Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 57
Ședința publică din 9 februarie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Samoilă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul, domiciliat în,-, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 492 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Botoșani.
La apelul nominal se prezintă petentul recurent, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru petentul recurent a solicitat, în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. Cod pr.penală, admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea plângerii așa cum fost formulată, și în rejudecare, desființarea măsurii luate, anularea sancțiunii cu caracter administrativ și exonerarea petentului de la plata cheltuielilor judiciare. Având în vedere că fapta imputată nu există, se justifică a se face în cauză aplicarea disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod pr.penală. În susținerea recursului, arătat că în cazul în care faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, procurorul este obligat, potrivit disp. art. 249 al. 3 Cod pr.penală să se pronunțe prin ordonanță. Potrivit disp. art. 262 pct. 2 lit. a Cod pr.penală, în cazul în care procurorul constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și că există probe necesare și legal administrate, dispune scoaterea de sub urmărire penală, potrivit art. 11 Cod pr.penală, prin ordonanță și nu prin rechizitoriu. Ordonanța dată de procuror va trebuie să îndeplinească, obligatoriu, condițiile de fond și formă prevăzute de lege. Neîndeplinirea acestor condiții va atrage ineficiența actului și măsurii luate prin acesta. Sancționarea inculpatului prin rechizitoriu, când legea obligă ca acest fapt să se producă prin ordonanță, este lovită de nulitate. Potrivit dispozițiilor art. 105 al. 2 Cod pr.civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lui. Aceste dispoziții sunt aplicabile și în materie procesual penală, potrivit disp. art. 721 Cod pr.civilă. Ori, prin măsura dispusă s-a produs petentului o vătămare, astfel încât se impune constatarea nulității actului juridic, astfel cum o face instanța civilă.
Pe fond, a apreciat că măsura dispusă este netemeinică și nelegală întrucât petentul nu se face vinovat de nicio faptă de natura celor menționate în rechizitoriu, nu sprijinit niciun grup infracțional, nu a ajutat în niciun fel vreo persoană în vederea comiterii vreunei infracțiuni, în speță contrabandă, neexistând nici măcar indicii în acest sens. Tribunalul face trimitere generică la unele probe, dar care însă nu-l indică pe petent ca autor al infracțiunilor pentru care a fost cercetat, fapte complexe și care implică o dovedire temeinică a lor. În plus, petentul nu cunoaște, în afară de ginerele său, pe niciuna dintre persoanele considerate a face parte din grupul organizat, iar faptele imputate nu există, așa cum rezultă din probatoriul existent la dosar, astfel încât sunt aplicabile disp. art. 10 lit. a Cod pr.penală.
Pe de altă parte, motivarea instanței de fond este incompletă și deci incorectă, având în vedere că petentul a contestat în primul rând posibilitatea procurorului de a dispune prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală. Ori, instanța a încercat să motiveze ceea ce organul de urmărire penală nu motivat, pornind de la prezumția de vinovăție a petentului, încălcându-se astfel disp. art. 2,3,4,52 și 202 Cod pr.penală. Astfel, s-a reținut că din probatoriul administrat se confirmă că petentul a sprijinit grupul infracțional organizat și a ajutat la desfășurarea activității de contrabandă, dar avându-se în vedere contribuția sa redusă, ce constituie o împrejurare avută în vedere la aprecierea gradului de pericol social, s-a apreciat că nu se poate constata inexistența faptei. În ce privește sprijinirea grupului infracțional organizat, s-a reținut că nu este necesar ca petentul să fi cunoscut toți membrii grupului sau toate activitățile desfășurate de aceștia, ci doar să-și fi adus contribuția, în cunoștință de cauză, la o parte a acestei activități, apreciind instanța că acest aspect este probat. Ori, petentul nu cunoscut nicio clipă că ar exista o asemenea grupare, nu sprijinit niciun grup și nu a cunoscut nimic legat de infracțiunea de contrabandă cu țigări, singura sa calitate fiind cea de socru a numitului. A depus la dosar concluzii scrise, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Reprezentantul Parchetului a arătat că prin actul de sesizare, în sarcina petentului s-a reținut că în cursul anului 2007 sprijinit un grup infracțional organizat, în scopul introducerii ilegale în România, peste frontiera, a unor importante cantități de țigări de proveniență ucraineană, punând, în mod repetat, locuința sa la dispoziția membrilor grupării pentru depozitarea țigărilor, cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de contrabandă. Față de petent, s-a dispus, prin rechizitoriu, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, reținându-se că aportul său la comiterea faptelor a fost mai redus, iar faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În rechizitoriu, la punctele 25 - 35, se rețin actele materiale comise de ceilalți inculpați, în urma cărora țigările de proveniență ucraineană au fost depozitate la imobilul moștenit de petent, care se află în aceeași localitate cu cea de domiciliu. Actele materiale s-au derulat la datele de 8.05.2008, 11.05.2008, 12.05.2008, 15.05.2008, 16.05.2008, 18.05.2008, 21.05.2008, 22.05.2008, 24.05.2008, 25.05.2008, putându-se observa intervalul scurt de timp în care țigările au fost aduse de inculpați și preluate de ginerele petentului. Probele avute în vedere, atât pentru trimiterea în judecată a inculpaților cât și pentru scoaterea de sub urmărire penală a petentului sunt relațională a grupului, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele verbale de audiere a martorului sub identitate protejată, procesele verbale de supraveghere operativă a grupului, planșele fotografice, procesele verbale de recunoaștere.
Cu referire la recursul declarat, a solicitat respingerea acestuia și menținerea sentinței ca legală și temeinică, apreciind că soluția de scoatere de sub urmărire penală luată prin rechizitoriu, care are o putere mare decât ordonanța, este legală și temeinică, neîncălcându-se nicio normă procedurală. Pe fond, a apreciat că activitatea infracțională a petentului, care a avut un aport redus, este dovedită, astfel încât nu se poate face aplicarea disp. art.10 lit. a Cod pr.penală.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 492/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, împotriva dispoziției de scoatere de sub urmărire penală cuprinsă în rechizitoriul nr. 56/D/2007 al DIICOT B, dispoziție care a fost menținută.
Pentru hotărî astfel, a reținut prima instanță că, prin rechizitoriul DIICOT B nr. 56/D/2007 din 30.06.2008, au fost trimiși în judecată inculpații, și, pentru săvârșirea unor infracțiuni de inițiere/constituire grup infracțional, prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, respectiv contrabandă, prev. de art. 270 din Legea 86/2006 cu aplic. art. 274 din Legea 86/2004 și art. 41 al. 2 Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală unor învinuiți, printre care și petentul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 art. 41 al. 2 din Codul penal și art. 33 lit. Cod penal, aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ amenzii în sumă de 1.000 lei, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei.
În sarcina învinuitului s-a reținut că în cursul anului 2007 a sprijinit un grup infracțional organizat - constituit din inculpații, și alții, în scopul introducerii ilegale în România, peste frontiera, a unor importante cantități de țigări de proveniență ucraineană - punând în mod repetat locuința sa la dispoziția membrilor grupării pentru depozitarea țigărilor, cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
Având însă în vedere circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor și atingerea adusă valorilor ocrotite de legea penală, s- dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală, învinuitul s- adresat cu plângere procurorului ierarhic superior, invocând că soluția procurorului este nelegală și netemeinică, solicitând aplicarea disp. art. 11 alin. 1 lit. b rap. la art.10 lit. a Cod pr.penală, anularea amenzii administrative aplicate și exonerarea de la plata cheltuielilor judiciare.
Plângerea a fost respinsă prin ordonanța nr. 25/UU/1/2008 din data de 18 august 2008 a DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, cu motivarea că criticile formulate de petent sunt neîntemeiate, întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu implicarea învinuitului în activitatea infracțională și fiind dat un caz de conexitate și indivizibilitate soluția adoptată prin rechizitoriu este legală și nu vine în contradicție cu nicio prevedere procedurală sau a practicii judiciare.
Ulterior, la data de 12 septembrie 2008, petentul s- adresat instanței cu nouă plângere în temeiul art. 2781Cod pr.penală.
A mai reținut instanța de fond că petentul contestă în primul rând posibilitatea procurorului de dispune prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală. În motivare se susține că singurul act care poate conține asemenea dispoziție este ordonanța (potrivit art. 262 Cod pr.penală), și nu rechizitoriul, care este actul de sesizare a instanței, chiar și în situațiile în care în cauză sunt mai mulți învinuiți sau inculpați.
Aceste susțineri ale petentului sunt clar infirmate de prevederile art. 263 al. 4 Cod pr.penală, potrivit cărora se va întocmi un singur rechizitori, chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulți învinuiți sau inculpați și chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art. 262. Prin urmare rechizitoriul se poate referi la mai multe fapte și la mai multe persoane și poate cuprinde mai multe dintre soluțiile prev. de art. 262: trimitere în judecată, clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale. Analiza celor două texte procedurale conduce la concluzia că dispozițiile art. 262 pct. 2 constituie regula, iar cele ale art. 263 al. 4 excepția. De altfel, 2781al. 1 Cod pr.penală (așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006) prevede că plângerea se poate face și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.
Plângerea se referă și la netemeinicia soluției de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit.1Cod pr.penală pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 274 din Legea 86/2006 și art. 41 al. 2 Cod penal. Se arată că faptele nu există, deoarece între petent și grupul infracțional nu există legături și nu există probe ori indicii care să- implice pe petent în activitatea infracțională.
Probatoriul administrat în cursul urmăririi penale (inclusiv imaginile și interceptările unor convorbiri telefonice) confirmă însă că petentul a sprijinit grupul infracțional organizat și a ajutat la desfășurarea activității de contrabandă. Contribuția sa redusă nu este de natură să conducă la constatarea inexistenței faptei, ci constituie o împrejurare care a fost avută în vedere la aprecierea gradului de pericol social. În ce privește sprijinirea grupului infracțional, nu este necesar ca petentul să fi cunoscut toți membrii grupului sau toate activitățile desfășurate de aceștia, ci doar să-și fi adus contribuția în cunoștință de cauză la parte acestei activități, aspect care este probat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul.
În motivarea recursului, acesta a arătat că greșit s-a respins plângerea formulată, soluția pronunțată fiind nelegală și netemeinică.
Sub aspectului nelegalității, orice neîncepere/scoatere de sub urmărire penală nu poate fi dispusă decât prin rezoluție/ordonanță a procurorului. Or, în speță, scoaterea petentului de sub urmărirea penală conform art. 10 lit.1Cod pr.penală, cu aplicarea unei amenzi administrative, s-a făcut prin rechizitoriu, aspect nepermis de dispozițiile legale în vigoare. Așadar, se impune constatarea nulității actului făcut cu neobservarea legii.
Pe fond, greșit s-a reținut vinovăția sa sub aspectul comiterii faptelor, în condițiile în care nu există dovezi, nici măcar indicii în acest sens. Tribunalul face o trimitere generică la unele probe, care însă nu-l indică pe petent ca autor al infracțiunilor pentru care fost cercetat, fapte complexe și care presupun o dovedire temeinică a lor.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 3856al. 3 Cod pr.penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
A susținut petentul că în mod nelegal s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, conform art. 10 lit.1Cod pr.penală, prin rechizitoriu, singurul act procedural permis fiind ordonanța procurorului.
Ori, această susținere nu poate fi primită în cauză, după cum corect a reținut și argumentat instanța de fond.
Astfel, dispozițiile art. 262 Cod pr.penală reglementează modalitatea în care, în faza de urmărire penală, o cauză este rezolvată.
Printre soluțiile ce pot fi dispuse este și cea prev. la pct. 2 lit. a, respectiv cea de scoatere de sub urmărire penală, potrivit art. 11 Cod pr.penală, prin ordonanță. În acest caz, dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit.1Cod pr.penală face aplicarea art. 181al. 3 Cod penal (aplică o sancțiune administrativă dintre cele prev. de art. 91 Cod penal).
Aliniatul 4 al art. 263 Cod pr.penală prevede că, în cazul în care lucrările penale privesc mai multe fapte și mai mulți învinuiți sau inculpați, și chiar dacă se dau rezolvări diferite, dintre cele prev. deart. 262 Cod pr.penală, procurorulîntocmește un singur rechizitoriu.
Prin urmare, în acest caz (și care privește situația din prezenta cauză), în mod legal procurorul a dispus, la finalizarea cercetărilor, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a unor inculpați, iar cât privește petentul, scoaterea sa de sub urmărire penală, în condițiile în care nu a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de acesta din urmă.
Așadar, criticile aduse de către petent, sub aspectul nelegalității actului prin care soluția contestată a fost dispusă, nu sunt întemeiate.
Sub aspectul temeiniciei ei, în mod corect a susținut petentul că hotărârea pronunțată de către prima instanță este generic motivată, fără a se face vreo referire la dovezile concrete care îl indică pe petent ca autor al faptelor pentru care este cercetat, în condițiile în care acesta comiterea lor.
Așadar, este dat cazul de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 9 Cod pr.penală, recursul declarat de petent fiind, pentru acest motiv, întemeiat.
Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. Cod pr.penală, Curtea îl va admite. Va casa în totalitate hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, vor fi avute în vedere și celelalte susțineri ale petentului, neanalizate de către instanța de recurs, pentru a se pronunța în cauză hotărâre legală și temeinică.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod pr.penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul, fiul lui și, născut la data de 14.06.1961 în oraș, jud. B, cu același domiciliu, CNP. -, împotriva sentinței penale nr.492 din data de 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Casează în totalitate sentința penală mai sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond
Dact.
3 ex./16.02.2009
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Artur, Samoilă
