Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 642/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 642
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 170 din data de 15 aprilie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat, personal, asistat de av. substituind pe.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 70 al.2 din Codul d e procedură penală.
Inculpatul consimte să dea declarație în prezența cauză, declarația sa fiind consemnată într-un proces verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Interpelat, inculpatul arată că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr.1612 din data de 31 mai 2007 și împotriva deciziei penale nr. 170 din data de 15 aprilie 2008 privind pe inculpatul.
Recursul vizează greșita achitare a inculpatului, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală, față de probatoriul administrat în cauză din care rezultă vinovăția inculpatului. De asemenea instanța urmează să aibă în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul judecății cauzei.
Față de motivele expuse pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului.
-. pentru inculpatul recurent solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași ca nefondat.
Inculpatul recurent având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1612 din 31.05. 2007 Judecătoriei Iașis -au dispus următoarele:
În baza dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. a din Codul d e procedură penală, raportat la art. 10 alin. 1 lit. d din Codul d e procedură penală a achitat pe inculpatul, fiul lui și -, ns. 28.12. 2008 în I, fără antecedente penale, privind infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, e cod penal, în dauna părții vătămate.
În baza disp. art.189 și art.192 pct.1 lit. a Cod Procedură Penală obligă partea vătămată să achite suma de 270 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate,din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu(delegația cu nr.445/2007)va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași cu nr. 6914/P/2004 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 4, raportat la art. 209 alin. 1 lit. e, g din Codul penal, reținându-se în actul de sesizare că inculpatul, în seara zilei de 19.09.2003, orele 22,30 sustras o căruță cu doi cai care se afla în detenția părții vătămate.
Partea vătămată, audiată de instanță, a precizat că atelajul format dintr-o căruță și doi cai a fost luat de, nu cu consimțământul său și că l-a acuzat în plângerea sa penală pe inculpatul, deoarece așa ia spus.
Cum, din nici o declarație a vreunui martor nu rezultă că inculpatul a luat căruța din posesia părții vătămate, fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept, toate declarațiile confirmă faptul că numitul a cerut căruța părții vătămate, aceasta a fost de acord cu cererea lui, iar și inculpatul s-au urcat în căruță, deplasându-se spre o localitate învecinată.
Aceasta fiind situația de fapt reținută s-a constatat inexistența laturii obiective a infracțiunii de "furt calificat" și anume condiția consimțământului părții vătămate. Conform teoriei judiciare - luarea bunului trebuie să se facă fără consimțământul persoanei în posesia sau detenția căruia se află bunul, dacă acțiunea de luare s-a săvârșit cu consimțământul posesorului sau detentorului fapta are caracter legitim și nu constituie furt.
Pentru aceste considerente, în drept, conform art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală (lipsa unui element al laturii obiective) s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g, e din Codul penal.
S-a constatat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecători I, solicitând desființare hotărârii primei instanțe sub aspectul laturii penale și, urmare a reaprecierii materialului probator, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de disp. art. 208 alin.4 -209 lit. a,g și Cod penal.
Se susține în motivarea apelului că instanța de fond a apreciat în mod eronat situația de fapt și materialul probator și - conferind în mod nejustificat forță probatorie declarațiilor date de părți și martori în cursul cercetării judecătorești - a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, reținând că inculpatul a avut consimțământul părții vătămate pentru a lua căruța, fără a remarca evidentul caracter pro causa și inadvertențele din declarațiile martorilor care au confirmat această nouă variantă oferită de inculpat.
De asemenea se arată că judecata a avut loc fără citarea în cauză a numitului Gh. - persoană care, în calitate de proprietar al atelajului, a sesizat organele de urmărire penală cu privire la comiterea faptei de furt, astfel încât se apreciază că, atribuind fiului acestuia - respectiv numitului - calitatea de parte vătămată, instanța de fond a stabilit greșit cadrul procesual, cu atât mai mult cu cât afirmațiile acestuia cu privire la decesul tatălui său nu au fost verificate de instanță.
Prin decizia penală nr. 170 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Iașia respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.
Cheltuielile judiciare avansate în cauză, au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că în cursul cercetării judecătorești efectuate cu respectarea disp. art. 313 și următ. Cod procedură penală, instanța de fond a administrat în cauză toate probele necesare stabilirii adevărului cu privire la fapta sesizată, împrejurările comiterii acesteia și persoana făptuitorului, situația de fapt reținută fiind în deplină concordanță cu probele administrate.
Astfel, din analiza coroborată a probelor administrate a rezultat că în seara de 19.09.2004, în jurul orei 22.30 partea vătămată s-a deplasat cu căruța - proprietate a tatălui său. - la un bar din localitatea jud. I, unde a consumat băuturi alcoolice și în care s-a întâlnit cu numiții, și care se aflau deja sub influența băuturilor alcoolice.
În aceste împrejurări, la un moment dat și s-au hotărât să se deplaseze într-un alt sat unde era organizată o discotecă, scop în care, având în vedere relațiile de prietenie cu partea vătămată precum și faptul că acesta îi mai împrumutase anterior căruța cu cai lui, atât acesta cât și inculpatul i-au solicitat părții vătămate să le împrumute căruța pentru a se deplasa în satul, partea vătămată fiind de acord - așa cum rezultă atât din declarația părții vătămate ( 25 dosar fond) cât și a martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești: (declarație 23 dosar fond), ( fila 28), (fila 34).
Inculpatul și martorul au luat căruța cu cai din fața barului și s-au deplasat inițial la discoteca organizată în satul și apoi, împreună cu au plecat spre o altă discotecă în com. dar în drumul spre această localitate unul dintre cai a căzut la pământ și a murit, motiv pentru care după ce inculpatul l-a deshămat și l-au abandonat la marginea drumului, s-au întors spre com. cu căruța cu un singur.
Înainte de a ajunge în, cei trei s-au mai oprit la un bar din satul unde au mai consumat băuturi alcoolice și au avut un conflict cu mai multe persoane care se aflau în local, după care, spre dimineață au abandonat căruța și calul în centrul com. și au plecat spre locuințele lor.
Cum, în fapt, în momentul în care a fost luat de către inculpatul și martorul bunul ce constituia obiectul material al infracțiunii se afla în posesia părții vătămate, care fost de acord să le împrumute acestora căruța cu cai în scopul de a se deplasa în satul, se constată că in mod corect instanța de fond a stabilit că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de disp. art. 208 alin. 4 - 209 alin.1 lit. g și e Cod penal, întrucât - având consimțământul posesorului - fapta inculpatului nu se circumscrie acțiunii de luare și folosire pe nedrept incriminată prin disp.art.208 alin.4 Cod penal; de asemenea se constată că, în raport de situația de fapt descrisă, prima instanță a stabilit în mod corect și cadrul procesual dedus judecății deoarece, în cazul infracțiunii incriminate prin disp.art.208 Cod penal, calitatea de subiect pasiv este atribuită de legiuitor detentorului sau posesorului de fapt al bunului și nu proprietarului, în cauza de față acesta fiind partea vătămată, considerente pentru care se apreciază neîntemeiate criticile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași vizând omisiunea citării în cauză a proprietarului.
Neîntemeiate se constată și criticile referitoare la evaluarea și forța probantă acordată de prima instanță declarațiilor date de partea vătămată și inculpat în cursul judecății, în detrimentul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, întrucât așa cum prevăd disp. art. 63 alin.2 Cod procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar situația de fapt reținută de prima instanță este rezultatul coroborării declarațiilor date în cursul cercetării judecătorești, atât de partea vătămată și inculpatul cât și de martorii, martori ce au perceput în mod direct discuția în cadrul căreia partea vătămată și-a manifestat consimțământul, motivația acesteia și faptul că unul din caii proprietatea tatălui său murise- justificând subiectiv situația de fapt relatată tatălui său și declarațiile date inițial în timpul urmăririi penale.
În termen legal, decizia tribunalului a fost recurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, fiind criticată pentru netemeinicie, motivat de faptul că, urmare a greșitei interpretări a probatoriului administrat, a apreciat în mod greșit că vinovăția inculpatului nu ar fi fost dovedită.
Arată recurentul, în motivele de recurs expuse pe larg în scris și reluate în partea introductivă a prezentei hotărâri, că, deosebit de împrejurările în care a avut loc săvârșirea faptei pe timp de noapte, ceea ce este de natură să atribuie caracter ilicit acesteia, în mod evident apărarea inculpatului s-a făcut "pro causa", martorii audiați prezentând inadvertențe în declarațiile date, neconfirmând varianta susținută de către inculpat.
Concluzionează recurentul că, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță este concludent cu privire la vinovăția inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și condamnarea inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivului de recurs invocat, în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față pentru considerentele ce vor fi expuse:
În primul rând, având în vedere cazul de casare în raport de care este analizat prezentul recurs, Curtea reține că există eroare gravă de fapt ori de câte ori este evidentă stabilirea faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în seamă a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate. Cu privire la acest aspect, Curtea Supremă de Justiție a statuat că este eroare gravă de fapt "un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă, în mod evident, din probele administrate existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre".
Or, din această perspectivă se relevă concordanța hotărârilor recurate cu situația de fapt reținută, în sensul că rezultă cu prisosință că probele administrate confirmă existența unei cauze de împiedicare a exercitării acțiunii penale, respectiv lipsa elementelor constitutive a infracțiunii deduse judecății în prezenta cauză.
Fără a relua analiza fiecărei probe administrate, atributul exclusiv al instanțelor de fond - în virtutea principiului potrivit căruia "în recurs nu se judecă din nou pricina, ci se judecă hotărârea", instanța de recurs urmează să constate că ambele instanțe au respectat principiul evaluării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, atât în cursul cercetării judecătorești, cât și în faza urmăririi penale, făcând o evaluare concordantă cu privire la situația de fapt, probe care converg cu prisosință către realitatea relatată de către inculpat, în sensul că luarea bunului ce constituie obiectul material al infracțiunii s-a făcut cu acordul posesorului - respectiv partea vătămată, care dacă acesta nu era și proprietarul respectivului bun, câtă vreme legea penală nu distinge sub acest aspect -, în acest fiind declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, inclusiv ale părții vătămate ( probatoriu expus pe larg de instanța de apel). Nu lipsită de relevanță cu privire la acest aspect o constituie și împrejurarea că plângerea cu privire furtul atelajului a fost făcută de numitul., tatăl părții vătămate, care nici nu a fost prezent la momentul înțelegerii dintre acesta și inculpat, plângerea fiind făcută numai datorită faptului că în timpul cât căruța s-a aflat la inculpat a murit un. Fără a face o teorie a furtului, în ce privește conținutul său constitutiv, instanța de recurs reține că, pe lângă trăsăturile esențiale ale infracțiunii prevăzute în partea generală a codului penal, pentru fiecare infracțiune este prevăzut și un anumit conținut constitutiv, în partea specială a codului penal, iar în ce privește infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză acesta - conținutul constitutiv specific - impune "luarea bunului mobil din posesia său detenția altuia fără consimțământul acestuia". Or, în cauză, rezultă cu suficiență din probele administrate că acest element constitutiv care atrage faptei caracter penal, respectiv lipsa consimțământului posesorului bunului mobil - este evident că la momentul analizat bunul respectiv se afla în posesia părții vătămate -, nu există, luarea bunului având loc cu consimțământul posesorului, împrejurare față de care acțiunea penală urmează să se.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt temeiuri de casare a hotărârilor recurate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă, ca nefondat, recursul Parchetului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva deciziei penale nr. 170 din 15 aprilie 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
În baza art. 192 al. 3 din Codul d e procedură penală cheltuielile judiciare în sumă de 260 lei rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat oficiu, va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored. /
02 ex.
16.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Ciubotariu, Dan Anton
