Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 55/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
Grefier - - -
SENTINȚA PNALĂ Nr. 55
Ministerul Public reprezentat de procuror -
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției nr. 1223/II/2/2007 din data de 08 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 300/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av. pentru petenta, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei și av. pentru intimata-persoana cerceată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. depune la dosar împuternicire avocațială pentru persoana cercetată și o copie după sentința civilă nr. 2627/26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, pentru a fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
Av. depune la dosar un nr. de 8 înscrisuri în susținerea plângerii, arată că nu a reușit să intre în posesia tuturor actelor de care petenta înțelege să se folosească în prezenta cauză și solicită acordarea unui termen în acest sens, motivat de faptul că, deși s- constatat că faptele reclamate sunt prescrisă, în finalul ordonanței s-au dezvoltat referiri pe fond, respectiv s-au analizat latura obiectivă și cea subiectivă a cauzei.Precizează că petenta nu insistă în antrenarea răspunderii penale ci doar pe constatarea existenței faptei.
Instanța pune în discuția contradictorie a părților cererea formulată de petenta, prin apărător, privind acordarea unui termen pentru a depune alte înscrisuri în susținerea plângerii.
Av. arată că plângerea inițială vizează o așa zisă faptă de fals în declarații, pe care intimata le-ar fi făcut, dar nu a fost decât o cerere de chemare în judecată și se opune la acordarea unui nou termen pentru a fi depuse înscrisuri.
Av. arată că și la urmărirea penală petenta a insistat în atașarea dosarelor în care intimata a promovat cerere de chemare în judecată și insistă și acum.
Reprezentantul Ministerului Public se opune la acordarea unui nou termen arătând că la soluționarea plângerilor formulate împotriva rezoluțiilor procurorului se verifică legalitatea și temeinicia acestora prin prisma actelor depuse la dosar, depunerea de noi acte nefiind utilă cauzei.
Instanța, respinge cererea formulată de petentă, prin apărător, privind acordarea unui termen pentru administrarea probei cu noi înscrisuri ca nefiind utilă și concludentă cauzei.
Interpelate părțile, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. arată că la momentul soluționării plângerii formulate de petenta, prin rezoluția dată de parchet în dosarul 300/P/2007, prin care s- dispus neînceperea urmăririi penale față de persoana cercetată, cercetările efectuate au fost superficiale. Chiar și cererea de chemare în judecată prin care s- revendicat un apartament, susținându-se că intimata este singura moștenitoare, reprezintă o declarație neadevărată, cu consecințe juridice și constituie element constitutiv al infracțiunii de fals în declarații, deoarece pe această cerere și pe taxa de timbru a fost pronunțată o hotărâre judecătorească. Solicită admiterea plângerii și restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale în sensul atașării celor dosare ale Judecătoriei Iași pentru a se verifica daca sunt interogatorii și alte acte, audierea persoanei învinuite, arătând că soluția de neîncepere a urmăririi penale s-a dat fără a se face cercetări complete. În cursul cercetării judecătorești a depus copii de pe actele din cele două dosare, dacă instanța va constata că aceste acte sunt suficiente, solicită infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Av. arată că organele de urmărire penală nu au obligația de a efectua verificări în afara dosarului, iar cercetările efectuate în cauză, raportat la actele și lucrările dosarului sunt corecte, motiv pentru care solicită respingerea plângerii și obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a plângerii, soluția dată în cauză fiind legală și temeinică în contextul actelor și lucrărilor dosarului.
INSTANȚA
Asupra plângerii penale de față;
La data de 7 februarie 2008, sub numărul de mai sus, s-a înregistrat plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției procurorului din 15 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 300/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și a rezoluției procurorului general nr. 1223/II/2/2997 din 8 ianuarie 2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, considerându-le nelegale și netemeinice.
În motivarea plângerii formulate petenta arată că deși în dispozitiv procurorul reține incidența dispozițiilor art. 10 lit. g Cod procedură penală, în considerentele rezoluției face referire și pe fondul cauzei, constatând că nu sunt întrunite, din punct de vedere obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reclamante, motivat de faptul că "declarațiile pretins nereale cuprinse în cererile de chemare în judecată și de intervenție nu pot servi la producerea consecințelor juridice urmărite de făptuitoare".
Criticând modul de rezolvare a plângerii formulate, urmare a unei cercetări penale lapidare, petenta apreciază că procurorul nu a administrat probatoriul necesar pentru a soluționa în mod corespunzător cauza.
Arată petenta că se impunea în mod necesar ca procurorul să ia explicații scrise părților, în mod nemijlocit, să studieze actele și lucrările dosarului aflate în arhiva Judecătoriei Iași etc.
Apreciază petenta că raportat la obiectul și natura cauzei, se impune o abordare mai aprofundată a dosarului, motiv pentru care solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror, pentru reluarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea constată că nu este întemeiată plângerea formulată pentru considerentele ce vor fi expuse:
Petenta s-a adresat cu plângere la data de 11 aprilie 2007 Parchetului Judecătoriei Iași, ulterior fiind declinată competența în favoarea Parchetului Curții de APEL IAȘI, prin care reclama faptul că numita a făcut afirmații nereale în cuprinsul unor cereri de chemare în judecată adresate Judecătoriei Iași.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, s-a constat că între petenta și există mai multe litigii având ca obiect dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în- din
Astfel, precizează petenta că în cererile de chemare în judecată și în cererile de intervenție din dosarele nr. -/1997 și 21857/1999 ale Judecătoriei Iași în care s-au pronunțat sentința civilă nr. 5042 din 25 martie 1998 și, respectiv nr. 13330 din 9 octombrie 2000, precum și în cererile de intervenție depuse în dosarele nr. 11213/1996 și 20306/1998 ale Judecătoriei Iași, făptuitoarea ar fi făcut afirmații nereale cu privire la calitatea sa de unic moștenitor al imobilului menționat, urmărind în acest mod obținerea unor drepturi care nu i se cuveneau.
Constatând, față de sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal, respectiv de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă și data săvârșirii faptelor cu care au fost sesizate organele de urmărire penală că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, încă din cursul anului 2004, procurorul a dispus, în baza art. 228 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de.
Pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiții: una pozitivă și alta negativă.
Condiția pozitivă, neexprimată expres de art. 228 Cod procedură penală, dar decurgând din reglementarea adiacentă constă din existența acelui minim de date care permit organului de urmărire să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune. Organul de urmărire penală poate deține informațiilefie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate.
Condiția negativănecesară începerii urmării penale este înscrisă în art. 228 alin. 1 Cod procedură penală și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 Cod procedură penală, cu excepția celui prevăzut la lit. b ind. 1. Intervenția oricăreia din aceste cazuri rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate, pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.
Astfel, neînceperea urmării penale este o consecință a intervenției cazurilor în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
, așadar, neînceperea urmăririi penale existența oricărui caz din cele prevăzute în art. 10 Cod procedură penală cu excepția cazului prevăzut la lit. b ind. 1. Printre acestea, la lit. g este menționată și prescripția răspunderii penale.
Prescripția răspunderii penale constă în înlăturarea răspunderii penale, prin stingerea dreptului statului de a pedepsi și a obligației infractorului de a suporta consecințele faptei sale, după trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege,
Prin cazul infracțiunii ce face obiectul prezentei plângeri termenul de prescripție este, potrivit art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, de 5 ani și curge, potrivit dispozițiilor art. 133 alin. 2 Cod penal, de la data săvârșirii infracțiunii.
Mai mult, instituția prescripției răspunderii penale operează din oficiu, de plin drept, din momentul împlinirii termenului prevăzut de lege.
Așa fiind, constatând în cauză împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale privind infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal, în mod corespunzător procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
Fiind incidentă o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, sunt neîntemeiate criticile petentei cu privire la lipsa probatoriului și a analizei acesteia necesar rezolvării fondului cauzei.
Cât privește referirile procurorului cu privire la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii supuse analizei, în ciuda temeiului de drept care împiedică analiza pe fond a cauzei, nu sunt de natură să impieteze asupra legalității și temeiniciei rezoluției pronunțate.
Așa fiind, Curtea constată ca fiind legală și temeinică atât rezoluția procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăriri penale, față de numita cu privire la infracțiunea prevăzută de 292 cod penal, cât și rezoluția procurorului general, prin care a respins plângerea petentei.
În consecință pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 273 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, să respingă ca nefondată plângerea formulată de petenta și să mențină rezoluțiile procurorilor.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. Cod procedură penală respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției procurorului din 14.11.2007 dată în dosarul nr. 300/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și a rezoluției procurorului general nr. 1223/II/2/2007 din 8.01.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pe care le menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.05.2008
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Președinte,
I - -
Grefier,
- -
24 Aprilie 2008
CURTEA DE APEL IAȘI
Dosar nr-
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul disp. art. 278 ind. 1 al.8 lit. "a" Cod procedură penală respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției procurorului din 14.11.2007 dată în dosarul nr. 300/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și a rezoluției procurorului general nr. 1223/II/2/2007 din 8.01.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pe care le menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 Aprilie 2008
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu
