Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 70/2009. Curtea de Apel Timisoara

Dosar nr-

ROMÂNIA

Operator - 2711

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR. 70/PI

Ședința publică din 05 martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.

Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petenții și împotriva ordonanței dată la data de 28.05.2008 în dosarul nr. 126/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petenții și și intimații, G, _ și.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar o cerere prin care petenții solicită a fi soluționată cauza în absența lor și a apărătorului ales, avocat.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 2781al.6 Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.

Procurorul solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea celor două rezoluții atacate.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin plângerea întemeiată pe disp. art. 2781Cp.p., petenții și au solicitat instanței desființarea ordonanței din 28.05.2008, dosar nr. 126/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, solicitând admiterea plângerii, infirmarea soluțiilor și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor.

În motivarea plângerii petenții au arătat că în urma infracțiunilor săvârșite de intimați aceștia au pierdut un imobil, teren cu casă, situat în localitatea, jud. T, înscris în CF nr. 1445. Au mai arătat petenții că soluțiile sunt nelegale, deoarece nu s-a administrat nici o probă la parchet și nu s-au făcut cercetări față de intimați, atât cu privire la fiecare infracțiune pentru care s-a formulat plângerea, cât și cu privire la cercetarea tuturor față de asocierea în vederea comiterii de infracțiuni.

Instanța, din oficiu a dispus atașarea dosarului nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, în cauză nesolicitându-se alte probe de către petenți, care nu s-au prezentat în instanță.

Analizând materialul probator, instanța reține în fapt următoarele:

Petenții au depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA împotriva mai multor persoane acuzate de comiterea mai multor infracțiuni, în urma cărora ei ar fi pierdut un imobil situat în loc., jud T înscris în CF nr. 1445.

Prin ordonanța din 28.05.2008, dosar nr. 126/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul și executorul judecătoresc, sub aspectul săv.infr.prev. de art. 246, 264, 323 al. 1 și 2.Cod Penal; neînceperea urmăririi penale față de notarul public G, avocatul, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 194, 289, 291, 215 și 323.p; neînceperea urmăririi penale față de avocatul, sub aspectul săv.infr.prev. de art. 193.p; disjungerea cauzei față de, și în vederea continuării cercetării în ceea ce-i privește sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscale și declinarea competenței de soluționare a dosarului în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj.

În motivare s-a arătat că numiții și au depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA împotriva mai multor persoane acuzate de comiterea mai multor infracțiuni în urma cărora ei au pierdut un imobil (teren cu casă) situat în localitatea, jud. T, înscris în nr. 1445.

Persoanele vătămate au susținut că în anul 2000 au împrumutat 1000 de la, care le-a cerut să încheie un contract de vânzare-cumpărare al imobilului menționat, urmând ca după achitarea banilor împrumutați, să le restituie imobilul, contractul fiind autentificat de notarul public G (încheierea nr. 463/10.02.2000).

În anul 2003, a încheiat un contract de împrumut cu, garantând împrumutul cu imobilul din localitatea, contractul fiind încheiat în fața notarului public Întrucât cel împrumutat nu a restituit suma, a pornit executarea silită, formându-se dosarul execuțional nr. 129/2005 la biroul executorului judecătoresc.

Imobilul a fost adjudecat numitei, al cărei avocat în litigiile cu familia a fost, despre care familia a susținut că îi șantajează pentru a elibera imobilul.

Familia a inițiat un proces prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 463/10.02.2000 de notarul public G, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr. 2133/5.07.2006 de Judecătoria Lugoj, judecător fiind, iar sentința a rămas definitivă. De asemenea, familia a solicitat în contradictoriu cu și, anularea actului de adjudecare din 30.10.2006, întocmit de executorul judecătoresc, contestația fiind respinsă.

O altă plângere penală cu același obiect a fost soluționată în dosarul nr. 79/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, dispunându-se neînceperea urmăririi penale la 14.07.2006 față de G pentru art. 289.Cod Penal și față de pentru infracțiunea prev. de art. 25.Cod Penal raportat la art. 289.Cod Penal, pe temeiul prescripției răspunderii penale.

cel dosar s-au disjuns cercetările pentru infracțiunea de înșelăciune, declinându-se la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj. În dosarele nr. 135/P/2006 și 1529/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugojs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de G pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215.Cod Penal și art. 289.Cod Penal, față de pentru infracțiunea prev.d e art. 25.Cod Penal rap. la art. 289.Cod Penal, art. 194.Cod Penal și art. 215.Cod Penal, față de și pentru infracțiunea prev. de art. 26.Cod Penal, rap. la art. 215.Cod Penal, respectiv față de și pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3.p, art. 194.Cod Penal, art. 288.Cod Penal, art. 291.Cod Penal și art. 9 din Legea nr. 241/2005, ca temei juridic invocându-se prevederile art. 10 lit. a, b, g p Cod Penal, respectiv art. 10 lit. b și g

C.P.P.

Cu ocazia cercetărilor întreprinse a reieșit faptul că între persoanele reclamate nu a existat nici o înțelegere în scopul săvârșirii unor infracțiuni în urma cărora familia să fie deposedată de imobilul înscris în nr. 1445.

Pentru infracțiunea de fals reclamată ca fiind comisă de notarul public, s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

De asemenea, s-a apreciat că nu există dovezi care să ateste faptul că ar fi un act simulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2000, cu privire la imobil și că acea convenție ar ascunde un împrumut cu o dobândă foarte mare și nici că magistratul ar fi acționat abuziv în dosarul nr. 4061/2005 al Judecătoriei Lugoj.

S-a constatat că nu intră în sfera ilicitului penal fapta lui, care după 3 ani de la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, l-a folosit drept garanție pentru un împrumut contractat de la și nici faptul că nu a plătit datoria, așa încât s-a ajuns la executarea silită. Totodată, s-a apreciat că nu s-a dovedit comiterea vreunui abuz din partea executorului judecătoresc în dosarul nr. 129/2005. iar cercetările nu au confirmat susținerea persoanelor vătămate, în sensul că ar fi fost amenințate de avocatul, sau șantajate.

Această soluție a fost menținută prin rezoluția din 15.07.2008 nr. 691/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea De APEL TIMIȘOARA, apreciindu-se că plângerea este nefondată.

Analizând soluțiile procurorului, instanța constată că acestea sunt legale și temeinice, plângerea formulată de petenți reiterează aspecte care au fost deja analizate prin plângeri anterioare.

Astfel, în anul 2000 petenții au împrumutat 1000 mărci de la, care le-a solicitat să încheie un contract de vânzare-cumpărare al imobilului în litigiu, urmând ca după achitarea banilor împrumutați să le restituie imobilul, contractul fiind autentificat de notarul public.

Ulterior, în 2003 încheie un contract de împrumut cu garantând împrumutul cu imobilul în litigiu, contractul fiind încheiat la același notar. Deoarece nu s-a restituit suma, a pornit executarea silită, formându-se dosarul execuțional nr. 129/2005 al Biroului Executorului Judecătoresc, imobilul fiind adjudecat numitei, al cărui avocat a fost.

Petenții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, iar prin sentința civilă nr. 2133/05.07.2006 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată de judecător, a fost respinsă acțiune, hotărârea rămânând definitivă. De asemenea, petenții au solicitat în contradictoriu cu și anularea actului de adjudecare din 30.10.2006 întocmit de executorul judecătoresc, contestația fiind respinsă.

Aceștia nu au dovedit în cauză că între intimați a existat o înțelegere în scopul săvârșirii unor infracțiuni în urma cărora petenții ar fi fost deposedați de imobilul înscris în CF nr. 1445.

Pentru o parte dintre intimați petenții au mai formulat plângere penală care a fost soluționată în dosarul nr. 79/P/2006 al aceluiași parchet.

Cu privire la infracțiunea de fals imputată notarului public, în mod corect parchetul a stabilit că s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

De asemenea, în cauză nu se poate reține că magistratul, în soluționarea cauzei ar fi acționat abuziv, nelegalitatea unei hotărâri judecătorești putând fi analizată în căile de atac prevăzute de lege.

În ceea ce-l privește pe executorul judecătoresc, nu există dovezi că acesta ar fi comis vreun abuz în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în dosarul execuțional nr. 129/2005 și de asemenea, numiții și nu pot fi considerați vinovați de încheierea contractului și de neplata datoriei, fapt care a dus la executarea silită a imobilului în litigiu.

Referitor la intimata avocat, nu s-a făcut dovada că aceasta i-ar fi amenințat sau șantajat pe petenți.

Celelalte apărări folosite de către petenți prin plângere, precum vicierea consimțământului la încheierea unui contract sau alte metode dolosive, etc. vizează aspecte care pot fi analizate pe calea unei acțiuni civile, în cauză nedepunându-se înscrisuri care să combată cele reținute, ca urmare a soluțiilor date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, simplele afirmații ale petenților neputând duce la trimiterea în judecată a intimaților.

De asemenea, acuzațiile petenților față de intimați, vizează apărări care puteau fi folosite în căile de atac prevăzute de lege, în cadrul litigiilor civile pe care le-au promovat petenții, în cauza de față acestea nefiind probate.

Cu privire la infracțiunea de evaziunea fiscală, în mod corect s-a dispus disjungerea cercetărilor, fiind declinată competența la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj.

Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 2781alin. 8 lit. a pr.pen va respinge plângerea petenților și, ca nefondată și va menține ordonanța din 28.05.2008, dosar nr. 126/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Conform art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga petenții la plata sumei de 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 2781alin. 8 lit. a pr.pen respinge plângerea petenților și, ca nefondată și menține ordonanța din 28.05.2008, dosar nr. 126/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petenții la plata sumei de 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2009.

PREȘEDINTE,

- - - Grefier,

Red. - 10.03.2009

Dact.- 2.ex./16.03.2009

Președinte:Codrina Iosana Martin
Judecători:Codrina Iosana Martin

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 70/2009. Curtea de Apel Timisoara