabular deplin în 1997, conform extrasului notațiunile ca modalitate de operare în având caracter exclusiv informativ și nu constitutiv de drepturi, i-a solicitat lui în vederea protejării cumpărătorului și în virtutea Codului familiei din partea soției în favoarea căreia a fost făcută notațiunea și nu intabularea, un înscris ce să dovedească acordul acesteia privitor la transferul proprietății imobilului. După mai multe termene acordate învinuitului de către notar în vederea prezentării unui accept din partea soției la vânzare, la data de 10.11.2003, atât vânzătorul cât și cumpărătorul s-au prezentat la biroul notarului public mai sus menționat, vânzătorul având asupra sa toate actele solicitate precum și un fax privind consimțământul soției sale.
Notarul public precizează că faxul (care în prezent s-a deteriorat fiind ilizibil) cuprindea numărul de telefon din Australia, parafa poliției din - Australia fiind datat cu data de 26.09.2003, având sigla și antetul poliției din și explicita în subsol caracterul de act de justiție cuprinzând consimțământul de vânzare al soției și semnătura.
Având în vedere faptul că declarația de consimțământ a soției a fost dată în fața unui funcționar al poliției la sediul acestei instituții, actul juridic în conformitate cu disp. art. 1171. civil român, reprezintă un act autentic. În aceeași declarație notarul menționează că în conformitate cu sistemul de drept anglo-saxon aplicabil și în Australia, diferit de cel european - notariat latin atribuțiile notarului public se . de orice autoritate publică și nu de către notarii publici. în sistemul: anglo-saxon australian, american englez, notarii sunt funcționari de inferior situație În care un act emis de o autoritate publică are o valoare juridică superioară. Notarul își susține cele afirmate și prin aceea că făptuitorul a prezentat o conduită și o atitudine serioasă având acordul soției și obligându-se ca în cel mai scurt timp să aducă la mapa de arhivă procura dată de soție în original.
Apărarea notarului public, în sensul că a avut consimțământul soției vânzătorului comunicat acestuia prin fax din Australia, nu poate fi luată în considerare întrucât conform legislației române în vigoare, respectiv Legea nr. 36/1995, republicată - Legea Notarilor Publici și a Activității Notariale, precum și a Ordinului nr. 710/C din 5 iulie 1995 al Ministrului Justiției pentru adoptarea Regulamentului de Punere în Aplicare a Legii Notarilor Publici și a Activității Notariale nr.36/1995, la autentificarea unui act notarul public trebuie să verifice și să stabilească în prealabil identitatea părților, care pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică. De asemenea acesta avea obligația pentru a lua consimțământul părților, ca după citirea actului să le întrebe dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor (art. 58 și 60 din Legea nr. 36/95 rep.).
Mai mult, conform prevederilor art. 67, 68 din Regulamentul de Punere în Aplicare a Legii Notarilor Publici și a Activității Notariale nr.36/1995 aprobat prin Ordinului nr. 710/C din 5 iulie 1995 al Ministrului Justiției, se prevede expres ca procura prin care un soț îl mandatează pe celălalt să vândă va trebui să cuprindă în conținutul său toate clauzele contractului, inclusiv prețul, iar aceste procuri folosite la autentificarea actelor rămân în original la dosar.
Este cert că notarul public și-a încălcat din culpă obligațiile de serviciu, acceptând, cu ușurință, actul intitulat "procura specială" ca act asimilat unei procuri autentice speciale, în sensul art. 67, 68 din Regulamentul de Punere în Aplicare a Legii Notarilor Publici și a Activității Notariale nr.36/1995, săvârșind infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 din penal.
Întrucât actul prezentat de făptuitorul era certificat pentru autenticitate de către Poliția statului australian, notarul public a apreciat în mod eronat că acest act constituie o procură specială autentică conform legislației notariale și că exprimă consimțământul valabil al părții vătămate pentru înstrăinarea imobilului.
Având în vedere că notarul public nu a urmărit prin activitatea sa să o prejudicieze pe partea vătămată cu știință, a adus o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege și fapta, prin conținutul său concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care urmează a se face aplicarea prevederilor art. 181 din penal pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 din penal.
Cât privește făptuitorul, sub aspectul laturii subiective a intenției acesta conform convingerilor sale a acționat ca unic proprietar al apartamentului pe care l-a și cumpărat singur, după ce soția sa a plecat din țară, el apreciind că această procură este un act pur formal pentru a putea perfecta vânzarea întrucât el era adevăratul proprietar al apartamentului.
Raportat la cele de mai sus s-a apreciat că făptuitorul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor oficiale prev. de art. 286 din penal, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 din penal, uz de fals prev. de art. 291 din penal, fals în declarații prev. de art. 292 din penal precum și pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 din penal și ca atare nici notarul public pentru complicitate la aceste infracțiuni, urmând ca partea vătămată și făptuitorul să-și reglementeze situația juridică în cadrul acțiunii de partaj.
De menționat că partea vătămată a formulat acțiune civilă la Judecătoria Cluj împotriva făptuitorului și a cumpărătorului apartamentului - prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, cauza făcând obiectul dos.14.470/2006.
De asemenea notarul public întrucât nu a acționat cu intenție ci doar din culpă (culpa levissima) nu a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din penal și abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din penal motiv pentru care urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale pentru aceste infracțiuni.
Analizând această plângere s-a constatat că ea este fondată în parte cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art.181raportat Cod Penal la infracțiunea de neglijență în serviciu comisă de notarul public - deoarece prin fapta sa s-a adus o gravă atingere drepturilor părții vătămate și s-a produs o încălcare severă a ordinii de drept și a valorilor sociale ocrotite de lege.
Conform dispozițiilor art.181Cp, la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările in care fapta a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita făptuitorului. Astfel, trebuie reținut faptul că învinuitul notar public a încheiat un contract de vânzare cumpărare a unui imobil proprietate comună a petentei si a făptuitorului fără a avea consimțământul legal exprimat a numitei care la acel moment se afla în Australia.
Apărarea notarului public că acea notare a căsătoriei din carte funciară nu produce efecte constitutive de drept ci are doar un caracter informativ este reală însă nu trebuie omis faptul că aceste notări impun unele obligații si produc anumite efecte, Astfel această notare din CF încunoștința persoanele interesate că în privința imobilului funcționează comunitatea de bunuri instituită de art.30 din Codul familiei și că orice înstrăinare a sa nu poate avea loc decât cu consimțământul expres al ambilor soți. Aceste aspecte trebuiau cunoscute de notarul public și ele nu puteau fi ignorate.
De asemenea conform art.67 și 68 din Regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității notarilor aprobat prin Ordinul nr.710 /C/5 iulie 1995 Ministerului Justiției se prevede în mod expres și fără echivoc că procura prin care un soț îl mandatează pe celălalt să vândă va trebuie să cuprindă în conținutul său toate clauzele contractului inclusiv prețul ceea ce însă nu s-a întâmplat in speța dedusă judecății învinuitul acceptând în locul procurii autentice mai sus amintite un înscris emanând de la poliția din, Australia.
Nu este admisibil ca o persoană investită de lege cu asemenea atribuții aceea de a încheia contracte de vânzare-cumpărare și alte asemenea acte să ignore dispoziții legale exprese cu atât mai mult cu cât se presupune că notarul ar trebuie să fie un expert in domeniul său de activitate și ar trebui să cunoască textele legale ce ii guvernează activitatea.
Pentru aceste considerente constatând că aprecierea procurorului că faptei îi lipsește gradul de pericol al unei infracțiuni nu este corectă deoarece prin activitatea sa infracțională învinuitul a cauzat un grav prejudiciul petentei prejudiciu constând în suma de 40.000 Euro cu care a fost vândut apartamentul.
Pentru aceste motive a fost admisă în parte plângerea formulată de către petentă conform dispozitivului reținându-se cauza spre judecare sub aspectul comiterii de către învinuitul a infracțiunii de neglijență în serviciu.
Cu privire la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de învinuiții și, Curtea a constatat că raportat la probele administrate în cauză este o soluție legală și temeinică.
În ședința publică din 14.01.2008, reprezentanta Parchetului a invocat excepția tardivității plângerii inițiale întrucât a fost depășit termenul prevăzut de art.278 ind.1
C.P.P.În cauză au fost efectuate cercetări în sensul excepției invocate, iar din actele și înscrisurile depuse au rezultat următoarele:
Prin ordonanța nr. 234/P/24.11.2006 a Parchetului e pe lângă Curtea de APEL CLUJ, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpații pentru comiterea infracțiunii de falsificare de instrumente oficiale prev. de art.286 Cod Penal, fals în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declarații și înșelăciune și față de Notarul Public pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246, 248.Cod Penal și art.26 rap. la art.286 Cod Penal, 288, 291, 292, 215 alin.1 și 3 toate din
Cod PenalConform borderoului nr.179/2006 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, depus la dosar (83), această rezoluție i-a fost comunicată petentei la data de 29.11.2006, astfel că plângerea formulată în baza art.278 și C.P.P. adresată la data de 19.12.2006 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este în termenul de 20 de zile prevăzut de art.278 ind.1 alin.1
C.P.P.Potrivit adresei nr.- a 2006 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea petentei (înregistrată la acest Parchet la data de 3.01.2007), greșit îndreptată, a fost trimisă spre soluționare procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, la data de 16.01.2007.
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la data de 22.01.2007 și soluționată la data de 9.02.2007 prin rezoluția nr.63/II/2007.
Conform art.278 ind.1 alin.2 în C.P.P. cazul în care plângerea nu a fost soluționată în termenul de 20 de zile de către prim procuror sau procurorul general, termenul prev. de art.277, termenul prev. la alin. (1) curge de la data expirării termenului de 20 de zile.
Astfel, în cauză a fost depășit cu mult termenul de 20 de zile care se calculează de la data de 3.01.2007, dată la care a fost înregistrată plângerea la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de la care curge termenul de 20 de zile de soluționare a plângerii de către procurorul general.
Faptul că plângerea a fost greșit îndreptată nu are relevanță în cauză, legea nefăcând distincție în acest sens. Mai mult decât atât, petenta și-a angajat apărător care avea obligația să cunoască dispozițiile legale în materie atât cele privitoare la competența de soluționare a plângerii, cât cele referitoare la termenul de formulare a acesteia.
Față de dispozițiile legale evocate mai sus, cât și față de practica judiciară în materie, curtea apreciază că plângerea inițială este tardivă, iar potrivit art.278 ind.1 alin.9 actul C.P.P. de sesizare a instanței rămâne plângerea inițială și în cazul admiterii acesteia conform art.278 ind.1 alin.8 lit.c
C.P.P.Apărătoarea petentei s-a opus admiterii excepției tardivități arătând că aceasta este inadmisibilă fiind invocată abia după ce plângerea a fost admisă.
Această apărare nu poate fi primită, fiind vorba de o nulitate absolută reglementată de art.197 alin.2 referitoare C.P.P. la actul de sesizare a instanței.
Chiar și în condițiile în care am accepta că actul de sesizare a instanței este sentința prin care a fost admisă - în baza art.278 ind.1 alin.8 lit.c C.P.P.(decizia nr.XV/2006) - plângerea, acest act de sesizare se bazează pe o plângere tardivă, fiind lovit de nulitate.
Având în vedere faptul că soluțiile în procesul penal sunt de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța va constata că, în cauză se impune încetarea procesului, în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.f C.P.P.(lipsind o condiție prevăzută de lege), proces pornit la plângerea părții vătămate, prin avocat, cu sediul în C-N,-,.3, împotriva inculpatului G, domiciliat în Z,-, - pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 Cod Penal, constatând tardivitatea plângerii.
În baza art.192 pct.2 lit.c va C.P.P. obliga partea vătămată la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare, în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.f încetează C.P.P. procesul penal pornit la plângerea părții vătămate, prin avocat, cu sediul în C-N,-,.3, împotriva inculpatului G, domiciliat în Z,-, - pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 Cod Penal, constatând tardivitatea plângerii.
Obligă partea vătămată la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare, în favoarea statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu partea vătămată și de la pronunțare cu inculpatul.
Pronunțată în ședința publică din data 21.04.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - --
Red./
3 ex./24.04.2008
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina
