Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 28 martie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la data de 26 mai 1987 și, fiul lui și, născut la 24 iulie 1984, ambii aflați în Arestul P, împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Prahova, privind prelungirea măsura arestării preventive a inculpaților.
În baza disp. art.155 rap.C.P.P. la art.159 alin.6 și 7 s C.P.P.-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, începând cu data de 29.03.2008 și până la data de 27.04.2008, inclusiv.
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest preventiv la Arestul. P, asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului P, în stare de arest preventiv la Arestul. P, asistat de apărător ales S din cadrul aceluiași Barou.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat desemnat din oficiu a legătura cu recurentul inculpat, precizând că nu are cereri prealabile de formulat în cauză, apărătorul ales ale recurentului precizând că a luat legătura cu acesta anterior ședinței de astăzi, astfel că nu apreciază necesar a se folosi de acest drept la momentul de față.
Potrivit dispozițiilor art.1403alin.3 C.P.P. se procedează la audierea recurenților inculpați și, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Curtea, luând act că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, precizează că prin recursul de față înțelege să critice încheierea de ședință din data de 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, apreciind-o ca fiind total nelegală și netemeinică.
În susținere, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia și faptul că a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, precum și aspectul că dacă va fi judecat în stare de libertate nu poate efectua presiune asupra martorilor din cauză sau influența aflarea adevărului în condițiile în care prin probele administrate deja în cauză s-a confirmat fapta pentru care inculpatul este cercetat.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa din teribilism și pentru a-și dovedi eventualele cunoștințe în domeniul informaticii, că într-adevăr pedeapsa prevăzută pentru această faptă este mai mare de 4 ani, însă inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Mai arată apărătorul recurentului că măsurile preventive menționate de art.136 sunt C.P.P. luate pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, însă urmează a se constata că oricare dintre aceste măsuri își poate atinge scopul, și anume acela de desfășurare în condiții normale a procesului penal, nu numai măsura arestării preventive.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată, iar pe fond, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat S, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că are o misiune dificilă în cauza de față, în condițiile în care trebuie să apere un copil înzestrat cu anumite calități intelectuale, care datorită nevoilor materiale și a incapacității societății de a-i asigura un loc de muncă a fost nevoit să săvârșească infracțiunea pentru care este cercetat.
Solicită a se avea în vedere că Tribunalul Prahova nu a fost în măsură să studieze întregul dosar și că nu s-au respectat dispozițiile art.159 C.P.P. în condițiile în care dosarul a ajuns la instanță doar cu două zile anterior expirării duratei arestării preventive iar consultarea acestuia presupune cunoștințe de specialitate și alocarea unui termen îndelungat față de volumul avut.
Din analiza actelor aflate la dosar reiese o discrepanță din punct de vedere juridic între încheierea prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă și cea prin care s-a admis prelungirea arestării preventive, având în vedere că motivarea măsurii arestării preventive nu-i privește pe cei doi inculpați prezenți în fața instanței la termenul de astăzi, ci se referă la, persoană față de care nu s-a luat nici o măsură. Arată că nu se poate reține că inculpații îl pot influența pe acesta în vreun fel.
Se arată de apărătorul recurentului că parchetul își susține cererea de prelungire a arestării preventive motivat și de faptul că în cauză este necesar a se efectua o percheziție de natură informatică, însă aceasta urmează avea loc la sediul organelor de urmărire penale, astfel că inculpații nu pot influența în nici un fel această probă, cu atât mai mult cu cât din actele și lucrările dosarului nu rezultă care anume este posibilitatea prin care inculpații să poată stânjeni organele de urmărire penale.
De asemenea, se precizează de același apărător și faptul că în cauză trebuie avut în vedere principiul egalității de tratament juridic, dat fiind faptul că inițial urmărirea penală s-a pornit față de mai mulți inculpați, însă față de o parte dintre aceștia s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Se invocă în continuare circumstanțele personale și reale de care beneficiază recurentul și anume: a avut o atitudine corespunzătoare pe tot parcursul cercetării, astfel cum reiese din declarația dată în dosar, aflată la fila 336-337 unde acesta explică în detaliu care anume a fost contribuția lui în acest lanț infracțional, că produsele rezultate din fapta sa nu au intrat niciodată pe această piață a bancomatelor, că fișa sa de cazier este imaculată, din toate acestea rezultând elemente care arată că inculpatul nu reprezintă pericol concret pentru societate.
Față de cele sus-menționate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate, eventual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, potrivit dispozițiilor art.139 alin.1 și art.136 lit.b rap. la art.145
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prin încheierea de ședință din 26.03.2008 Tribunalul Prahovaa reținut că în perioada ianuarie 2007-februarie 2008 inculpații, împreună cu alte două persoane, în baza unei înțelegeri prealabile au falsificat mai multe carduri fără acordul titularilor acestora, au accesat fără drept sisteme informatice aparținând unor bănci din străinătate modificând link-urile acestora, transferând către alte grupuri infracționale soft-uri și date personale ale unor deținători de carduri în vederea clonării acestora utilizând totodată cardurile clonate pe raza județului
Solicită a se avea în vedere că activitatea infracțională a inculpaților nu a fost oprită datorită voinței acestora, ci intervenției organelor de urmărire penală.
În replică la cele susținute de apărătorul inculpatului, precizează că în societatea civilă s-ar produce un haos total dacă toți membrii acesteia, care au nevoi materiale, ar săvârși infracțiuni, în condițiile în care regula este reprezentată de respectarea legii.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, cercetarea sa în stare de libertate, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu precizarea că se obligă se se prezinte ori de câte ori va fi nevoie.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și cercetarea sa în stare de libertate. Arată că se va prezenta în fața organelor de urmărire penală când va fi chemat.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea din Camera de Consiliu dată de Tribunalul Prahova la 26 martie 2008 fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție--Biroul Teritorial Prahova și în baza disp. art.155 rap.C.P.P. la art.159 alin.6 și 7 s C.P.P.-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, fiul lui G și, născut la data de 26 mai 1987 în C, - și, fiul lui și, născut la 24 iulie 1984 în P, -, ambii aflați în Arestul P, pe o durată de 30 de zile pentru fiecare, începând cu data de 29 martie 2008 și până la data de 27 aprilie 2008, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Prin cererea formulată la 25 martie 2008, Parchetul de pe lângă --Biroul Teritorial Prahovaa solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui G și, născut la data de 26 mai 1987 în C și, fiul lui și, născut la 24 iulie 1984 în P, ambii cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 24 alin.1, 2 din Legea nr.365/2002, art.25 alin.1, 2 din Legea nr.365/2002, art.27 alin.1, 2 din Legea nr.365/2002, și art.44 alin.1, 2 din Legea nr.161/2003, fiecare cu aplic. disp.art.41 alin.2 și aplicarea finală a disp. art.13 lit.a, pe o perioadă de 30 zile, de la 29 martie 2008 și până la 27 aprilie 2008, inclusiv.
În motivarea propunerii, s-a susținut că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pentru continuarea urmăririi penale și administrarea de probatorii, arătându-se că în prezent se efectuează percheziții ale sistemelor informatice ridicate de la inculpați și învinuiți în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Prahova la data de 24 martie 2008.
Totodată, s-a susținut că învinuitul se sustrage urmăririi penale iar grupul infracțional are în componență și alți membrii aflați în supravegheri operative, iar punerea în libertate a inculpaților poate conduce la dispariția probelor ce urmează a fi obținute de organele de anchetă, la alertarea și dispariția celorlalți membrii ai grupului.
Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, în raport de actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpații și au fost puși sub urmărire pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 24 alin.1, 2 din Legea nr.365/2002, art.25 alin.1, 2 din Legea nr.365/2002, art.27 alin.1, 2 din Legea nr.365/2002, și art.44 alin.1,2 din Legea nr.161/2003, fiecare cu aplic. disp.art.41 alin.2 și aplicarea finală a disp. art.13 lit.a
Se arată în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive că în perioada ianuarie 2007- februarie 2008 învinuiții, și, în baza unei înțelegeri prealabile au falsificat (clonat) mai multe carduri, fără acordul titularului acestora, au accesat fără drept sisteme informatice aparținând unor bănci din străinătate modificând link-urile acestora, au transferat către alte grupuri infracționale soft-uri și date personale ale unor deținători de carduri în vederea clonării acestora, utilizând totodată cardurile clonate pe raza județului
Se reține că prin încheierea nr.7 din 29 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o durată de 29 de zile, de la 29 februarie 2008 și până la 28 martie 2008, inclusiv, reținându-se incidența disp. art.148 lit.b, c și f C.P.P. în sensul că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică determinat de modalitatea concretă de comitere a faptelor, frecvența acestora, dificultatea depistării făptuitorilor și impactul deosebit de negativ pe care îl poate avea în rândul celorlalți membrii ai societății neluarea unor măsuri eficiente față de inculpați, creând un sentiment de insecuritate și de neîncredere față de organele abilitate.
De asemenea, s-a reținut că în cauză există probe din care rezultă că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului în mod direct sau indirect prin influențarea martorilor.
Tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate până în prezent, că activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost minuțios organizată de alte persoane care nu au fost încă identificate și reținute, așa încât s-a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive.
Totodată, s-a motivat că prelungirea măsurii arestării preventive se justifică și pentru faptul că în prezent se efectuează percheziții ale sistemelor informatice ridicate de la inculpați și învinuiți, care nu au fost finalizate, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar avea impact negativ asupra desfășurării în continuare a urmării, prin încercarea de influențare a martorilor.
Prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin și cum în cauză nu există temeiuri care să justifice punerea în libertate a inculpaților, ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, a apreciat că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este pe deplin justificată, dispunând în consecință și respingând ca neîntemeiată cererea inculpaților de înlocuire a acestei măsuri.
Împotriva încheierii din 26 martie 2008 au declarat recurs inculpații și, criticând-o de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial, inculpatul recunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și prin urmare nu poate influența declarațiile martorilor, este o persoană tânără, care a comis faptele fără a conștientiza pe deplin urmările acestora, precizând totodată că până la pronunțarea unei hotărârii definitive beneficiază de prezumția de nevinovăție.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul ales al inculpatului a criticat încheierea recurată, susținând că în mod greșit a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, întrucât motivarea cererii nu se referă la cei doi inculpați. Astfel, s-a susținut că nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, motivat de faptul că învinuitul se sustrage urmăririi penale și nici de faptul că în cauză se efectuează percheziții ale sistemelor informatice, întrucât inculpații nu pot influența în vreun fel desfășurarea expertizei, mai mult chiar, prezența acestora nu este necesară.
Totodată, s-a susținut că inculpatul a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând săvârșirea faptelor, astfel încât, în prezent, nu se poate susține că prin lăsarea acestuia în libertate s-ar încerca influențarea martorilor.
A susținut de asemenea, că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în cazul în care ar fi lăsat în libertate, considerent în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond respingerea propunerii de arestare preventivă, ori înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 C.P.P. constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit disp. art.155 alin.1 C.P.P."arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmării penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, filele 398-400, rezultă că inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea nr.7 din 29 februarie 2008 Tribunalului Prahova pe o durată de 29 de zile de la 29 februarie 2008 și până la 28 martie 2008, inclusiv.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut incidența disp. art.143, art.146 și art.148 lit.f C.P.P. în sensul existenței unor indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați, respectiv cele prev. de art.24 alin.1, 2 din Legea nr.365/2002, art.25 alin.1, 2 din Legea nr.365/2002, art.27 alin.1, 2 din Legea nr.365/2002, și art.44 alin.1, 2 din Legea nr.161/2003, fiecare cu aplic. disp.art.41 alin.2 și aplicarea finală a disp. art.13 lit.a, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând totodată probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, concretizat prin modalitatea de comitere a faptelor, frecvența acestora și dificultatea depistării făptuitorilor.
Pe baza probelor administrate în cauză până în prezent și aflate în dosarul de urmărire penală nr.57/D/P/2007, respectiv sesizările formulate de unitățile bancare, procesele verbale încheiate de lucrătorii din cadrul de Combatere a Organizate P cu ocazia supravegherilor efectuate, planșe foto cu înregistrările video, autorizațiile de interceptare a înregistrărilor și comunicărilor telefonice și SMS-urilor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, autorizații de percheziție și procesele verbale de percheziție domiciliară, declarațiile inculpaților, rezultă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că în cauză există indicii temeinice și probe verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații și au comis infracțiunile cu privire la care sunt cercetați, aceștia recunoscând întreaga activitate infracțională, inclusiv în fața instanței de recurs.
Din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă că de la începutul anului 2007 și până în luna februarie 2008, inculpați și, împreună cu alte persoane, în baza unei înțelegeri prealabile au clonat mai multe carduri, fără acordul titularilor acestora, au accesat fără drept sisteme informatice aparținând unor bănci din străinătate și au modificat link-urile acestora, transferând către alte grupuri infracționale soft-uri și date personale ale unor deținători de carduri în vederea clonării acestora.
De asemenea, rezultă că au utilizat carduri clonate și pe raza județului
Prin urmare, în raport de cele ce preced, în mod corect s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art.146 rap. la art.143 C.P.P. temeiuri ce se mențin și în prezent.
Totodată, în cauză este îndeplinită și cerința impusă de art.148 lit.f C.P.P. având în vedere că infracțiunile cu privire la care inculpații sunt cercetați se sancționează cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul concret la care se referă art.148 lit.f C.P.P. acesta rezultă din gradul de pericol social ridicat al faptelor imputate, frecvența comiterii unor asemenea infracțiuni, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru asemenea fapte și impactul negativ asupra societății în cazul în care organele judiciare nu i-au măsuri ferme împotriva persoanelor vinovate de încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează activitățile privind comerțul electronic.
Rezultă de asemenea, că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive corespunde exigențelor prevăzute de art.155 alin.1 C.P.P. fiind justificată de necesitatea continuării urmăririi penale în bune condiții, prin descoperirea tuturor membrilor grupului infracțional, care în prezent se află în supravegheri operative și efectuarea perchezițiilor sistemelor informatice ridicate de la inculpați.
Deși inculpații au manifestat până în prezent o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați, Curtea apreciază, ca și instanța de fond, că se justifică cercetarea acestora în continuare în stare de arest preventiv, având în vedere că organele de urmărire penală desfășoară în continuare activități de natură să conducă la stabilirea întregii activități infracționale și a tuturor persoanelor ce fac parte din grupul infracțional, punerea în libertate a inculpaților putând conduce la dispariția probelor ce urmau a fi obținute de organele de anchetă, precum și la alertarea și dispariția celorlalți membrii ai grupului.
De asemenea, în justificarea soluției adoptate, trebuie reținut faptul că activitatea infracțională a inculpaților a fost stopată nu din inițiativa acestora, ci la intervenția organelor de urmărire penală.
Invocarea de către inculpați a lipsei mijloacelor materiale și incapacității organelor statului de a asigura tinerilor un loc de muncă corespunzător calificării profesionale a acestora, nu pot constitui temeiuri suficiente pentru cercetarea lor în stare de libertate și nici pentru înlocuirea acestei măsuri cu una din cele prevăzute la art.145 sau 1451C.P.P. întrucât, într-o societate democratică trebuie să primeze supremația legii, așa încât toții membrii acesteia sunt obligați să respecte Constituția și legile țării.
Pe de altă parte, deși dreptul la libertate este recunoscut și garantat de Legea fundamentală, fiind în concordanță cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și are ca scop de a se asigura ca nici o persoană să nu fie deposedată de libertate sa în mod arbitrar, totuși protejarea libertății individuale nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului penal în bune condiții.
Or, în cauză, față de natura infracțiunilor săvârșite și complexitatea urmării penale s-a justificat arestarea preventivă a inculpaților și cum în prezent temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat, iar propunerea de prelungire a măsurii preventive este temeinic motivată, în mod just, instanța de fond a admis propunerea și a dispus prelungirea acestei măsuri cu încă 30 de zile pentru fiecare inculpat, criticile invocate de inculpați fiind astfel, neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge recursurile declarate de inculpați ca nefondate, iar în baza disp. art.192 alin.2 va C.P.P. dispune obligarea fiecărui inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la 26 mai 1978 și, fiul lui și, născut la 24 iulie 1984, ambii aflați în Arestul IJP P, împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțată la data de 26.03.2008 de Tribunalului Prahova.
Obligă pe recurentul la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul la plata sumei de 40 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 martie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehn. Red.
6 ex./31.03.2008
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
