Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 51/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 51
Ședința publică de la 28 Martie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentant de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii întemeiată pe disp. art. 2781alin. 1.C.P.P. formulată de petentul, domiciliat în com. sat, județul D, împotriva rezoluțiilor dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.345/P/2007, respectiv rezoluția de neîncepere a urmării penale nr.345/P/2007 din 11 ianuarie 2008 și nr.225/2/II/2008, privind pe intimatul, cu domiciliul indicat la aroul d e avocați D, T, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimatul .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se atașarea dosarului nr.345/P/2007 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, după care:
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Petentul precizează că intimatul în cauză se face vinovat de afirmații false, în sensul că partea pe care o reprezenta deținea autorizație de construcție, schiță, proiect pentru imobilul ce face obiectul dosarului nr.5383 aflat pe rolul Judecătoriei Târgoviște, că deși a solicitat prezentarea acestor înscrisuri, intimatul nu a înțeles să le depună la dosar. Mai mult, nici la momentul de față aceste documente nu sunt depuse la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Precizează că dacă intimatul nu făcea aceste afirmații mincinoase, nu putea pierde procesul în care clientul intimatului i-a fost adversar, cu atât mai mult cu cât la dosar există o adresă emisă de Consiliul Județean în care se arată că partea pârâtă -clientul intimatului nu deține autorizație cu privire la imobilul asupra căruia exista litigiul.
Arată că se impune a se constata că nu s-au verificat de instanță actele invocate de intimat, că nu poate plăti 30 milioane lei în condițiile în care nu se face vinovat de nimic și deține acte legale cu privire la imobil. Depune la dosar înscrisuri.
Se solicită de petent rejudecarea cauzei sau să fie obligat intimatul să se prezinte în fața instanței cu înscrisurile despre care a afirmat că există, precizând totodată că își menține în continuare plângerea formulată împotriva intimatului pentru comiterea infracțiunii de fals și uz de fals.
Reprezentantul Ministerului Public arată că așa cum în cadrul unui proces penal apărătorul poate efectua orice apărare dorește și în cadrul unui proces civil partea își poate formula orice apărare, instanța fiind cea care pune în vedere părților să administreze probele necesare și să-și dovedească susținerile.
Faptul că partea pârâtă a făcut anumite afirmații în cadrul întâmpinării nu are nici o legătură cu reținerea în sarcina avocatului a comiterii infracțiunii de fals și uz de fals.
Mai arată că atât codul d e procedură penală cât și cel de procedură civilă prevăd modalitatea de administrare a probelor și apreciere asupra acestora, iar părțile pot exercita căile de atac atunci când sunt nemulțumite de hotărârile pronunțate.
Pentru aceste motive, solicită respingerea plângerii formulată de petent în temeiul dispozițiilor art.2781C.P.P. ca neîntemeiată și menținerea rezoluțiilor atacate.
Petentul, în replică la cele susținute de reprezentantul Ministerului Public, arată că în dosarul la care a făcut referire mai sus a depus toate actele sale de proprietate asupra terenului ce face obiectul acestuia, iar clientul intimatului nu deține nici un astfel de act.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr- din 11 martie 2008, petentul domiciliat în comuna, sat, județul Das olicitat, în temeiul disp. art. 2781alin. 1.C.P.P. desființarea rezoluțiilor date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 345/P/2007 privind pe, avocat în Baroul Dâmbovița, pe care le apreciază ca nelegale și netemeinice.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că în calitate de avocat al părții adverse, intimatul a formulat o întâmpinare în dosarul nr. 5383/2006 al Judecătoriei Târgoviște, în care a făcut afirmații mincinoase, respectiv că partea pe care o reprezenta deține înscrisuri ce probează netemeinicia acțiunii, deși în realitate aceste înscrisuri nu există.
Mai susține petentul că, pe baza înscrisurilor la care intimatul a făcut referire și anume actul de proprietate asupra terenului cu amplasamentul construcției, autorizația de construire și schița de plan, instanța a hotărât în defavoarea sa, obligându-l la plata unei sume de bani cu toate că în realitate, acesta deține toate actele legale.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie, declarațiile martorilor G și.
În vederea soluționării plângerii, instanța, din oficiu, a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 345/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Curtea, examinând plângerea formulată de petentul, în raport de motivele invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și a textelor de lege incidente, reține următoarele:
Prin rezoluția nr. 345/P/2007 din 11 ianuarie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de - avocat, pentru infracțiunile prev. de art. 291 Cod penal și art. 292 Cod penal, întrucât faptele nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
La data de 14 mai 2007, numitul a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, solicitând a se efectua cercetări față de avocatul pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 291 Cod penal și art. 292 Cod penal.
Prin ordonanța nr. 2854/P/2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, având în vedere calitatea de avocat a numitului.
Se reține că prin plângerea formulată, petentul a solicitat efectuarea de cercetări față de avocat întrucât acesta, în întâmpinarea pe care a formulat-o în numele pârâților și, ce se judecau cu reclamanții apelanți și în dosarul civil nr. 5583/2006 aflat în apel pe rolul Tribunalului Dâmbovița, a făcut mențiuni neconforme cu realitatea.
S-a susținut că prin întâmpinare s-a făcut mențiunea că intimații pârâți dețin ca probe, autorizația de construcție, proiect (schiță), acte de proprietate care le-ar fi dat dreptul la efectuarea unei construcții și că deși a solicitat ca în instanță să fie depuse aceste acte, ele nu au fost prezentate și că a pierdut procesul. De asemenea, a arătat că a formulat recurs la Curtea de APEL PLOIEȘTI, însă acesta i-a fost respins, fiind menținută hotărârea instanței de fond.
Pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a apreciat că faptele reclamate de numitul, respectiv infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal și infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal, nu există.
S-a reținut astfel că întâmpinarea este un act procesual civil iar codul d e procedură civilă nu cuprinde dispoziții particulare privitoare la cerințele pe care aceasta trebuie să le îndeplinească, împrejurări în care se recurge la dispozițiile de principiu ale art. 289 Cod proc. civilă, text care face trimitere la dreptul comun, întâmpinarea urmând să cuprindă excepțiile de procedură pe care intimatul le invocă, atunci când este cazul, răspunsul la toate motivele de fapt și de drept ale apelului și dovezile pe care se întemeiază apărarea intimatului.
De asemenea, s-a motivat că apărările formulate prin întâmpinare sunt verificate, sub aspectul veridicității lor de instanța de judecată conform atribuțiilor conferite de lege, hotărârea fiind pronunțată pe baza probelor administrate în cauză, motiv pentru care întâmpinarea nu constituie un act, ca mijloc de probă care să producă consecințe juridice și nici o declarație în sensul prevăzut de art. 292 Cod penal.
Împrejurarea că petentul este nemulțumit de hotărârile civile pronunțate de instanța de judecată nu conduce la concluzia săvârșirii de către avocat a infracțiunilor menționate, reținându-se că hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege.
Plângerea întemeiată pe disp. art. 278.C.P.P. a fost respinsă de procurorul general prin rezoluția nr. 225/II/2/2008 din 18 februarie 2008.
Ambele rezoluții au fost atacate cu plângere de către petentul, în temeiul disp. art. 2781alin. 1.
C.P.P.Examinând plângerea în raport de motivele invocate și materialul probator administrat în cauză, Curtea apreciază că rezoluțiile pronunțate de procuror sunt legale și temeinice, pentru considerentele ce urmează:
Prin plângerea formulată, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului - avocat în cadrul Baroului D, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal și fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal, constând în aceea că prin întâmpinarea formulată în numele intimaților și ar fi susținut nereal că aceștia dețin acte de proprietate pentru imobilul în litigiu, precum și autorizație de construcție, afirmații cu privire la care se susține că au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii, deși în realitate petenții nu dețineau asemenea înscrisuri.
Așa cum s-a reținut și de către organele de urmărire penală, faptele reclamate de petent respectiv uzul de fals prev. de art. 291 Cod penal și falsul în declarații prev. de art. 292 Cod penal nu există.
În fapt, intimatul, în calitate de apărător al părții adverse a formulat întâmpinare într-o cauză civilă prin care a susținut apărările apreciate ca necesare pentru combaterea pretențiilor petentului, aceasta neconstituind o probă în sensul legii procesual civile și nicio declarație în sensul prev. de art. 292 Cod penal, deoarece toate susținerile făcute urmau a fi dovedite prin probe concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, instanța de judecată pronunțându-se după verificarea tuturor probelor aflate la dosarul cauzei.
În situația în care apărările făcute prin întâmpinare sunt lipsite de suport probator, acestea sunt înlăturate de instanța, fiind astfel sancționate implicit prin neluarea în considerare a acestora, hotărârea pronunțându-se numai pe baza probelor administrate și în măsura în care acestea contribuie la dezlegarea pricinii și aflarea adevărului.
Orice nemulțumire a părților în legătură cu o hotărâre judecătorească poate fi avută în vedere numai în modalitățile și termenele prevăzute de lege cu ocazia promovării căilor ordinare de atac, drept recunoscut prin art. 129 din Constituția României și de care petentul a uzat.
Activitatea exercitată de avocat este expres reglementată prin Legea nr. 51/1995 republicată, care în art. 2 alin. 1 stipulează că "în exercitarea profesiei, avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic" iar în alin. 2 al aceluiași articol se menționează că avocatul promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului.
Legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat cuprinde dispoziții concrete referitoare la îndatoririle avocaților în Secțiunea a II-a, art. 38 - 46, în raport de care se constată că intimatului nu i se poate reține încălcarea vreuneia din aceste obligații.
Mai mult, aceeași Lege nr. 51/1995 republicată prevede în art. 37 alin. 6 că "avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și cu respectarea prevederilor alin. 5, în fața instanței de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicție și numai dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în aceea cauză și sunt necesare adevărului.".
Obligația prevăzută în alin. 5 constă în aceea că avocatul este obligat să respecte solemnitatea ședinței de judecată, să nu folosească cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere autorității, demnității și onoarei completului de judecată, procurorului, celorlalți avocați și părților ori reprezentanților acestora din proces.
Nici raportat la aceste din urmă obligații nu se poate reține în sarcina intimatului încălcarea lor, așa încât și sub acest aspect plângerea este neîntemeiată.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea, în temeiul disp. art. 2781alin. 8.C.P.P. urmează să respingă ca nefondată plângerea formulată de petentul, menținând ca legale și temeinice rezoluțiile atacate.
În baza disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în com., sat, județul D, împotriva rezoluțiilor dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 345/P/2007.
Menține ca legale și temeinice rezoluțiile de neîncepere a urmării penale din 11 ianuarie 2008 și nr.225/2/II/2008 date în dosarul sus rubricat, privind pe intimatul, domiciliat în T, str. - - (fostă T), bloc 18,. B,. 32, județul
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru intimatul lipsă la dezbateri și pronunțare de la comunicare.
Obligă petentul la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28 martie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. NI
Tehnored. GM
2 ex./10.04.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
