Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 57/
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- - procuror
S-a luat în examinare plângerea penală formulată de petenta, împotriva rezoluției 2189/II/2/2008 din 17 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns petenta, personal, lipsind intimații.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petenta, personal, depune la dosar un memoriu și arată că prezenta cauză este în stare de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petenta, personal, având cuvântul, solicită sancționarea procurorilor pentru că i-au refuzat eliberarea de copii ale declarațiilor celor doi experți și solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru completarea cercetărilor.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată, urmând a se menține rezoluția nr.717/P/2008, ca legală și temeinică, apreciind că cei doi magistrați au respectat legea.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin rezoluția din 13 octombrie 2008, dată în cauza ce formează obiectul dosarului nr.717/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori și - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, reținându-se existența cazului prev. de art.10 lit.a Cod pr.penală.
Petenta a formulat plângere penală susținând, în esență, că magistrații sus-amintiți, în mod abuziv, prin nerespectarea prevederilor Legii nr.544/2001, au refuzat să-i aprobe eliberarea unor acte din dosarul nr.1728/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal. Examinând actele și lucrările dosarului, procurorul a constatat inexistența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art.246 Cod penal.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta la procurorul ierarhic superior, susținând că obiectul cercetărilor cuprins în plângerea sa inițială este diferit de cel al petentei, așa încât trebuia ca parchetul să formeze două cauze distincte, urmând ca procurorul de caz să procedeze la audierea sa în calitate de persoană vătămată, cât și la audierea unor martori pe care urma să-i propună în susținerea afirmațiilor sale.
Prin rezoluția nr.2189/II/2/2008 din 17 noiembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de, împotriva rezoluției din 13 octombrie 2008, de neîncepere a urmăririi penale.
Astfel, în primul rând, a reținut parchetul, aprecierea petiționarei, potrivit căreia, la plângerea sa trebuia formată o cauză penală, iar la plângerea petentei trebuia înregistrată o altă cauză penală la nivelul acestui parchet, este nefondată, atâta timp cât plângerile, chiar cu obiect diferit, vizau acte materiale considerate infracțiuni ale acelorași persoane, așa încât pentru o bună înfăptuire a justiției cauzele se reunesc.
Pe de altă parte, trebuie menționat că, pentru orice cerere adresată unui procuror în temeiul Legii nr.544/2001, acesta trebuie să analizeze și să dea curs acelei cereri cu respectarea nu numai a Legii nr.544/2001, dar și a Legii nr.677/2001, privind protejarea datelor cu caracter personal.
Or, a apreciat parchetul, din verificările efectuate a rezultat că cei doi procurori nu au încălcat dispozițiile cuprinse în art.12 alin.1 lit.d, e, f și art.2 lit.c din Legea nr.544/2001, iar fotocopii ale înscrisurilor solicitate, altele decât cele exceptate de lege, i-au fost înmânate, sub semnătură, petiționarei la 28 iulie 2008.
Față de cele expuse, s-a apreciat că nu se impune infirmarea soluției dată de procuror în această cauză.
Impotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționara, la Curtea de Apel Craiova, plângere ce a fost înregistrată sub nr-.
Prin încheierea nr.474 din 10 martie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea petiționarei și s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de APEL PITEȘTI.
Abia prin memoriul depus la dosar la data de 9 aprilie 2009, petiționara și-a motivat plângerea, deoarece în plângerea cu care învestise Curtea de Apel Craiova arătase că motivele și dovezile le va depune până la termenul de judecată fixat, fără însă a face ulterior acest lucru.
In esență, în memoriu petiționara arată că este nemulțumită deoarece procurorul a refuzat să-i elibereze copii după declarațiile celor trei experți care au efectuat o expertiză greșită, ce a condus la un prejudiciu de peste 1.000.000.000 lei vechi, declarații care se află în dosarul nr.1728/P/2006.
Prin memoriul de la fila 38, petiționara a arătat că a formulat plângere și în ceea ce-l privește pe, de asemenea, pentru refuzul acestuia de a-i elibera copiile solicitate, însă insistă asupra refuzului pe care procurorul, în mod repetat, l-a dat ca răspuns la cererile sale.
Analizând actele dosarului de urmărire penală nr.717/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, actele dosarului nr.1728/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, precum și înscrisurile depuse de petiționară în cursul judecății, curtea constată că plângerea este nefondată.
Astfel, așa cum au reținut și procurorii care au dispus neînceperea urmăririi penale, respectiv confirmarea acestei soluții, faptele celor doi procurori cercetați nu constituie infracțiune.
Dosarul nr.1728/P/2006 a fost soluționat prin rezoluție la data de 6 martie 2007, iar în aceeași zi petiționarei i s-a comunicat rezoluția menționată, conform adresei de la fila 70 din acest dosar.
Petiționara avea posibilitatea, în cazul în care ar fi fost nemulțumită de soluție să formuleze plângere împotriva acestei soluții, situație în care dosarul de urmărire penală ar fi fost atașat dosarului Judecătoriei Caracal și ar fi avut posibilitatea să-l studieze integral și, eventual, să obțină copii de pe înscrisuri.
54-58 solicitate de către petiționară, în mod repetat, conțin declarațiile olografe ale experților -, și, declarații care conțin și date cu caracter personal, respectiv data nașterii, părinții, domiciliul, funcția, locul de muncă, -ul, actul de identitate.
Pentru protecția acestor date și pentru a se evita orice posibilitate de contrafacere a scrierii acestora prin imitarea scrisului din declarația olografă, procurorii aveau justificarea de a refuza să înainteze petiționarei copiile solicitate.
De altfel Legea 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public nu permite eliberarea de copii de pe orice înscris deținut de o autoritate publică, existând înscrisuri exceptate în mod expres. Articolul 5 din lege prevede tipurile de informații pentru care există obligativitatea de comunicare, respectiv:
a) actele normative care reglementează organizarea și funcționarea autorității sau instituției publice;
b) structura organizatorică, atribuțiile departamentelor, programul de funcționare, programul de audiențe al autorității sau instituției publice;
c) numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autorității sau instituției publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail și adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil;
f) programele și strategiile proprii;
g) lista cuprinzând documentele de interes public;
h) lista cuprinzând categoriile de documente produse și/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalitățile de contestare a deciziei autorității sau a instituției publice în situația în care persoana se consideră vătămată în privința dreptului de acces la informațiile de interes public solicitate.
Copiile de pe declarațiile date de anumite persoane în faza premergătoare urmăririi penale nu se regăsesc nici în textul citat și nu rezultă nici din conținutul legii. Această etapă a cercetărilor se caracterizează tocmai prin lipsa publicității și contradictorialității și are drept scop inclusiv protejarea dreptului la imagine al persoanelor cercetate, care sunt prezumate nevinovate.
In condițiile în care petiționara recunoaște că i s-a permis să studieze dosarul încă din data de 27 iulie 2008, deci cunoștea conținutul declarațiilor pe care le solicita, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale putea fi supusă controlului judecătorului, situație în care, inclusiv aceste declarații aflate în dosarul de urmărire penală puteau fi examinate de către judecător, înmânarea unor copii de pe declarațiile olografe numai pentru unicul scop ca petiționara să le aibă "în posesie", apare ca fiind lipsită de interes legitim.
împotriva acestor experți se formulase plângere penală, deci se demarase cea mai severă cercetare sub aspectul sancțiunilor posibile. Petiționara nu a justificat un interes pentru obținerea copiilor acestor declarații, în condițiile în care cunoștea conținutul lor și, având dosarul la studiu, putea să-și noteze aspectele care o interesau din aceste declarații. În consecință nu se poate reține că refuzul de a i se înmâna copii xerox constituie un abuz în serviciu.
În ce privește "greșita cercetare a plângerii sale în același dosar cu plângerea petentei ", în mod corect a reținut procurorul general că aspectele sesizate în ambele plângeri ar fi putut constitui acte materiale ale aceleiași presupuse infracțiuni, caz în care cercetarea trebuie să se facă indivizibil.
Pentru toate aceste considerente, plângerea petiționarei este considerată nefondată, neexistând, față de cerințele art.246 Cod penal, nici un fel de vătămare adusă acesteia prin activitatea celor doi procurori, deoarece, așa cum se arată în textul articolului menționat, vătămarea trebuie adusă unor interese legale ale unei persoane, fiind fără relevanță din această perspectivă faptul că petiționara este nemulțumită de felul în care i-au fost soluționate cereri care nu aveau la bază interese legitime.
In consecință, curtea va respinge ca nefondată plângerea, iar petiționara va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara, domiciliată în O, str. -, -M2,.D,.II,.9, jud.O, împotriva rezoluțiilor nr.717/P/2008 din 13 octombrie 2008 și respectiv 2189/II/2/2008 din 17 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și menține rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe petiționară la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și petiționară și de la comunicare pentru intimați.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/3 iulie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu
