Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.610/
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;
- făptuitorul - domiciliat în C,-, - 92,.A,.4,.9;
- făptuitoarea - domiciliată în C,-, - 92,.A,.4,.9;
- făptuitorul - domiciliat în C,--126, -B,.A,.9;
- făptuitorul - domiciliat în C,-;
împotriva sentinței penale nr.266 din data de iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere penală potrivit dispozițiilor art.2781Cod procedură penală.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 21 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.266/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 278/1 alin.8 lit.b C.P.P. admiterea plângerii formulată de petenții G, -, -ia, G și, împotriva rezoluției nr. 2050/P/2006, din data de 10 martie 2009, Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a desființat rezoluția atacată și s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii, și pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prev. de 214 alin.1 și față de făptuitorul - pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă în forma prev. de art. 144 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta nr. 2050/P/2006 din 10.03.2009, s-a confirmat propunerea organelor de politie privind neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare si abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de disp.art.2151si respectiv art.246 Cod penal, concurenta neloiala prevăzuta de disp.art.5 din Legea nr. 12/1991, a infracțiunilor prevăzute de art.271 si art.277 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, precum si a infracțiunii prevăzuta de art.45 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, de către făptuitori.
Împotriva rezoluției procurorului, în termen legal au formulat plângere petenții G, -, -ia, G și la prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, care, prin rezoluția din 13.04.2009 în dosar nr.265/II/2/2009, a respins plângerea, dar s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii prev. de dispozițiile art.144 alin.l din Legea nr. 85/2006 de către lichidatorul judiciar -.
In motivarea plângerii se precizează că la data de 05.10.2001 între Autoritatea Pentru Privatizarea și Administrarea Domeniilor Statului în calitate de vânzător și făptuitorul în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni prin care APAPS, în cadrul procedurii de privatizare, a procedat la transferarea proprietății asupra unui număr de 2.941 de acțiuni reprezentând 61,23% din valoarea capitalului social, pe care le mai deținea la SC C, către cumpărătorul.
Conform art. 7 pct. 1 și 8 din respectivul contract, cumpărătorul își asuma obligația de a nu propune sau hotărî în Adunarea Generală a Acționarilor restrângerea sau modificarea obiectului principal de activitate pentru o perioadă de 5 ani de la semnarea contractului, respectiv de la data de 05.10.2001 și până la data de 05.10.2006 precum și obligația de a nu decide și/sau a face demersuri pentru dizolvarea voluntară, divizarea, fuzionarea sau lichidarea C, în termen de 5 ani, sub sancțiunea desființării de drept a contractului.
Prin hotărârea AGA din 22.12.2004, membrii Consiliului de Administrație au decis lichidarea societății, în acest sens fiind desemnat lichidator numitul, membru al precum și modalitatea de realizare în fapt a lichidări, prin vânzarea tuturor bunurilor societății prin negociere directă fără publicitate, prioritate având membrii Consiliului de Administrație, întrunirea AGA s-a făcut în temeiul unui convocator ce nu a respectat formalitățile de publicitate, impuse de art. 117 din Legea nr.31/1990, întrucât nu a fost încheiat un proces-verbal de ședință, iar hotărârea AGA nu a fost semnată de nici un alt acționar al societății cu excepția președintelui Consiliului de Administrație, respectiv numitul și al secretarului-membru. Acesta din urmă, în calitate de administrator, a semnat la data de 04.08.2002 o declarație, ce a fost depusă în vederea înregistrării la ORC de pe lângă Tribunalul Constanța și prin care se confirmă în mod nereal, aspectul că unicul acționar al SA C ar fi numitul și că acesta ar fi deținut întreg pachetul de acțiuni la societate.
La soluționarea plângerii formulate de petenții G, -, -ia, G și, tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:
Procurorul, prin rezoluția nr.2050/P/2006 din data de 10 martie 2009, pronunțat o soluție de neînceperea urmăriri penale, motivând rezoluția cu trimitere la susținerile făptuitorilor și -, în sensul că aspectele semnalate de petenți, sunt relații litigioase de natură civilă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare, abuz în serviciu sau concurentă neloială.
Din probele administrate rezultă că acționarul majoritar, contrar obligației asumate prin contract art. 7, decis în mod abuziv lichidarea societății deși nu figura în evidența ANAF cu debite, astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr.2962/28.09.2005, eliberat de DGFP
De asemenea, în baza unui convocator fictiv, care nu a fost adus la cunoștința acționarilor minoritari ai societății, a avut loc AGA, unde acționarul majoritar a hotărât lichidarea societății, stabilind în mod arbitrar ca bunurile societății mijloacele fixe și obiectele de inventar - să fie vândute fără evaluare, prin negociere directă, cu prioritate membrilor Consiliului de Administrație și fără publicitate.
Se conturează astfel o intenție frauduloasă a membrilor Consiliului de Administrație al C SA C, care rezultă, în opinia tribunalului, din pct.4 al ordinii de zi al convocatorului la AGA, intitulat "Diverse" care cuprinde propunerea adoptată ulterior prin hotărârea AGA din 22.12.2004, ca vânzarea tuturor bunurilor societății, bunurile fixe și mijloacele de inventar să se facă fără o prealabilă evaluare, prin negociere directă, fără publicitate cu prioritate membrilor Consiliului de Administrație.
Tribunalul, din această perspectivă, a apreciat că administratorii au acționat în considerarea exclusivă a intereselor proprii, în dauna acționarilor în vederea dobândirii bunurilor societății cu lichidarea acesteia.
Astfel administratorii nu au decis în interesul asociaților, în condițiile în care societatea nu înregistra pierderi, soluția de lichidare apărând ca nelegală.
Scopul urmărit la momentul achiziționării pachetului majoritar de acțiuni deținute de către APAPS la SC SA C, a fost acela de a dobândi sediul social și bunurile acestei societăți în vederea creșteri, în detrimentul acționarilor SC SA C, a activului patrimonial al SC Auto SRL C, unde asociat unic și administrator era încă la acea dată, societate care are același obiect de activitate.
Mai mult, prin hotărârea AGA din 22.12.2004, membrii Consiliului de Administrație au decis lichidarea societății, în acest sens fiind desemnat lichidator -, și de asemenea modalitatea de realizare în fapt a lichidării, prin vânzarea tuturor bunurilor societății, fără o prealabilă evaluare prin negociere directă, fără publicitate, cu prioritate membrilor Consiliului de Administrație.
În consecință soluția procurorului care a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, delapidare și concurență neloială nu se susține
S-a motivat de instanța de fond că, în ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu și delapidare, este adevărat că lipsește calitatea de subiect activ al infracțiunii, așa cum s-a sesizat de către parchet, subiect activ al infracțiunii de delapidare fiind calificat, gestionar sau administrator iar gestiunea cuprinde un complex de operații faptice și scriptice de luare, de primire, păstrare și eliberare din gestiune a bunurilor pe baza și în executarea actelor de dispoziție date de organul de administrare.
Gestiunea cuprinde două feluri de acte: acte de primire și predare cunoscute ca acte de mânuire și acte de păstrare. Actele de primire și păstrare au caracter faptic și juridic.
Situația expusă și care a fost reținută de către instanța de fond, s-a susținut, conturează săvârșirea de către făptuitorii, și a infracțiunii de gestiune frauduloasă prev. de 214 alin.1 și de către făptuitorul - săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă în forma prev. de art. 144 alin.1 din Legea nr. 85/2006, în condițiile arătate anterior.
s-a apreciat că se impune în acest context a se efectua de către organul de urmărire penală următoarele acte:
- audierea petenților care au calitatea de acționari la. C;
- atașarea la dosar a contractelor încheiate de Auto cu alte societăți sau persoane fizice, după achiziționarea de către a pachetului majoritar la A C și audierea reprezentanților legali ai acestor societăți sau a persoanelor fizice, pentru a se constata dacă făptuitorul s-a folosit de societatea achiziționată, pentru a prelua contractele pe societatea pe care o administra:
- audierea făptuitorului în legătură cu aspectele reținute de către instanță dar și referire la motivele pentru care A C nu a mai funcționat în perioada 2001-2004, motivul pentru care nu a solicitat autorizația de funcționare care expirase la data de 17.08.2001, deși nu se afla în stare de faliment și are toate aprobările și autorizările necesare pentru activitatea curentă, în, conformitate cu obiectul de activitate declarat. De asemenea, va preciza cu ocazia audierii și motivele pentru care, imediat după încheierea contractului de privatizare nu a făcut demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract la art.7;
- audierea numitei cu privire Ia aspectele reținute de către instanță, având în vedre calitatea de membru al Consiliului de Administrație la C SA C, dobândită ptin hotărârea AGA din 31.10.2001;
- reaudierea numitului referitor la aspectele arătate mai sus precum și la declarația făcută la data de 04.02.2002 depusă la registrul comerțului potrivit căreia este unicul acționar;
- efectuarea oricăror alte acte și audierea și a altor persoane în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și recurenții făptuitorii, și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele scrise și dezvoltate oral în fața instanței de recurs, parchetul a susținut, în esență, că prima instanță nu se putea pronunța cu privire la dispoziția din rezoluția atacată referitoare la sesizarea din oficiu pentru infracțiunea prev. de art. 144 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 comisă de lichidatorul -, întrucât nu este o soluție de netrimitere în judecată, iar soluția de trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de ceilalți trei făptuitori pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă, prev. de art. 214 alin. 1.Cod Penal, nu este întemeiată fiindcă aceștia nu mai aveau nicio atribuție în cadrul procedurii lichidării.
Recurenții făptuitorii, și -, în declarația de recurs, au arătat că se consideră nevinovați și că aspectele relevate de petenți constituie relații litigioase de natură civilă sau comercială.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 pr.Cod Penal, dar în limitele prev.de alin.1 al aceluiași articol, constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art.202 pr. organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia.
În alineatul 4 al aceluiași articol se prevede că organul de urmărire penală este de asemenea obligat să strângă date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârșirea infracțiunii, precum și orice alte date de natură să servească la soluționarea cauzei.
În raport de aceste dispoziții legale, în speță, curtea constată că cercetarea penală efectuată de organele de urmărire penală cu privire la plângerea formulată de petenți este una formală și deficitară.
Astfel, la data de 14.11.2006, cei opt petenții, în calitate de acționari ai SC SA, au sesizat prin plângere organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea de către făptuitorii, și - a infracțiunilor sus-menționate, depunând în dovedirea plângerii mai multe înscrisuri, respectiv Hotărârea AGEA din 22.12.2004, convocatorul la ședința AGEA, contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, copii de pe certificatele de acționari, încheierea de radiere ONRC, certificat de atestare fiscală, bilanț, raport de lichidare și inventar mijloace fixe, rezoluția nr.52250/13.09.2002 privind compunerea acționariatului, act adițional la actul constitutiv al SC SA, declarația întocmită de la 04.08.2002 și procesul verbal din data de 13.10.2001.
Pornind de la această sesizare, organele de urmărire penală, conform art.202 pr. ar fi trebuit să verifice toate aspectele sesizate, strângând toate probele necesare în vederea stabilirii dacă s-a comis o faptă penală și dacă există o vinovăție penală a persoanelor implicate în lichidarea societății sus-menționată.
În locul unei asemenea anchete, organele de urmărire penală, timp de peste doi ani, s-au limitat la a obține trei adrese de la Administrația Finanțelor Publice C, ANAF și Oficiul Registrului Comerțului, și a audia o parte dintre petenți și o parte dintre făptuitori.
Pe baza acestor acte, care, așa cum corect a arătat instanța de fond, reflectă existența încălcării unor dispoziții legale și a unor nereguli vădite, cu consecința fraudării intereselor petenților, dar care acte nu lămuresc pe deplin situația de fapt și gradul de vinovăție al fiecărei persoane, organele de urmărire penală au concluzionat că aspectele sesizate constituie relații litigioase de natură civilă și au dispus neînceperea urmăririi penale față de cei patru făptuitori.
Această motivare reprezintă o simplă afirmare a unei concluzii ce cuprinde numai o referire la actele cauzei în general și care chiar contravine concluziei ce se desprinde în urma unei analize concrete a acestor acte, concluzie cauzată de o cunoaștere incompletă a stării de fapt.
Or, o cunoaștere incompletă, bazată pe constatări vagi și discutabile, pe simple presupuneri, bănuieli, pe impresii și convingeri subiective, nu poate fi reținută ca un mod capabil să ducă la aflarea adevărului.
. justiției penale nu poate fi concepută fără deplina cunoaștere a adevărului cu privire la cauza care face obiectul procesului penal, precum și asupra tuturor împrejurărilor care servesc la punerea în lumină a acestui adevăr.
În raport de cele constatate, curtea apreciază că nu au fost respectate dispozițiile art.202 pr. și cerințele unui proces echitabil conform art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cauză nefiind efectuată o anchetă efectivă și aprofundată.
În acest sens, curtea constată temeinic justificată concluzia primei instanțe că se impune efectuarea tuturor actelor enumerate mai sus, necesare și utile soluționării temeinice și legale a cauzei, probe care să poată conduce la o apreciere temeinică privind comiterea infracțiunilor prev. de art.214 alin. 1.Cod Penal și art. 144 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Totodată, curtea observă că este nefondată critica parchetului referitoare la sesizarea din oficiu pentru infracțiunea prev. de art. 144 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 comisă de lichidatorul -, având în vedere că această dispoziție se regăsește în rezoluția prim-procurorului de respingere a plângerii petenților și nu în rezoluția procurorului de neînceperea a urmăririi penale, rezoluție care a analizat și această faptă însă i-a dat o încadrare juridică greșită, și care a făcut obiectul plângerii formulată de petenți. Menținerea acestei rezoluții ar fi dat naștere la soluții contradictorii, una de neîncepere a urmăririi penale și alta de sesizare din oficiu cu privire la aceeași faptă, care ar fi fost evident greșită.
de aceste considerente, curtea, n baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și recurenții făptuitorii, și -, împotriva sentinței penale nr.266 din data de iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2) Cod procedură penală, va obliga pe recurenții, - și la plata a câte unei sume de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursurile declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;
- făptuitorul - domiciliat în C,-, - 92,.A,.4,.9;
- făptuitoarea - domiciliată în C,-, - 92,.A,.4,.9;
- făptuitorul - domiciliat în C,--126, -B,.A,.9;
- făptuitorul - domiciliat în C,-;
împotriva sentinței penale nr.266 din data de iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2) Cod procedură penală, obligă recurenții, - și la plata a câte unei sume de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Tehnored.dec.jud.: -
2 ex./06.11.2009
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Adriana
