Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 643/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 643
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile formulat de petentul, SC "" - Compania Română de Comerț SA - în lichidare administrativă, prin lichidator și SC "" SRL - în dizolvare, prin asociat unic și administrator împotriva sentinței penale nr. 193 din 26 martie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cât și cu privire la faptul că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură notele de concluzii avute în vedere de intimata SRL.
Petentul arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Petentul având cuvântul formulează concluzii de admitere a recursului formulat, față de motivele expuse pe larg în memoriu în memoriul depus.
Un alt motiv de recurs se referă la un argument procedural și anume soluțiile pe care le poate da procurorul și instanța în plângerile formulate împotriva soluțiilor. Invocă astfel dispozițiile art. 278 din Codul d e procedură penală și dă citire dispozițiilor acestui articol.
Consideră că primul procuror este obligat să respingă plângerea formulată în temeiul dispozițiilor art. 278, indiferent de motivele aduse, întrucât, după lege, este obligat să respingă plângerea.
Un alt motiv se referă la soluția dată de instanța de fond, în speță, Tribunalul Iași. Dispozițiile art. 278 ind.1 al.8 lit. b din Codul d e procedură penală nu prevăd ce se întâmplă cu plângerea formulată de petent, nu spune nimic cu privire la admiterea plângerii, însă instanța de recurs are posibilitatea, conform legii, să dispună o soluție de achitare.
În concluzie, față de motivele expuse pe larg solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea plângerii iar pe fondul cauzei solicită achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 al.1 lit. "a" sau "c".
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefundat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 193 din 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr- a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petenții:
1/ în nume propriu; " -Compania Română de Comerț " SA prin lichidatorul și SC SRL, în dizolvare prin administratorul împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 12.02.2007 dată în dosarul nr. 1223/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
A fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de aceeași petenți împotriva tuturor actelor de urmărire penală efectuate în dosarul nr. 1223/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, inclusiv împotriva ordonanței primului -procuror adjunct nr. 555/II/2/2007 din 12.04.2007.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat petenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei sentințe tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 10 ianuarie 2008 sub nr-, petenții: 1), în nume propriu; 2) " -Compania Română de Comerț ", prin lichidatorul; 3) "" SRL, în dizolvare, prin administratorul, au formulat plângere împotriva a) ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 12.02.2007 dată în dosarul nr. 1223/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași; b) împotriva tuturor celorlalte acte de urmărire penală (altele decât ordonanța din 12.02.2007) efectuate în dosarul nr. 1223/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași; c)precum și împotriva ordonanței primului -procuror adjunct nr. 555/II/2/2007 din 12.04.2007.
Se observă că, în fapt, plângerea a fost formulată de același (așa cum chiar el a arătat) în trei calități: 1)în nume propriu, ca învinuit scos de sub urmărire penală; 2)ca administrator al "" SRL, societate aflată însă în dizolvare; 3)că a fost administrator și actual lichidator al " -Compania Română de Comerț " SA.
În motivarea plângerii, s-au invocat numeroase aspecte, detaliindu-se argumentele atât pe cele 7 pagini ale acesteia, precum, și prin memoriile și concluziile scrise depuse ulterior la dosarul cauzei. Totodată, petenții au atașat la dosar numeroase înscrisuri S-a invocat în special nelegalitatea actelor criticate și nemotivarea acestora.
Dat fiind faptul că soluția ce urmează a fi dată nu vizează fondul plângerii, nu se impune prezentarea detaliată a argumentelor invocate de petenți în susținerea plângerii formulate.
Dintre actele de urmărire penală efectuate în cauză (altele decât soluția de netrimitere în judecată - ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și ordonanța primului procuror), petenții au criticat: a)ordonanța din 09.10.2006 prin care s-a schimbat încadrarea juridică, necomunicată; b)rezoluția, "nemotivată" a procurorului din data de 14.12.2005, de confirmare a începerii urmăririi penale față de petentul, "necomunicată"; c)procesul -verbal, "nemotivat" din 12.12.2005, de începere a urmăririi penale față de petentul, necomunicată; d)toate actele și lucrările efectuate de procurori și de organul de cercetare penală, după începerea urmăririi penale din data de 12.12.2005 împotriva lui.
Din oficiu s-au invocat: excepția tardivității formulării plângerii împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 12.02.2007 dată în dosarul nr.1223/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, precum și excepția inadmisibilității plângerii formulate împotriva celorlalte tuturor celorlalte acte de urmărire penală (altele decât ordonanța din 12.02.2007) efectuate în dosarul nr. 1223/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, excepție care sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Astfel, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Printr-un proces -verbal din data de 12.12.2005, în dosarul nr. 1223/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul (petentul din cauză) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 144 din Legea nr. 64/1995, care ar fi constat în aceea că, în procedura de insolvență declanșată împotriva " Leasing" SRL I (reprezentată de administratorul ), acesta reprezentând " -Compania Română de Comerț " SA, ar fi solicitat înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanțe inexistente asupra averii debitorului. Ca urmare a abrogării Legii nr.64/1995 prin Legea nr. 85/2006 care a reincriminat însă infracțiunea anterior arătată prin dispozițiile art.146 printr-o ordonanță din data de 09.10.2006, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Trebuie precizat că petentul a fost unic asociat și administrator al " -Compania Română de Comerț " SA, aflată în lichidare, lichidator fiind tot.
Prin ordonanța din 12.02.2007, dată în dosarul nr. 1223/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus, în baza art. 2491Cod procedură penală raportat la art. 11 pct. 2 lit. "b" și art. 10 lit. "b" Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului (petentul din cauză) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 146 din Legea 85/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal, precum și aplicarea față de acesta a unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei noi.
Pentru se dispune această soluție, s-a motivat, în esență, că fapta pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, S-a arătat, printre altele, că fapta există și că învinuitul a căutat, în fapt, să-și recupereze o sumă datorată lui de către numitul, provenind însă din alte obligații decât cele pretinse și înfățișate lichidatorului judiciar, obligații a căror dovadă nu o putea face decât plăsmuind niște înscrisuri - pretinse contracte. S-a mai arătat că învinuitul a beneficiat în acest sens și de largul concurs al numitului.
Anterior dării soluției de scoatere de sub urmărire, cât și după, petentului i-au fost admise de către procurori solicitările de studiere a dosarului de urmărire penală (elocvente în acest sens fiind solicitările scrise existente la dosar și răspunsurile procurorilor). Mai mult, la data de 12.03.2007, acestui petent i s-a aprobat studierea întregului dosar de urmărire penală, acesta motivându-și cererea prin necesitatea documentării în "vederea formulării unei plângeri întemeiate împotriva ordonanței din 12.02.2007, ce mi-a fost comunicată, prin poștă la 05.03.2007".
Împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 12.02.2007, dată în dosarul nr. 1223/P/2005, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, petentul a formulat, la data de 26.03.2007 (în termen -68 dosar tribunal), plângere, în nume propriu, la procurorul ierarhic superior.
Prin ordonanța nr. 555/II/2/2007 din data de 12.04.2007 al prim -procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus respingerea plângerii formulate de petentul împotriva ordonanței din 12.02.2007 (de scoatere de sub urmărire penală), ca fiind neîntemeiată. Această ordonanță din 12.04.2007 i-a fost comunicată petentului, prin poștă, la data de 20.04.2007 (74 dosar -tribunal).
La data de 03.01.2008, petenții: 1) în nume propriu: 2) " -Compania Română de Comerț " SA prin lichidatorul și 3) SC SRL, în dizolvare prin administratorul au formulat plângerea sus menționată, cu soluționarea căreia tribunalul a fost investit (plângere înregistrată la data de 10.01.2008 sub nr-).
Plângerea celor trei petenți împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 12.02.2007 dată în dosarul nr. 1223/P/2005 al parchetului de pe lângă Tribunalul Iași este tardivă.
Potrivit art. 2781alin. 1 Cod procedură penală "după respingerea plângerii făcute conform art. 275 -278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persona vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță". Potrivit art. 2781alin. 2 Cod procedură penală "în cazul în care prim -procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 (de 20 zile -) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile". Conform art. 277 Cod procedură penală "procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângere a modul în care a fost rezolvată".
Petenții nu au respectat termenele prevăzute de aceste texte.
Astfel se impune precizarea că ordonanța criticată l-a vizat exclusiv pe petentul, acesta fiind cercetat pentru o infracțiune de pericol. Acestuia soluția prim procurorului adjunct i-a fost comunicată pe data de 20.04.2007, prin poștă (prin afișare), însă el a formulat plângere abia la data de 03.01.2008, depășind cu mult termenul de 20 de zile prevăzut imperativ de lege.
Mai mult presupunând că soluția nu i-ar fi fost comunicată petentului la data de 20.04.2007 (ci în decembrie 2007, cum susține acesta) instanța observă că și într- asemenea ipoteză plângerea ar fi fost tardivă, pentru că dispozițiile art. 2781alin. 2 Cod penal, îl obliga să nu aștepte comunicarea soluției procurorului cca 9 luni, ci să formuleze plângere în termen de 40 de zile de la data când depusese la parchet plângere împotriva soluției procurorului de caz (adică la 26.03.2007).
În dosarul de urmărire penală, petentele " -Compania Română de Comerț " și "" SRL (ambele însă reprezentate de același ) nu au avut nici o calitate procesuală. Soluția de scoatere de sub urmărire penală nu le-a vizat pe acestea și ca atare nu există nici o obligație procedurală pentru procurori de a le comunica această soluție.
Ele ar fi putut formula plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată doar în calitate de "orice alte persoană ale căror interese legitime au fost vătămate, trebuind însă să indice ce interese și cum anume le-au fost vătămate prin soluția criticată. Dar și într-o asemenea ipoteză se observă că subzistă obligația formulării plângerii la procurorul ierarhic, dar, mai întâi și mai ales, aceea a respectării termenului legal. Cum pentru acestea nu există obligația comunicării soluției în condițiile în care nu fuseseră părți în cauză, pentru acestea termenul de 20 de zile putea curge, cel mai târziu, de la data la care au luat cunoștință efectiv prin reprezentantul lor, de soluția de netrimitere în judecată despre care au considerat că le-ar fi afectat interesele (deși în speță, argumentele arătate în plângere nu au lămurit cum anume le-ar fi fost vătămate aceste interese.
În condițiile în care aceste două societăți erau reprezentate doar de același petent este evident că la momentul la care acesta a luat cunoștință personal de soluțiile procurorilor și societățile au cunoscut acest lucru. De altfel, chiar și în plângerea adresată primului -procuror, petentul face referiri la aceste două societăți în numele cărora, ulterior, a formulat plângere la instanță.
Este adevărat că nu se poate confunda persoana fizică cu persoana juridică, dar în condițiile în care persoana fizică (în speță petentul ) fusese singurul asociat și administrator la respectivele societăți (iar, ulterior, la una și lichidator), iar procurorii nu aveau obligația legală de comunicare a soluțiilor de netrimitere în judecată criticate către aceste societăți, ele au aflat efectiv de aceste soluții la momentul la care cel care le reprezintă a luat cunoștință de ele (chiar dacă doar în nume personal). De atunci curgea, pentru acestea, termenul de formulare a plângerii.
Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse la dosar chiar de petenți rezultă că la data de 23.04.2007, în dosarele comerciale nr- și nr- ale Curții de APEL IAȘI, în care SC "" SRL și SC " -Compania Română de Comerț " SA aveau calitățile de contestator, partea adversă (intimata SC " Leasing" SRL a depus la dosar copia ordonanței din data de 12.02.2007, de scoatere de sub urmărire penală. Ca atare, și la acea dată, societățile -petente din cauză, au aflat de ordonanța criticată.
În plus, faptul că aceste societăți cunoșteau despre existența dosarului nr. 1223/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și despre soluțiile date în acesta, cu mult mai mult de 20 de zile înaintea formulării plângerii cu care tribunalul a fost investit, rezultă implicit și din adresele pe care aceste două societăți petente, reprezentate de același, le-au depus la data de 23 11.2007 la dosarul de urmărire penală și prin care cereau să li se comunice în scris dacă ele au fost părți în dosar și în ce calități procesuale, precum și dacă actele din acest dosar le sunt sau nu opozabile.
Față de toate cele mai sus arătate, instanța reține tardivitatea formulării plângerii de către cei trei petenți împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 12.02.2007 dată în dosarul nr. 1223/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, urmând a dispune în consecință, respingerea acesteia.
În subsidiar, se mai reține și că plângerile celor două societăți erau oricum inadmisibile, în condițiile în care ele nu au avut calitatea de părți în dosarul de urmărire penală, iar prin soluția de scoatere de sub urmările penală a învinuitului (ca persoană fizică) interesele lor nu au fost afectate în nici un fel, mai ales că infracțiunea pentru care acesta a fost cercetat nu era una de prejudiciu.
În ceea ce privește plângerea acelorași trei petenți împotriva tuturor celorlalte acte de urmărire penală (altele decât ordonanța din 12.02,2007) efectuate în dosarul nr. 1223/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, se reține că aceasta este inadmisibilă.
Procesele -verbale de începere a urmăririi penale sau de confirmare a acestei împrejurări, ordonanțele de schimbare a încadrării juridice, precum și restul măsurilor și actelor de urmărire penală nu pot fi atacate în fața instanței, ci doar potrivit procedurii prevăzute de art. 275 -art. 278 Cod procedură penală.
Într-adevăr, dispozițiile art. 2781Cod procedură penală nu sunt aplicabile cu privire la celelalte acte de urmărire penală. Ele au în vedere doar soluțiile de netrimitere în judecată date de procuror, adică acelea prin care se pune capăt conflictului de drept penal. Acest lucru a fost clarificat, fără echivoc, prin decizia în interesul legii, obligatorie (publicată prin pagina de internet a ), nr. LVII(57) din 24 septembrie 2007 prin care Secțiile Unite ale au decis că "Plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781alin. 1 din Codul d e procedură penală, este inadmisibilă". Ca atare, și perspectiva acestei decizii plângerea petentei este inadmisibilă.
În ceea ce privește plângerea acelorași trei petenți împotriva ordonanței prim procurorului adjunct nr. 555/II/2/2007 din 12.04.2007, se reține că și aceasta este inadmisibilă, plecând de la aceleași considerente anterior expuse. Astfel, deși, formal, petenții au atacat și ordonanța prim procurorului adjunct, pe fond, încă criticile lor vizează evident soluția de scoatere de sub urmărire penală.
Dar, dispozițiile art. 2781alin. 1 Cod procedură penală prevăd că, "după respingerea plângerii făcute conform art. 275 -278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță". Prin urmare, procedura instituită de art. 2781Cod procedură penală are în vedere posibilitatea atacării soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată și nu a rezoluțiilor procurorului ierarhic superior de respingere a plângerilor împotriva acestor soluții. Evident că plângerea împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată este implicit și o plângere împotriva rezoluției procurorului ierarhic superior. Pe de altă parte, o plângere separată/explicit doar împotriva rezoluției procurorului ierarhic superior (de respingere a plângerii) nici nu este practic posibilă căci ar fi lipsită evident de interes. Prin urmare, ceea ce se atacă, de fapt, este soluția procurorului de caz, de netrimitere în judecată.
În termen legal sentința a fost recurată de petentul, -Compania Română de Comerț- în lichidare administrativă prin lichidator și. -în dizolvare reprezentată prin asociat unic și administrator.
Petenții -recurenți au invocat următoarele motive:
1) eroare de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite întrucât:
- ordonanța nr. 555/II/2/2007 din 12.04.2007 nu a fost comunicată pe numele și adresa petentului ci pe altă adresă și pe alt nume ilizibil respectiv ori;
- prim -procurorul parchetului a soluționat plângerea în termenul legal de 20 zile dar nu a comunicat-o de îndată potrivit tezei finale a art. 277 Cod procedură penală;
- greșita calificare ca inadmisibilă a plângerii împotriva ordonanței primului -procuror întrucât potrivit art. 21 din Constituția României orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor și libertăților și a intereselor sale legitime;
2)s-a dat o încadrare greșită la scoaterea de sub urmărire penală și s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ ca o pedeapsă greșit individualizată, întrucât din probele dosarului rezultă clar că fapta cercetată nu există și nu a fost săvârșită de petentul.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
Instanța investită cu soluționarea plângerii petentului a constatat în mod legal, pe de o parte tardivitatea introducerii la instanță cât și inadmisibilitatea împotriva actelor ce nu fac obiectul examinării.
În raport cu dispozițiile art. 1 Cod procedură civilă cu referire la art. 1 Cod penal, procesul penal poate fi privit ca un mijloc de apărare, concomitent, a societății și a membrilor ce o compun, ca titulari de drepturi și obligații legal stabilite.
Activitatea de judecată finalizată prin pronunțarea unei hotărâri definitive, este strict reglementată prin Codul d e procedură penală, lege procesuală cu un pregnant caracter formalist, indispensabil asigurării judecării corecte și garantării egale a drepturilor procesuale.
acest formalism, între altele, vizând concomitent dinamizarea procesului penal și sancțiunea conduitei procesuale neconforme penale, prin art. 185 Cod procedură penală, legiuitorul a stabilit următoarele: "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen".
Așadar, potrivit formalismului legii procesual -penale, având caracter de garanție egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția României, cu referire la art. 16 din legea fundamentală, și ca rațiune satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale, prin stabilirea unor termene peremptorii vizând durata rezonabilă de soluționare definitivă a cauzei penale, conform disp. art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, prin textul menționat a fost im pusă obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.
Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.
Prin art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, a fost stabilit un termen de 20 zile pentru formularea plângerii împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, momentul de la care acesta începe să curgă fiind cel al comunicării soluției de respingere a plângerii făcute potrivit art. 275 -278 Cod procedură penală sau, după caz, în situația nesoluționării în termen a acestei plângeri, data expirării termenului de 20 zile în care procurorul ierarhic superior avea obligația de aor ezolva.
În cauză, în mod legal instanța a constatat tardivitatea plângerii cu motivația corectă că soluția primului procuror adjunct i-a fost comunicată prin poștă la 20.04.2007, prin afișare iar petentul a formulat plângere la 3 ianuarie 2008.
Verificând susținerea petentului în motivul de recurs invocat vizând greșita realizării comunicării se constată netemeinicia acesteia.
Persoana la care face referire petentul - - nu este cea căreia i s-a transmis rezoluția pronunțată ci este agentul procedural care a afișat copia soluției emise de prim -procurorul adjunct transmisă prin recomandata nr. 7529.
De asemenea, și constatarea ca inadmisibilă a plângerii petenților împotriva actelor de urmărire penală în dosarul nr. 1223/P/2005 inclusiv a ordonanței prim -procurorului adjunct este legală.
Potrivit art. 278 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, obiect al plângerii îl constituie rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanței ori după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror și nu actul prin care procurorul ierarhic superior respinge plângerea făcută conform disp. art. 275 -278 Cod procedură penală împotriva unei astfel de rezoluții sau ordonanțe.
Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut obligativitatea pentru petent de a se adresa procurorului ierarhic înainte de a formula plângere la instanță, nu schimbă obiectul plângerii în fața instanței, care rămâne așa cum prevăd dispozițiile sus menționate.
În același context este inadmisibilă și plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile de neurmărire sau ordonanțele de scoatere de sub urmărire penală cu motivația că respectivele acte nu intră în competența de examinare a plângerii de către instanțe.
Față de caracterul tardiv și inadmisibil constatat corect de către instanță motivul de recurs vizând fondul cauzei nu poate fi examinat.
Raportat considerentelor expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursurile de față sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul, SC "" - Compania Română de Comerț SA - în lichidare administrativă, prin lichidator și SC "" SRL - în dizolvare, prin asociat unic și administrator împotriva sentinței penale nr. 193 din 26.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.12.2008
Tribunalul Iași: -
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Ciubotariu, Dan Anton
