Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 58/
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- - procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, plângerea penală formulată de petenta, împotriva rezoluțiilor nr.175/P/2008 din 26.02.2009 și nr.273/II/2/2009 din 22.04.2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns petenta, personal, lipsind intimații.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petenta solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar o serie de acte pentru a fi avute în vedere la soluționarea plângerii.
Reprezentantul parchetului apreciază întemeiată proba cu înscrisuri, urmând a fi admisă.
Curtea, încuviințează proba cu înscrisuri, constatând-o ca fiind admisibilă, utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petenta, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și reținând cauza pentru judecare, solicită a se lua măsuri asupra intimatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată, urmând a se menține rezoluțiile atacate ca fiind legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând, constată:
La data de 26 martie 2008, petiționara a formulat plângere penală împotriva procurorilor care au dat soluțiile de netrimitere în judecată și respectiv au confirmat aceste soluții în dosarul nr.78/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, în care fuseseră cercetate persoanele care au pătruns fără drept în livada ce-i aparținea și au tăiat și sustras mai mulți pomi, precum și împotriva primului procuror care a confirmat soluția menționată.
Pentru dosarul nr.78/P/2003, soluționat, inițial, prin rezoluția din 27 februarie 2003, prin scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 Cod penal, s-a dispus, prin sentința penală nr.83 din 22 martie 2005 Judecătoriei Brezoi, rămasă definitivă, restituirea cauzei la parchet, pentru a completa cercetările și față de G și G, pentru infracțiunile de tăiere și sustragere de pomi fructiferi și alți arbori, în condițiile dispozițiilor Legii nr.11/1974, modificată prin Legea nr.348/2003.
Prin ordonanța din 1 noiembrie 2005, procurorul a dispus din nou scoaterea de sub urmărire penală față de cei trei învinuiți, pentru infracțiunile prevăzute de art.44 din Legea nr.348/2003 și art.21 din Legea nr.11/1974, iar pentru învinuitul și pentru infracțiunea de furt calificat.
Pentru a ajunge la această soluție, procurorul a reținut că învinuitul, în calitatea de moștenitor al defunctei, ce avea acte primare pentru teren livadă neproductivă a acționat fără intenția de a fura și față de faptul că a beneficiat de aprobarea Primăriei B, urmare cererii sale nr.5215 din 26 iulie 2002, de a curăța terenul de vegetația pomicolă și forestieră căzută după, printre care și 5 meri și 2 nuci, nu se poate reține nici tăierea fără drept a arborilor menționați.
Ceilalți doi învinuiți G și nu cunoșteau situația juridică a terenului, fiind doar angajați pentru tăierea arborilor scoși din rădăcini.
Prin ordonanța nr.371/II/2/2007, primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, a respins plângerea petiționarei ca nefondată, după ce, urmare parcurgerii tuturor gradelor procesuale în procedura prevăzută de art.278/1 Cod pr.penală, prin decizia nr.493/R din 11 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a dispus casarea în totalitate a deciziei penale nr.95/A din 23 mai 2007 (prin care se dispusese condamnarea inculpatului -, pentru infracțiunea prevăzută de art.208, 209 alin.1 lit.a Cod penal și fuseseră achitați inculpații G și G, pentru aceeași infracțiune) și soluționarea plângerii împotriva ordonanței procurorului din 1 noiembrie 2005, de către primul procuror al parchetului.
Prin aceeași ordonanță, primul procuror a dispus, din nou, scoaterea de sub urmărire penală a numitului pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal, și neînceperea urmăririi penale față de toți cei trei făptuitori pentru infracțiunile prevăzute de art.44 din Legea nr.348/2003 și art.21 din Legea nr.1974, deoarece s-a constatat că în cauză fusese începută urmărirea penală doar pentru infracțiunea de furt față de învinuitul și nu dispusese niciodată începerea urmăririi penale pentru infracțiunile din legile speciale.
Cercetându-i pe cei doi procurori în dosarul 175/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteștia reținut că nu există date sau indicii în sensul că cei doi magistrați și-ar fi încălcat în vreun mod atribuțiile de serviciu sau că ar fi consemnat împrejurări necorespunzătoare adevărului în cuprinsul actelor procesuale, iar aspectele de fond ce țin de temeinicia soluției pot fi controlate numai pe calea controlului ierarhic de către procurorii superiori sau pe calea plângerii la instanța de judecată.
Plângerea petiționarei împotriva acestei rezoluții formulată la data de 1 aprilie 2009, fost respinsă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția nr.273/II/2/2009 din 22 aprilie 2009.
La data de 27 mai 2009, petiționara a formulat plângere împotriva celor două rezoluții la Curtea de Apel Pitești, invocând, în esență, faptul că procurorul, care a soluționat plângerea, se regăsea în cazul de incompatibilitate prevăzut de art.48 lit.d Cod pr.penală, deoarece a fost o perioadă de mai mulți ani procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, fiind în relații foarte apropiate cu cei doi magistrați cercetați în cauză, că rezoluția de neîncepere nu răspunde decât parțial plângerii petiționarei, deoarece a invocat două situații de care era nemulțumită, doar una fiind abuzul în serviciu săvârșit de cei doi magistrați în dosarul nr.78/P/2003, și 25/II/2/2003, cealaltă situație referindu-se la încălcarea cu bună știință a principiului non bis in idem, în dosarul nr.1324/P/2007 al aceluiași parchet.
In ce privește cel de-al doilea dosar, petiționara a sesizat faptul că ambii magistrați ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, deoarece, la plângerea părții vătămate, după ce anterior se mai dispuseseră soluții de netrimitere în judecată față de expertul, au dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ care, în sine, dar și prin motivarea rezoluției, recunoaște existența vinovăției. Urmare acestei soluții a fost sesizată Judecătoria Brezoi pentru anularea mențiunilor false din expertiză, ajungându-se practic la posibilitatea desființării unor hotărâri definitive și irevocabile.
Analizând actele și lucrările existente în dosarul de urmărire penală precum și înscrisurile prezentate de parte, în fața instanței de judecată, se constată că plângerea petiționarei este nefondată.
Din succesiunea rezoluțiilor și ordonanțelor procurorilor și ținând seama de soluțiile pronunțate de către instanțele de judecată în procedura prevăzută de art.278/1 Cod pr.penală, curtea apreciază că toate soluțiile procurorilor au fost supuse unui control judecătoresc efectiv care a condus, într-o anume etapă, inclusiv la condamnarea penală a persoanei care a luat de pe terenul petiționarei pomii fructiferi.
Analiza de temeinicie și legalitate a soluțiilor adoptate de procuror trebuie să se facă numai pe calea controlului ierarhic, precum și a controlului judecătorului în proceduri instituite de lege, câtă vreme nu există nici un indiciu în sensul încălcării grave și cu intenție de a prejudicia a normelor procedurale de către procurori.
In condițiile în care - a avut, inițial, ordinul nr.230 din 20 noiembrie 1999 al prefectului, care îi atribuia teren în acel punct și deținea acte primare de proprietate, adoptarea unei soluții de scoatere de sub urmărire penală față de acesta, respectiv confirmarea acestei soluții și apoi adoptarea din nou a aceleiași soluții de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, cu motivarea lipsei intenției directe, infracționale, nu poate fi interpretată ca infracțiune.
De altfel, și judecătorul care a pronunțat sentința penală nr.35 din 18 martie 2008, menținut ordonanța procurorului din 1 noiembrie 2005 din dosarul nr.78/P/2003, așa cum a fost modificată prin ordonanța nr.371/II/2/2007 din 19 octombrie 2007, reținând că infracțiunile prevăzute în legea specială constituie în prezent contravenție, iar în ceea ce privește infracțiunea de furt, s-a reținut că între învinuitul - și petiționară există litigii legate de dreptul de proprietate și că nu doar acesta a avut reprezentarea că este proprietar al terenului, ci și reprezentanții Primăriei orașului B, care i-au eliberat adeverința prin care aprobau curățarea terenului de pomi dezrădăcinați urmare furtunii.
Instanța de recurs a casat această sentință și a aplicat o sancțiune administrativă învinuitului -, pentru infracțiunea de furt calificat, ceea ce înseamnă că, în final, petiționara a dovedit în justiție temeinicia susținerilor sale.
Tocmai eficiența acestui control judecătoresc dovedește că acestui tip de verificare trebuie supusă activitatea procurorului, simpla neadoptare a unei soluții dorită de părți sau chiar care ar putea fi dată pe baza probelor dosarului, dar cu interpretarea anumitor aspecte, în sensul dubiului care-i profită persoanei acuzate, neputând constitui infracțiune.
Este adevărat că, inițial, prin rezoluția din 26 februarie 2009 nu s-a răspuns în mod expres petiționarei, în ceea ce privește acuzațiile de abuz în serviciu presupus a fi săvârșite în dosarul nr.1324/P/2007, însă, rațiunile pentru care s-a adoptat soluția față de cei doi procurori sunt identice, deoarece și în dosarul menționat soluția s-a bazat pe probele existente și pe convingerea magistratului care a dispus sancționarea administrativă a expertului.
Acuzația de nerespectare a principiului non bis in idem nu are nici un fel de fundament juridic. Chiar dacă anterior față de același expert se adoptaseră soluții de neîncepere a urmăririi penale, chiar art.278/1 alin.11 Cod pr.penală, permite, inclusiv pentru situația în care printr-o hotărâre definitivă s-a confirmat o soluție de netrimitere în judecată, redeschiderea urmăririi penale sau, după caz, începerea urmăririi penale dacă se descoperă fapte sau împrejurări noi necunoscute organului de urmărire penală, la momentul soluționării cauzei.
Ordonanța nr.1324/P/2007 din 10 februarie 2009 este, de asemenea, supusă controlului procurorului ierarhic superior și controlului judecătorului pe calea plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată, la cererea oricărei persoane interesate, astfel încât în mod corect procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția nr.273/II/2/2009 din 22 aprilie 2009, apreciat că activitatea procurorului și soluția sunt supuse unei verificări de fond care poate conduce la desființarea acesteia, fără ca fapta procurorului să constituie infracțiune.
In ce privește incompatibilitatea procurorului care a soluționat dosarul nr.175/P/2008, așa cum corect a reținut și procurorul general, nu se regăsește în cauza nici una dintre situațiile de incompatibilitate, simpla colegialitate, la un moment dat, al începutului carierei acestuia cu procurori de la Parchetul B sau H, neputând să-l înlăture de la soluționarea cauzei, deoarece textul invocat de petiționară are în vedere un interes personal al procurorului în soluționarea cauzei într-un anume fel, interes care nu a putut fi dovedit în cauză.
Față de toate aceste considerente, curtea va respinge ca nefondată plângerea petiționarei și o va obliga pe aceasta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara împotriva rezoluțiilor nr. 175/P/2008 din 26.02.2009 și respectiv 273/II/2/2009 din 22.04.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și menține rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe petiționară la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și petiționară și de la comunicare pentru intimați.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red./Tehnored.
Ex.3/3 iulie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu
