Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 61/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 61
Ședința publică din data de 8.04.2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată potrivit art. 278/1 de C.P.P. petenții și, ambii domiciliați in, jud. B, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 243/P/2008 din data de 29.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și împotriva rezoluției nr. 1887/II/2/2008 din data de 2.12.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petenții si, personal și asistați de avocat -, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirilor avocațiale nr. 12 si 13/26.02.2009, lipsă fiind intimatul .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - pentru petenți și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbateri.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - pentru petenti susține că aceștia au înțeles să formuleze plângere potrivit art. 278/1 p împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 243/P/2008 din data de 29.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și împotriva rezoluției nr. 1887/II/2/2008 din data de 2.12.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru următoarele considerente:
In anul 2002, la cererea creditorului SC B, în baza unei sentințe pronunțate de Judecătoria Pogoanele, s-au sechestrat bunurile imobile ale SC al cărui administrator era petentul, bunuri ce au fost lăsate în custodia și păstrarea primarului de atunci al comunei -, sechestru instituit pe 60 ha de porumb și evaluat de specialiști la 4.000.000.000 lei vechi, precum și pe bunuri imobile situate in comuna jud. B, ce aveau o valoare de peste 3.000.000.000 lei vechi.
Petentul nu a participat la instituirea sechestrului, dar nici o altă persoană care să- reprezinte, astfel că nici la acest moment nu se știe ce s-a întâmplat cu banii obținuți din înstrăinarea porumbului.
Bunurile imobile au făcut obiectul a două licitații, una pe 15.10.2007 și cealaltă pe 25.08.2008 și aceasta cu bunăvoința executorului judecătoresc si al creditorului au fost date spre folosință anumitor persoane, care le-au deteriorat și chiar furat, astfel încât de la data sechestrării lor și până la prima licitație bunurile și-au înjumătățit valoarea.
Petentul a solicitat organelor de poliție din comună, evacuarea si cercetarea celor ce folosesc aceste bunuri, pe care le-au și furat, însă poliția ăi spune că aceste persoane au obținut aprobarea de la persoanele îndreptățite ( executor judecătoresc și creditor).
De la prima licitație și până la cea de-a doua, datorită neglijenței, dar și abuzurilor de care a dat dovadă executorul judecătoresc s-au înregistrat pierderi și mai mari, astfel că SA nu a mai putut recupera valoarea bunurilor după adjudecarea licitației din 25.02.2008. La acest moment situație este si mai grea, persoanele refuzând să părăsească imobilele.
Petentul în data de 25.02.2008 câștiga licitație în defavoarea lui si, persoane ce la aceste date foloseau aceste imobile cu aprobarea executorului judecătoresc, având cazată o turmă de oi în imobile.
Pe 28.02.2008 petenții găsesc în aceste imobile pe si cu animalele in grajduri si constată că bunurile sunt degradate, că lipsesc si nu mai corespund evaluării făcute si solicită sprijin organelor de poliție din comună.
In prezența agentului de poliție și a altor persoane, cei ce ocupau aceste imobile spun că au acordul executorului judecătoresc să folosească aceste grajduri. Când executorul judecătoresc fost întrebat de ce aceste persoane folosesc imobilul, acesta a răspuns că nu poate debitorul și adjudecatarul să-i spună lui, executor judecătoresc, ce au de făcut, mai mult de atât îi spune petentului că nu va putea intra niciodată în aceste imobile.
Executorul judecătoresc nu conservat bunurile și astfel acestea s-au degradat și au fost furate.
In dosarul de urmărire penală este publicația de vânzare, publicație in care scrie " se vinde la licitație publică bunurile imobile, proprietatea debitoarei, constând în incinta 1, teren aferent 5.200 - preț 5.531,80 lei;i incinta 2- teren aferent 7.031 - preț 7.938,71 lei.
Intre cele două licitații, terenul ca obiect al licitației a dispărut, specificându-se că terenul de sub clădire ar fi fost cumpărat de către.
Pentru acest motiv, petentul se consideră înșelat de către executorul judecătoresc, ca participant la licitație, licitație pe care câștigă legal.
La fila 52 volum 1 dosar parchet există publicația de vânzare din data de 21.03.2006 în care se spune că " nu fac obiectul executării silite terenul, care aparține exclusiv Statului Român, date conform Raportului de Expertiză tehnico- juduciară ing..
Expertul la fila 117 din volumul 1 - Evaluare teren incinta 1 spune: SA a obținut terenul pe baza Titlului de proprietate eliberat de Ministerul Agriculturii, seria - nr. 1696/6.12.1996, în suprafață de 5.200 titlu de proprietate ce s-a aflat depus la biroul executorului judecătoresc si apoi a dispărut.
La fila 129 din volum 1 se face evaluarea terenului de 7.031 - incinta 2, terenul nu a fost obținut pe baza unui titlu de proprietate și are o valoare de 7.938,71 lei.
La fila 6 si 7 în publicația de vânzare nr. 58/2007/P afișată la 22.08.2007, la incinta 1 este trecut teren 5.200 cu valoare de 5.531,80 lei și incinta 2- teren aferent 7.031 cu valoare de 7.938,70 lei.
La fila 23 din volumul 2 există adresa de la Consiliul Local nr. 1404/13.09.2009 către BEJ prin care se arată că din CAP s-au desprins 3 Asociații. Asociația la poziția 7- teren incinta 1 -5.200 si teren incinta 2- 7.031
Și în al doilea Raport de expertiză din 15.12.2007, primul fiind întocmit pe 8.02.2003, la fila 48 vol.2 este evaluare teren incinta 1- suprafața 5.200 cu valoarea de 5.532 lei, teren obținut pe baza Titlului de proprietate eliberat de Ministerul Agriculturii seria - nr. 1696/6.12,1996, Titlu de Proprietate ce dispare subit din dosarul de executare, iar la fila 55 volum 2- Evaluare teren incinta 2 - 7.031, cu valoare de 7.938,7 lei, unde se spune că terenul nu a fost obținut pe baza unui titlu de proprietate.
La fila 74 vol1 este publicația de vânzare nr. 58/200/P pentru licitația publică ce se va ține pe 25.02.2008 orele 13, unde la incinta 1 - nu mai apare teren, la incinta 2- nu mai apare teren.
La fila 84 volum 2, există o cerere a SA prin președinte in care solicită executorului judecătoresc ca in conformitate cu art. 508 al.2 pr.civ. să procedeze la vânzarea bunurilor imobile în data de 25.02.2008, în totalitate si nu pe bucată sau pe incinte.
La fila 103 există o cerere din 28.02.2008 a petentului către executorul judecătoresc, in care îi solicită acestuia să-l sprijine in inventarierea bunurilor, întrucât au dispărut o mare parte din ele, precum si evaluarea celor ce folosesc abuziv aceste bunuri.
La fila 104 volum 2 există procesul verbal din 6.03.2008 încheiat de executorul judecătoresc, unde la cererea creditoarei, însoțit de agentul de poliție se prezintă la sediul SA unde îl găsesc pe petentul și consemnează că acesta este de acord cu numirea custozilor în persoana lui si, care la această dată au fost găsiți cu animalele în incinta 1- " noi am constatat că în imobilele proprietatea societății au fost găsiți numiți si care folosesc aceste imobile prin popularea acestora cu un efectiv de cca 600 oi. Numitul, nu semnează acest proces verbal de numire al custozilor întrucât nu a fost de acord cu numirea lor.
Fila 110 - declarația executorului "pe la începutul lui martie 2008, mi-a solicitat sprijin în vederea inventarierii bunurilor și evacuarea persoanelor din incinta despre care nu am avut cunoștință si nici de eventualele degradări si lipsurile produse de anumite persoane. Dacă aș fi știut aceste lucruri, conform art. 501 civ. puteam să numesc un administrator sechestru. Nu mă consider vinovat în nici un fel de degradarea imobilelor si am respectat întocmai dispozițiile legale.
In timpul licitației, licitatorul a fost favorizat în mod vizibil de către executorul judecătoresc să câștige licitația, în sensul că în publicația de vânzare nr. 58/2007 din 22.08.2007 cât și în cea din 25.02.2008 se arată că terenul din incinta 1 aparține SA, obținut pe baza Titlului de Proprietate, eliberat de Ministerul Agriculturii seria - nr. 1696/6.12.1996, în suprafață de 5.200
De la prima și până la a doua licitație, terenul dispare, nu mai apare la cea de a doua licitație, spunând executorul că, terenul de sub clădire a fost cumpărat de.
Petentul se consideră înșelat de către executorul judecătoresc, la aceasta licitație pe care a câștigat-o in mod ilegal.
Petenții nu au fost de acord cu numirea administratorului sechestru stabilit de executor în persoana lui si a rudelor sale care și-au dus turmele de oi în cele două imobile, însă executorul a avut interes să-i numească pe aceștia.
In rezoluția din 29.10.2008, domnul procuror a apreciat că indiferent de faptul că aceste construcții s-au degradat sau nu, acest lucru nu presupune angajarea răspunderii penale a executorului judecătoresc, iar executorul judecătoresc nu ar fi realizat existența degradărilor și cauzelor ce le-a produs, însă acesta a știut și de prevederile codului d e procedură civilă dar si a codului penal.
Solicită, față de probele existente la dosar, în temeiul art. 278/1 pct.8 lit. bpa dmiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate ca legale și temeinice.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 249 si art. 215 al.1,2, iar probele nu confirmă susținerile petenților.
Petentul susține că executorul i-a arătat titlul de proprietate, iar la a doua licitație nu a mai fost trecut terenul. Apreciază că executorul a făcut falsuri.
Petentul susține că executorul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a formulat plângere.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față:
Prin rezoluția nr. 243/P/2008 din 29.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, executor judecătoresc in municipiul B, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 249 si art. 215 al.1,2, întruct nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora( lipsesc în ficare caz condiții de existență ale ambelor laturi).
Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele:
La data de 12.03.2008 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cauza penală privind pe executorul judecătoresc din B, împotriva căreia au formulat plângere penală pentru abuz în serviciu și înșelăciune numiții si.
Persoana vătămată, in calitate de fost administrator al Societații Agricole a sesizat că în cursul unei proceduri de executare silită asupra datoriilor menționatei societăți, executorul judecătoresc nu s-a îndeplinit in mod corect atribuțiile profesionale prin aceea că nu s-a îngrijit de conservarea bunurilor imobile din patrimoniul său ce au fost scoase la licitație, așa încât acestea au ajuns să se degradeze până când valoarea lor s-a înjumătățit.
Persoana vătămată, in calitate de participant la lichitațiile organizate in cursul aceleiași proceduri de executare silită, a sesizat că, tot din vina executorului, Bunurile din patrimoniul SA ( obiectul licitației) s-au degradat astfel încât a fost prejudiciat în dreptul său de adjudecatar precum și că a fost indus in eroare în legătură cu statutul juridic al terenurilor.
Cercetările efectuate in cauză nu au relevat date care să contureze conținutul constitutiv al infracțiunilor sesizate.
Pentru neonorarea unor datorii comerciale către SC SRL B exprimate intr-un bilet la ordin, SC a intrat in procedură de executare silită urmare unei cereri adresată de către prima societate Biroului Executorului Judecătoresc - din
S-au formulat trei dosare de executare silită ce au fost in primă fază instrumentate de către sus- precizatul executor judecătoresc.
După retragerea acestuia din activitate și după o perioadă de tranzit la nivelul BEJ - din B, cele trei dosare au fost inregistrate din vara anului 2007, la nivelul BEJ- sub nr. 56,57,28/2007.
Făptuitorul a continuat executarea la solicitarea creditoarei SC SRL dar formele s-au realizat exclusiv în dosarul execuțional cu distribuirea prețului obținut din valorificarea bunurilor debitoarei.
Făptuitorul a continuat procedura executării silite imobiliare, începută de predecesorul său, asupra construcțiilor si terenurilor identificate la nivelul incintelor 1 si 2 ale SA de pe raza comunei, jud.
In acest sens făptuitorul a emis in data de 22.08.2007 o nouă publicație de vânzare fixând ca dată pentru licitație ziua de 15.10.2007 si bazându-se pe vechea evaluare realizată printr- expertiză la nivelul BEJ-.
Împreună cu licitatorii și dar si cu reprezentantul creditoarei, făptuitorul a decis amânarea procedurilor pentru o dată ulterioară până când va fi realizată o nouă evaluare imobiliară și se va lămuri situația juridică a terenurilor aferente celor două incinte.
Până la sfârșitul anului 2007 s-a realizat o nouă valoare imobiliară și s-a stabilit, cu sprijinul autorităților locale, că cele două terenuri în discuție nu aparțineau debitoarei SA.
In data de 7.01.2008 a fost emisă noua publicație de vânzare in cauză fixându-se ca dată a licitației ziua de 25.02.2008. Publicația nu mai cuprindea si terenurile, având in vedere cele expuse anterior.
doi licitatori au participat și în data de 25.02.2008, ocazie cu care a fost declarat adjudecatar chiar persoana vătămată.
În data de 28.02.2008 persoana vătămată a formulat o cerere către executorul solicitându-i sprijin în vederea inventarierii bunurilor imobile din cele două incinte scoase la licitație întrucât o parte dintre acestea ar fi dispărut urmare acțiunilor neautorizate ale unor persoane ce erau acolo tolerate.
Ca răspuns la această cerere și cu acordul părților din dosar făptuitorul a numit in data de 6.03.2008, potrivit disp. art. 501 pr. civilă, doi administratori sechestru dintre persoanele ce foloseau acele incinte.
Ca urmare a faptului că adjudecatarul nu a plătit si diferența de preț la care s-a angajat in urma câștigării licitației, făptuitorul l- decăzut pe acesta din drepturi in baza disp. art. 512 si 513 pr.civ.
În legătură cu vinovăția făptuitorului s-a apreciat că indiferent de faptul că respectivele construcții, ce au făcut obiectul executării silite, s-au degradat sau nu, acest lucru nu presupune angajarea răspunderii penale a executorului judecătoresc. Aceasta deoarece nu există date in sensul in care făptuitorul ar fi realizat existența degradărilor și nu ar fi acționat, la fel cum nici părțile nici alte persoane adiacente cauzei nu au sesizat in mod corespunzător aspectele in discuție. S-a observat de către procuror, așa cum s-a mai arătat, că cererea făcută in acest sens de reprezentantul debitoarei a fost urmată de numirea celor doi administratori sechestru.
In ceea ce privește pretinsa inducere în eroare a persoanei vătămate s-a apreciat inexistența oricărui element de ordin obiectiv care să susțină că făptuitorul ar fi încercat să ascundă în vreun fel realitatea asupra situației juridice a celor două terenuri.
Împotriva acestei rezoluții petenții si au formulat plângere la procurorul ierarhic superior, în condițiile art. 278
C.P.P.Prin rezoluția nr. 1887/II/2/2008 din 2.12.2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de numitul, împotriva soluției dispusă de procuror prin rezoluția din 29.10.2008 în dosarul nr. 243/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pentru a pronunța această rezoluție s-au avut in vedere actele din dosarul nr. 243/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, constatându-se că soluția dispusă de procuror prin rezoluția din 29.10.2008, este legală și temeinică. Interpretarea probelor administrate in cauză conduce la formarea convingerii că într-adevăr nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia dintre infracțiunile pentru care s-au făcut cercetări.
Împotriva ambelor rezoluții s-a formulat plângere potrivit art. 278/1 de C.P.P. petenții si.
Petenții au susținut că rezoluțiile atacate sunt nelegale și netemeinice deoarece executorul judecătoresc nu și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile profesionale, în sensul că nu s-a îngrijit de conservarea bunurilor imobile din patrimoniul asupra căruia purta executarea silită, ceea ce a condus la degradarea accentuată bunurilor până când valoarea lor s-a înjumătățit.
S-a mai susținut că făptuitorul și-a încălcat atribuțiile profesionale cât și dispozițiile codului d e procedură civilă prin aceea că după licitația din 25.02.2008 nu s-au mai putut recupera valoarea bunurilor, iar actualmente persoanele care ocupă imobilele respective refuză să le părăsească, bunurile fiind atât de degradate încât nu mai corespund evaluărilor făcute.
De asemenea, s-a mai susținut de către petenți că ulterior emiterii publicațiilor de vânzare din 22.08.2007, făptuitorul intimat a indus in eroare pe petenți în legătură cu obiectul asupra căruia purta executarea silită, prin aceea că terenurile ce constituiau obiect al licitației nu au mai fost cuprinse in publicațiile ulterioare de vânzare dispărând practic cu toate că fuseseră evaluate de experți și se precizase că acestea erau deținute în baza unui titlu de proprietate emis de către Ministerul Agriculturii.
Ca atare, au arătat petenții că în mod mincinos în publicațiile ulterioare de vânzare nu a mai fost cuprins acest teren, existând presupuneri în legătură cu înstrăinarea acestuia în condiții nelegale, fiind favorizat licitatorul pentru a câștiga licitația, achiziționând chiar acest teren.
În esență, au susținut petenții că prin încălcarea obligațiilor de către executorul judecătoresc cât și a dispozițiilor codului d e procedură civilă acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a formulat plângerea penală, astfel că petenții au solicitat desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror in vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului.
Curtea, examinând plângerea formulată în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, dar și de înscrisurile depuse de către petenți, constată că plângerea petenților este fondată după cum se va arăta în continuare:
Intimatul a fost investit în cursul anului 2007 cu soluționarea cererilor de executare silită în dosarele nr. 56,57 si 58/2007, formulate de către creditoarea SC SRL B, în baza titlurilor executorii reprezentate de 3 bilete la ordin, investite cu formulă executorie, scadente în cursul anului 2002 emise de către debitoarea Societatea Agricolă.
Este adevărat că, inițial, cererile de executare silită s-au aflat pe rolul biroului executorului Judecătoresc din P, iar după retragerea din activitate a acestuia dosarele au fost preluate de către executorul judecătoresc intimat.
Inițial, publicațiile de vânzare imobiliare au fost emise la 21.03.2006 de către executorul judecătoresc, iar după preluarea executării silite de către intimat au fost emise alte publicații de vânzare, procedura fiind continuată în cele trei dosare amintite dar practic desfășurându-se intr-un singur dosar și anume în cadrul dosarului de executare nr. 58/2007.
In acest sens, intimatul a emis la data de 22.08.2007 publicația de vânzare nr. 58/2007( fila 75 dosar ), în cadrul căreia a anunțat vânzarea la licitație publică a imobilelor aparținând debitorului Societatea Agricolă, cu sediul in comuna, jud. B, imobile detaliate în cuprinsul acestei publicații de vânzare și cuprinse in două incinte.
Astfel, în incinta 1 în această publicație de vânzare figura pe lângă o serie de alte construcții și un teren aferent de 5.200 mp. iar in incinta 2 figura, pe lângă alte construcții si un teren aferent în suprafață de 7031 mp. pentru fiecare dintre aceste imobile fiind stabilit prețul conform evaluării făcute de către expertul în raportul de expertiză tehnică judiciară aflat la fila 29 dosar
Acest expert a efectuat examinarea si evaluarea bunurilor supuse executării silite la data de 15.12.2007, când s-a prezentat la sediul debitoarei din comuna, verificând personal fiecare imobil, iar în privința terenurilor expertul făcând precizarea expresă( fila 48 dosar ) că debitoarea a obținut terenul din cadrul incintei 1 pe baza titlului de proprietate eliberat de către Ministerul Agriculturii seria - nr. 1696 din 6.12.1999.
La data de 7.01.2008 executorul judecătoresc emite o nouă publicație de vânzare ( fila 91 dosar ) în cadrul aceluiași dosar de executare silită, însă cele două terenuri în suprafață de 5.200 și respectiv 7.031. nu mai sunt incluse in această publicație de vânzare.
Este adevărat că în declarația pe care a dat-o la 2.10.2008( fila 109 dosar ) intimatul precizează că a efectuat demersuri la primăria si a realizat că terenurile nu aparțineau debitorului, astfel că a reevaluat imobilele prin intermediul aceluiași expert și a emis publicațiile de vânzare in luna ianuarie 2008.
Insă, din cuprinsul dosarului de executoare și al înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală, nu rezultă în nici un fel care sunt documente din care reiese că debitorul nu ar fi reținut proprietatea asupra terenurilor respective.
O astfel de situație nu a fost clarificată în nici un mod, nici pe parcursul executării silite și nici in cursul actelor premergătoare efectuate în cauză, curtea observând că este imperios necesară lămurirea situației juridice a celor două terenuri, câtă vreme inițial acestea au figurat în publicația de vânzare emisă de către același intimat la 22.08.2007.
Un argument în plus in acest sens il constituie și împrejurarea că in publicația de vânzare emisă la 21.03.2006 de către executorul judecătoresc ( de la care intimatul a preluat dosarele de executare), figurează o cotă parte de 1/1 din " construcții fără teren din imobilul situat in localitatea în suprafață totală de 2626,91.", precizându-se că nu face obiectul executării silite terenul care aparține exclusiv statului român.
In raport de conținutul contradictoriu al celor 3 publicații de vânzare emise in cauză la datele de 21.03.2006,22.08.2007 și 7.01.2008, curtea constată că în cauza de față nu au fost epuizate toate mijloacele de probă pentru lămurirea completă asupra împrejurărilor invocate de către cei doi petenți în plângerile penale formulate.
Aceasta deoarece, obiectul executării solite in cadrul celor trei dosare execuționale era reprezentat de o serie de construcții și terenuri în raport de care se impunea lămurirea deplină sub toate aspectele de fapt și de drept a regimului juridic și a întinderii drepturilor creditorului.
Simpla referire la împrejurarea că " terenurile nu aparțineau debitorului" nu constituie o clarificare deplină a regimului juridic al acestora, cu atât mai mult cu cât terenurile în cauză au figurat în publicația de vânzare emisă la 22.08.2007 și au fost identificate și evaluate de către expertul, care de altfel, a făcut și mențiunea privind existența titlului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii, ceea ce conduce la presupunerea rezonabilă că expertul a consultat personal acest titlu sau că i-a fot prezentat, din moment ce l-a identificat sub toate aspectele.
Nu în ultimul rând, ținând cont de întinderea semnificativă a suprafețelor de teren din cauză, era necesară efectuarea de demersuri mai ample pentru lămurirea situației juridice a acesteia.
De asemenea, trebuie observat că același expert a mai efectuat un raport de expertiză tehnică în cursul anului 2003 în faza în care dosarul de executare se afla pe rolul biroului executorului judecătoresc.
Ca urmare a deplasării efectuată la 8.02.2003 la sediul societății debitoare, expertul a identificat si evaluat ambele terenuri, aflate atât in incinta 1 cât și în incinta 2, stabilind valoarea de piață a acestora ( a se vedea raportul de expertiză de la filele 91-98 dosar ), ceea ce conduce de asemenea, la presupunerea rezonabilă că terenurile, fiind incluse in procesul de evaluare au fost verificate de către expert și în ceea ce privește proveniența lor.
În atare situație, cum cele două suprafețe de teren fuseseră supuse unor evaluări efectuate atât în cursul anului 2003, cât și în cursul anului 2007, este cu atât mai evident că pe parcursul derulării procedurii executării silite, executorul judecătoresc era dator să clarifice pe deplin toate aspectele legate de regimul juridic al acestora pentru a stabili dacă acestea pot sau nu să facă obiectul executării silite.
Nici împrejurările relevate de petenți în plângerile lor în sensul că intimatul nu a luat toate măsurile ce se impuneau în vederea preîntâmpinărilor degradărilor si diminuării valorii bunurilor, nu au fost pe deplin clarificate în cauză.
Astfel, intimatul în declarația sa a precizat că a luat măsura desemnării a doi administratori judiciari - custozi în persoana numiților și, care stăpâneau in fapt imobilele licitate, această măsură luând-o urmare unei cereri formulate de către petentul la începutul lunii martie 2008.
Este de observat însă, că încă de la data efectuării evaluării de către expert ( 15.12.2007) s-a precizat de către acest expert că bunurile aparținând debitoarei sunt în mod evident degradate și deteriorate, făcându-se precizarea " proprietatea am găsit-o în mare parte distrusă din cauza furturilor de materiale", aspecte consemnate de către expert în partea introductivă a raportului de expertiză din dosarul de executare 58/2007 aflat pe rolul biroului de executare al intimatului.
În acest context, urmează a fi analizată măsura în care executorul judecătoresc s-a conformat dispozițiilor codului d e procedură civilă, cât si dispozițiilor legii privind statutul executorilor judecătorești, în privința deciziilor adoptate referitor la actele de conservare și preîntâmpinare a degradării imobilelor supuse executării silite.
În consecință, curtea constată că actele premergătoare efectuate în cauză nu au lămurit pe deplin toate elementele în raport de care cei doi petenți au formulat plângeri penale și ca atare soluțiile de neurmărire penală dispuse în cauză nu sunt susținute pe deplin de mijloace de probă certe și concludente, care să formeze convingerea curții in sensul inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate, așa cum s-a reținut în cele două rezoluții atacate, întemeiate pe disp. art. 10 lit. d
C.P.P.Față de cele ce preced, curtea constată că plângerea petenților este întemeiată deoarece pe parcursul actelor premergătoare desfășurate în cauză nu au fost clarificate toate aspectele invocate de către petenți, urmând ca plângerea să fie admisă și conform art. 278/1 al.8 lit. b rezoluțiile C.P.P. să fie desființate cu consecința trimiterii cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor.
Continuarea cercetărilor va avea drept scop clarificarea deplină a condițiilor în care cele două terenuri in suprafață de 5200. si 7031. au fost excluse din cea de a doua publicație de vânzare emisă de către intimat și dacă există mijloace de probă certe pe baza cărora să se poată stabili că aceste terenuri nu au aparținut sau nu aparțineau debitorului, respectiv dacă intimatul a formulat această concluzie pe baza administrării unor mijloace de probă sau în alte condiții.
De asemenea, urmează a se stabili și condițiile în care s-a procedat la desemnarea celor doi custozi și vor fi clarificate condițiile in care așa cum au susținut petenții, terenurile ar fi putut fi înstrăinate unuia dintre acești custozi, verificându-se totodată, pe parcursul cercetărilor și respectarea condițiilor legale și statutare în legătură cu termenele și condițiile in care au fost desemnați custozii.
Totodată, pe parcursul continuării cercetărilor urmează a fi avute in vedere și susținerile petenților formulate în concluziile scrise depuse cu prilejul dezbaterilor, în legătură cu inducerea lor in eroare de către intimat prin prezentarea unor fapte sau realități ținând de obiectul executării silite.
Doar în funcție de rezultatul acestor cercetări, curtea apreciază că este necesar a se analiza necesitatea începerii sau nu a urmăririi penale împotriva intimatului, deoarece cerința textului privitoare la începerea automată a urmăririi penale nu poate fi considerată obligatorie in absența epuizării tuturor mijloacelor de probă care să contureze necesitatea întrunirii condițiilor sub acest aspect.
Văzând si disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp.art.278/1 al.8 lit. b admite C.P.P. plângerea formulată de petenții și, ambii domiciliați în comuna, jud. B, împotriva rezoluției nr. 243/P/2008 din 29.10.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a rezoluției nr. 1889/II/2/2008 din 2.12.2008 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și în consecință:
Desființează rezoluțiile sus menționate și trimite cauza la procuror în vederea continuării cercetărilor în legătură cu infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală împotriva intimatului, urmând ca în funcție de rezultatul acestor cercetări să se analizeze necesitatea începerii sau nu a urmăririi penale, împotriva intimatului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru intimatul lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8.04.2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red. GC/
2ex/22.04.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu
