Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 61/2008. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 61 Dosar nr-
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandru Șerban
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenții G și prin mandatar Liga Democratică pentru din România împotriva rezoluției nr. 324/P/2007 din 12 septembrie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV (menținută prin rezoluția nr. 601/II/2/2007 din 4.10.2007 a procurorului general al aceluiași parchet).
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenții G și asistați de apărătorul ales, avocat și apărătorul ales, avocat pentru intimatul lipsă,. Se constată lipsa intimaților și.
Procedura îndeplinită.
Apărătorul ales al petenților G și depune la dosar, în copie, somația emisă la data de 16 mai 2007 în dosarul nr. 134/2007, însoțită de procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, cererea formulată de de punere în executare a titlului executoriu și actul de adjudecare imobiliară, învederând instanței că noul sediu al Ligii Democratice pentru din România este în B,- - 123, Sector 3.
Avocat arată că are cunoștință de conținutul actelor depuse și nu are alte cereri de formulat.
Întrebate fiind, celelalte părți prezente arată că nu au cereri de formulat, situație față de care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea plângerii formulată de petenții G și prin mandatara Liga Democratica pentru din România, cu consecința desființării soluției de neurmărire și trimiterea cauzei la procuror pentru a începe urmărirea penală față de făptuitorii în cauză, pentru următoarele considerente:
Este cunoscut că pentru a se proceda la adoptarea soluției de începere a urmării penale sunt două condiții care trebuiesc a fi întrunite - prima vizând existența unui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit o infracțiune, deci existența unor indicii care presupunerea rațională că s-a săvârșit o faptă socialmente periculoasă, iar cea de a doua condiție, de a nu fi incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 Cod procedură penală.
În plus, trebuie avut în vedere scopul urmăririi penale menționat în art. 200 Cod procedură penală, respectiv de a se strânge probe necesare cu privire la existența infracțiunii, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora.
Prin urmare, referitor la prima condiție, a existenței minimului necesar de date privitoare la săvârșirea vreunei infracțiuni, solicită a se constata că această condiție, pozitivă, este îndeplinită în cazul de față întrucât nu doar că există "date" cu privire la săvârșirea de infracțiuni de către făptuitori, dar, mai mult, există probe de vinovăție.
Referitor la intimata, solicită a se constata în plângere s-a menționat că a făcut declarații mincinoase, ca urmare a faptului că înscrisul întocmit de aceasta, prin care face declarații necorespunzătoare realității, declarații făcute în scopul producerii de consecințe juridice, a indicat, deliberat, o altă dată de încheiere a contractului de creditare, mai exact luna septembrie 1998 în loc de luna martie 1998, dată reală la care s-a încheiat contractul, având în vedere că după încheierea contractului de credit a intrat în vigoare legea ce recunoaște calitatea de titluri executorii unor asemenea contracte.
În raport de această situație, o probă mai puternică decât înscrisul de mai sus, ce cuprinde declarația necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ de stat, nu există.
În ceea ce îl privește pe intimatul, solicită a se constata că a s-a încuviințat executarea silită a debitorilor pentru suma de 740.790.615 lei vechi, deși debitorii G și au garantat creditul de 200.000.000 lei vechi ridicat de la Banca, iar executorul executa garanții pentru o sumă mai mare decât cea pe care au înțeles aog aranta (limita impusă) de 179.000.000 lei vechi.
Există la dosar o hotărâre judecătorească prin care, cu ocazia contestației la executare, instanța a stabilit că va executa de la numiții G și suma de 460 milioane lei vechi, astfel că executorul trebuia să execute această sumă și nu cea de 740.790.615 lei vechi, față de debitorul principal și nu față de garant care a garantat doar cu 179 mil. lei vechi.
În legătură cu intimatul solicită a se constata că organul de urmărire penală nu a avut în vedere în ce condiții a obținut acesta titlul său executoriu - contractul de împrumut și anume că cei doi bătrâni au fost siliți a semna contractele de împrumut sub amenințarea cu moartea, în puterea nopții.
Astfel, cu privire la cele de mai sus, arată că există probe, nu numai indicii, respectiv există și declarații ale părților vătămate care valoare probatorie maximă în măsura în care se coroborează cu faptele ce reies din probele de mai sus.
Solicită a se constata că parchetul în mod greșit și nelegal și-a întemeiat soluția de neurmărire pe dispozițiile art.10 Cod procedură penală, întrucât fapta nu ar exista.
În acest caz a fost interpretat de doctrină și practică, ca surprinzând situația în care fapta nu există în materialitatea sa, altfel spus, cum a arătat și profesorul, nu s-a săvârșit niciun consum de energie susceptibil de a fi fost perceptibil simțurilor oamenilor.
Din cele de mai sus, rezultă, fără putință de tăgadă, că faptele există în materialitatea lor, susținând că sunt infracțiuni.
Astfel, și numai din acest punct de vedere, soluția este vădit nelegală și netemeinică și, dacă tot s-a dorit a se "protegiui" făptuitorii, ar fi trebuit să fie ales un alt caz din cele de la art.10 Cod procedură penală.
Apreciază că soluția în forma sa este lipsită de rigoare și conciziune, subiectivismul ce a primat în soluționarea cazului fiind trădat prin modul de expunere, respectiv se începe prin acuzarea persoanelor vătămate, care sunt calificate ca infractori - pentru fapte care nu formau obiectul cercetării, iar mai apoi se soluționează cazul penal prin invocarea unor soluții civile, cu toate că soluția civilă nu are putere de lucru judecat în penal.
Pentru toate aceste considerente și pentru motivele invocate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită admiterea plângerii petenților G și, desființarea soluției dată de procuror și pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei pentru începerea urmăririi penale la parchet, cu privire la care apreciază că nu a cercetat cauza sub toate aspectele, respectiv - fapta de fals săvârșită de, fapta de abuz în serviciu săvârșită de executorul și fapta de amenințare săvârșită de.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea, ca netemeinică, plângerii formulate de Liga Democratică pentru în România în calitate de mandatară a persoanelor vătămate G și împotriva rezoluțiilor nr. 324/P/2007 și 601/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV prin care, în mod temeinic, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru afirmativa comitere a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev. de art. 246 raportat la art. 248/1 Cod penal, întrucât ambele rezoluții ale parchetului sunt rezultatul unei idonee interpretări teleologice ale normelor de drept procesual și substanțial incidente, coroborat cu analiza corectă a amplului probator administrat în dosarul de urmărire penală.
Rezultă că făptuitorul a îndeplinit cu deontologie atribuțiile de serviciu specifice calității sale de executor judecătoresc, respectând riguros dispozițiile Legii nr.188 din 1 noiembrie 2000 Executorilor judecătorești, cu ocazia recuperării creanțelor creditorilor și conform încheierii Judecătoriei Întorsura Buzăului din 4 aprilie 2001, inclusiv la executarea silită a dispozițiilor din titlul executoriu constituit de sentința civilă definitivă și irevocabilă nr.319 pronunțată la 25 octombrie 2005 de Î Buzăului, la solicitarea creditoarei, aflându-se, astfel, în deplină legalitate.
Din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către acesta și, astfel, în temeiul art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit "a" Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi sale penale pentru că fapta reclamată de către persoanele vătămate prin plângerea penală de referință nu există.
Persoanele vătămate, în mod repetat, au formulat multiple contestații la executare, cereri de ordonanță președințială, de suspendare și anulare a executării silite, în scopul tergiversării sau anulării executării silite, însă toate au fost respinse, ca neîntemeiate, prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile după epuizarea căilor de atac ordinare și extraordinare, în acest sens pronunțându-se sentințele nr.319/2005 și nr.126/2007 ale Judecătoriei Întorsura Buzăului.
Instanțele de judecată au confirmat, în mod sistematic și ireversibil, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv prin sentința civilă nr.126 din 17 mai 2007 Judecătoriei Întorsura Buzăului, că executorul judecătoresc, monitorizat de magistratul responsabil de executările civile, a îndeplinit, în mod profesional și deontologic, atribuțiile de serviciu, acestea intrând în puterea lucrului judecat.
Pentru existența faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor era necesar ca făptuitorul, în mod voit și cu știință, să fi îndeplinit, în mod defectuos, vreun act de executare silită, prevăzând că prin această conduită aducere atingere intereselor legale ale persoanei vătămate, rezultat pe care l-a urmărit sau l-a acceptat - "dolus modus", ceea ce, în speță, nu s-a realizat, astfel că parchetul, în mod legal, a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc.
Pentru considerentele de mai sus și pentru motivele cuprinse în concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită respingerea plângerii și menținerea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV prin care, în mod legal și temeinic, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în speță.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a plângerii formulată de petenții G și și menținerea soluției parchetului de neînceperea urmării, apreciind soluția ca legală sub aspectul plângerii adoptate și al temeiului prevăzut de art. 10 Cod procedură penală, care a fost criticat de apărare.
Consideră că intimatul nu a încălcat legea și nu a produs un prejudiciu în patrimoniului petenților G și, iar executarea a fost legală, astfel încât cei prejudiciați au fost și.
Avocat solicită acordarea cuvântului în replică.
Instanța admite cererea, acordând cuvântul în replică apărătorului ales al petenților.
Avocat arată, în legătură cu susținerea că intimatul nu ar fi încălcat legea executorilor judecătorești, că nu numai că a încălcat această lege, ci chiar și legea penală, faptele existând, iar litera"a" a art. 10 Cod procedură penală, nefiind incidentă în cauză.
Cât privește prejudiciul, solicită a se constata că trebuia executat titlul executoriu împotriva debitorului principal și nu împotriva debitorilor garanți pentru o sumă mai mare decât cea garantată.
CURTEA
Constată că prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV petenții G și, domiciliați în com., sat, nr. 7, jud. C, prin mandatar Liga Democratică pentru din România, au contestat soluția adoptată de procuror prin rezoluția nr. 324/P/2007 din 12.09.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV (menținută prin rezoluția nr. 601/II/2/2007 din 4.10.2007 a procurorului general al aceluiași parchet).
În motivarea plângerii petenții au arătat în esență că în sprijinul plângerii penale formulate au fost aduse probe certe de vinovăție (înscrisuri), că executarea silită s-a făcut cu încălcarea legii, că executarea s-a făcut pentru o sumă mai mare decât cea pentru care petenții au înțeles să garanteze prin contractul de ipotecă. De asemenea, petenții au mai susținut că a fost falsificată data încheierii contractului de credit.
S-a mai invocat și faptul că modul în care a fost soluționată cauza încalcă dispozițiile art. 1, art. 4 și art. 200 Cod procedură penală, iar cauza de împiedicare a acțiunii penale (respectiv art. 10 lit. a Cod procedură penală) este greșit reținută, deoarece aceasta are înțelesul că fapta nu există în materialitatea sa, iar nu faptul că aceasta nu constituie infracțiune.
A fost atașat dosarul în care s-a pronunțat rezoluția atacată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține următoarele:
Petenții G și au formulat inițial plângere penală împotriva executorului judecătoresc și a numiților și pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 Cod penal raportat la art. 2481Cod penal.
Petenții au reclamat faptul că executorul judecătoresc a încălcat legea în cazul recuperării creanțelor constituite în favoarea creditorilor și, intimați în prezenta cauză.
Prin rezoluția nr. 324/P/2007 din 12.09.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, și.
Pentru a da această soluție, procurorul a reținut în esență că din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către aceste persoane, aspectele reclamate de petenți fiind clarificate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Plângerea formulată de petenți conform art. 278 Cod procedură penală a fost respinsă prin rezoluția nr. 601/II/2/2007 din 4.10.2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Verificând rezoluția atacată, conform art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, curtea constată că oluția adoptată prin aceasta este legală și temeinică.
Pentru a da rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a analizat în mod complet și temeinic atât plângerea penală, cât și precizările ulterioare făcute de către petenți, fiind examinate toate aspectele despre care s-a pretins că ar reprezenta comiterea unor infracțiuni.
Nu se poate reține în consecință faptul că procurorul nu și-ar fi exercitat rolul activ, susținerile petenților în acest sens fiind neîntemeiate.
Se constată, în concordanță cu actele existente la dosar, că executorul judecătoresc a acționat în limitele calității pe care o are, fără a încălca legea, iar faptele reclamate de petenți nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni.
Cu privire la executorul judecătoresc se constată că acesta nu și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu. De altfel, toate pretinsele neregularități ale procedurii executării silite au fost supuse controlului instanțelor, petenții formulând de-a lungul timpului mai multe contestații la executare și cereri pe calea ordonanței președințiale.
Aspectele invocate de petenți în legătură cu data contractului de împrumut și cu cuantumul creanței au fost pe deplin lămurite prin sentințele civile nr. 126/17.05.2007 și nr. 319/25.10.2005 pronunțate de Judecătoria Întorsura Buzăului.
De asemenea, nici cu privire la intimații și nu se poate reține că demersurile lor privind recuperarea creanțelor ar întruni elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.
temeiului legal al soluției de neîncepere a urmăririi penale nu poate fi cenzurată de instanța de judecată în cadrul acestei proceduri. Apreciem că într-adevăr trebuia reținut art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii), iar nu art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală (fapta nu există). Acest din urmă temei s-ar putea reține numai când se constată inexistența unei fapte în materialitatea ei. Dar, față de soluțiile pe care le poate pronunța judecătorul (prevăzute expres și limitativ de art. 2781alin. 8 Cod procedură penală), aceste aspecte nu au nicio relevanță practică.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții G și, prin mandatar Liga Democratică pentru din România, împotriva rezoluției nr. 324/P/2007 din 12.09.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV (menținută prin rezoluția nr. 601/II/2/2007 din 4.10.2007 a procurorului general al aceluiași parchet), pe care o va menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală petenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții G și, domiciliați în com., sat, nr. 7, jud. C, prin mandatar Liga Democratică pentru din România, împotriva rezoluției nr. 324/P/2007 din 12.09.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV (menținută prin rezoluția nr. 601/II/2/2007 din 4.10.2007 a procurorului general al aceluiași parchet), pe care o menține.
Obligă petenții la câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru petenți, iar pentru intimați de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.05.2008.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red. /dact.
- 2 ex/07.07.2008 -
Președinte:Alexandru ȘerbanJudecători:Alexandru Șerban