Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 71/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR Nr -
Sentința penală nr.71
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea plângerii penale formulată în temeiul disp. art. 2781Cod procedură penală de către petenții și prin reprezentanți și, domiciliați în P,-, Bloc 4 D 2,. 83, județul P împotriva rezoluției nr. 696/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și nr.71/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI date în dosarul nr. 696/P/2008 privind pe intimații și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: petenții, și intimații și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată și menținerea celor două rezoluții atacate, ca legale și temeinice.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
Prin rezoluția nr.696/P/2008 din data de 5.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, magistrat judecător, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art.247 Cod penal, întrucât din actele premergătoare existente, rezultă că faptele nu există și art. 250 alin.1 Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare precum și neînceperea urmăririi penale față de, grefier cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 Cod penal, întrucât din actele premergătoare existente, rezultă că fapta nu este prevăzută de legea penală,astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
S-a arătat în considerentele actului respectiv că persoanele vătămate și au solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, fapte pretins comise în legătură cu soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, în cuprinsul plângerii aceștia expunând măsurile care, în opinia lor, au fost dispuse de completul de judecată cu încălcarea dispozițiilor legale de natură a le prejudicia drepturile procesuale.
Se arată că, "la ultimul termen din data de 02.12.2008, deși s-au formulat din nou obiecții privind lipsa de procedură, nefinalizarea raportului de expertiză de către expertul topo desemnat, și deși, s-au admis la termenele precedente obiecțiunile formulate de către reclamante, instanța a refuzat să se pronunțe asupra lor, trecând din nou peste prevederile legale și procedând la starea de judecată cu toate obiecțiunile formulate în scris și verbal de către părțile reclamante și neconsemnate".
Se susține că magistratul judecător " nu a luat nicio măsură pentru asigurarea demnității persoanei vătămate, fiind doar un motiv de amuzament pentru acesta".
Făptuitoarei, grefier îi reproșează faptul că în încheierea de ședință din 12.10.2007 a notat eronat că " reclamanții, prin procurator, arată instanței că renunță la audierea martorilor" și că tot eronat a solicitat Comisiei Județene P Hotărârea nr. 4326/2006 în loc de Hotărârea nr. 4736/2006 și, din acest motiv, s-au acordat amânări nejustificate.
S-a apreciat că faptele reclamate nu există, sau ele nu sunt prevăzute de legea penală, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată cu modificările și completările ulterioare, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.
Atât încuviințarea și administrarea probelor din dosar, cât și analiza acestora reprezintă chestiuni de judecată asupra cărora numai instanța de judecată se poate pronunța, nicio persoană neputând interveni și face aprecieri cu privire la cele dispuse de instanță. Criticile cu privire la administrarea probatoriului cât și cu privire la soluția pronunțată pot fi formulate numai în căile de atac, urmând a fi analizate de instanțele de control judiciar.
A proceda în sens contrar ar însemna a interveni în activitatea de judecată, ceea ce nu este permis, întrucât s-ar încălca principiul independenței justiției, recunoscut prin art. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, în situația pronunțării unor hotărâri greșite, aceasta se poate corecta în calea de atac de către instanța de control judiciar, situație reglementată de legiuitor prin stabilirea, ca unică modalitate de remediere, a exercitării căii de atac pusă la îndemâna părților.
În ce privește măsurile dispuse pe parcursul procesului, dosarul aflându-se în curs de soluționare, orice apreciere asupra legalității și temeiniciei măsurilor dispuse de completul de judecată sunt contrare independenței judecătorului în soluționarea cauzei.
Trebuie avut în vedere faptul că afirmațiile făcute de o parte din proces cu privire la legalitatea măsurilor dispuse de judecător sunt rezultatul aprecierii subiective a acesteia și, în mod frecvent, partea ale căror cereri au fost soluționate într-un mod apreciat de aceasta ca fiind nefavorabil uzează de drepturile procesuale într-un alt mod decât au fost edictate și adresează petiții instituțiilor statului exprimându-și astfel nemulțumirile față de hotărârile judecătorești și în modalități decât prin promovarea căilor de atac prevăzute de lege, ca o manifestare a libertății de exprimare consacrată de prevederile art. 30 din Constituția României, a exercitării dreptului procesual, precum și dreptului la petiție.
În ce privește susținerile persoanelor vătămate că magistratul judecător ar fi refuzat să primească cereri ale acestora la dosarul cauzei, precum și faptul că nu ar fi avut o atitudine demnă în timpul desfășurării ședințelor de judecată, acestea ar putea circumscrie abaterilor disciplinare prev. de art.99 lit. d( refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau acte depuse de părțile din proces) și lit. ( atitudine nedemnă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, avocați, experți, martori sau justițiabili) din Legea nr. 303/2004 cu modificările și completările ulterioare, titularul acțiunii disciplinare fiind Consiliul Superior al Magistraturii.
Cu privire la faptele pretins comise de grefiera, legea procesual civilă prevede care sunt modalitățile de îndreptare a erorilor materiale.
Astfel, în încheierea de ședință din data de 16.11.2007, instanța a rectificat încheierea de ședință din data de 12.10.2007, îndreptând erorile materiale strecurate.
Împotriva acestei soluții au formulat plângere pe cale ierarhică persoanele vătămate mai sus menționate apreciind-o ca nelegală și netemeinică, folosind însă un limbaj ireverențios la adresa întregului corp al magistraților și exprimându-și opinia că procurorul de caz nu a cercetat propriu - zis faptele reclamate.
Prin rezoluția nr. 71/II/2/2009 din data de 30.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate împotriva soluției anterioare atacate.
S-a învederat în motivarea rezoluției faptul că nemulțumirea persoanelor vătămate cu privire la soluția dispusă de către magistratul judecător cu ocazia soluționării dosarului nr- al Judecătoriei Ploiești, nu înseamnă că acesta a omis să îndeplinească un act, că și-a îndeplinit, în mod defectuos, îndatoririle de serviciu și nici că a îngrădit folosința sau exercițiul drepturilor persoanelor vătămate.
A admite teza contrară ar însemna posibilitatea cenzurării pe cale penală a principiului consfințit de art.123 alin. 2 din Constituție, potrivit căruia " judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".
Dacă s-ar admite faptul că împotriva judecătorilor care au pronunțat o hotărâre se pot face plângeri penale ar însemna instituirea unor căi de atac neprevăzute de lege. C care se consideră vătămat într-un drept al său și întru interes legitim are la îndemână căile de atac prevăzute de lege împotriva respectivelor hotărâri judecătorești.
Și soluția dispusă față de grefiera, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 Cod penal, este legală. Instanța de judecată a îndreptat erorile materiale strecurate de către grefieră în încheierea de ședință din 12.10.2007, conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă referitoare la îndreptarea erorilor materiale.
Folosind din nou același limbaj cu totul defăimător și nepotrivit raportat la deferența cu care justițiabilii trebuie să se adrese instituțiilor judiciare ale statului, persoanele vătămate au reiterat motivele de nemulțumire învederate la organul de urmărire penală și prin intermediul plângerii (căreia i s-a adus și o completare) înaintată la instanța de judecată împotriva ultimei rezoluții a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
S-a arătat, în esență, că nu se poate concepe ca un judecător și un grefier să fie absolvit de orice vină penală indiferent câte erori judiciare ar săvârși, în plus, susținându-se că, din lecturarea rezoluției nr. 71/II/2/2009 din 30.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI reiese că procurorul general adjunct al acestei instituții nici măcar nu a citit plângerea.
Deși legal citate niciuna dintre persoanele vătămate sau dintre presupușii reprezentanți ai acestora nu s-au prezentat la instanță la vreunul dintre cele două termene acordate, pentru a-și susține plângerea și punctele de vedere.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Cele două persoane vătămate și s-au plâns organelor de parchet împotriva făptuitorilor - judecător la udecătoria Ploiești și - grefier la aceeași instanță pentru presupuse fapte de natură penală comise de aceștia, încadrate de petente la art. 294 Cod penal,( neglijență în serviciu); art.247 Cod penal (abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi) și art. 250 Cod penal (purtare abuzivă) cu ocazia soluționării dosarului nr- având ca obiect fond funciar și aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, în care prezentele părți vătămate figurează ca părți.
S-a susținut de petente că ar fi avut loc următoarele fapte: nerespectarea drepturilor părților reclamante în proces, nerespectarea demnității părților reclamante în sala de ședință, refuzul de a respecta legea din partea acestui magistrat, strecurarea în mod repetat cu bună știință a mai multor așa zise erori materiale care au viciat complet asigurarea unui proces echitabil, imparțial, refuzul repetat de a răspunde solicitărilor părților reclamante de a fi respectate întocmai prevederile legale în vigoare, incitarea la nerespectarea legii prin acordarea unor termene ilegal de lungi, fără acordul părților reclamante așa cum este prevăzut în mod expres în Legea nr. 247/2005, refuzul nejustificat de a lua toate măsurile legale pentru terminarea expertizei încuviințate și plătite de către părțile reclamante, nenumerotarea la timp a filelor sau numerotarea greșită și neluarea măsurilor pentru îndreptarea acestor erori, refuzul de a face comunicarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și către părțile reclamante, refuzul de a constata lipsa de procedură prin nedepunerea expertizei integrale încuviințate conform tuturor obiectivelor, interzicerea subsemnatului de a mai formula obiecții și refuzul de a se pronunța asupra acestor obiecții, necunoașterea sau refuzul de a respecta Legea nr. 247/2005 din partea acestui magistrat, tergiversări abuzive, nelegale în soluționarea cauzei prin acordarea de termene ilegale fără vreo justificare.
Aceste susțineri au fost dezvoltate pe parcursul plângerii.
În cauză au fost depuse la dosar, în copie, procura autentificată nr.735/15.03.2007 de BNP, procura specială autentificată sub nr.1412/31.05.2007 de același notariat, încheierile de ședință din data de 12.10.2007, 16.11.2007, 23.11.2007, 11.01.2008, 12.02.2008, 25.03.2008, 8.04.2008, 20.05.2008, 1.07.2008, 09.09.2008, 07.10.2008 și 28.10.2008, toate pronunțate în dosarul nr- al Judecătoriei Ploiești, de asemenea copia adreselor emise de Judecătoria Ploiești în dosarul menționat, către expertul topo, Comisia Județeană P de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, adresa către Biroul Local de Expertize P, precum și adresa expertului topo, depusă în dosarul judecătoriei și înregistrată sub nr.1182/30.06.2008.
Potrivit art. 278 alin.7 Cod procedură penală, judecătorul, soluționând plângerea verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri prezentate.
În baza acestor acte și lucrări ale dosarului, Curtea constată, în consens cu reținerile Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, că în ceea ce privește pe judecătorul nu există infracțiunile prev. de art. 246 și 247 Cod penal, iar fapta încadrată la art. 250 Cod penal, nu este prevăzută de legea penală. De asemenea în ceea ce o privește pe grefiera, presupusa faptă comisă de aceasta - art. 249 Cod penal nu este prevăzută de legea penală.
În pofida susținerilor vehemente ale petentelor, afirmațiile Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI rămân valabile în condițiile în care încuviințarea și, în general, administrarea probelor într-un dosar precum și utilitatea și concludența acestora sunt atributul exclusiv al completului de judecată, eventualele erori de judecată ori de dispoziție ale acestuia putând fi îndreptate numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, ordinare sau extraordinare.
De asemenea pretinsele atitudini neconforme cu statutul magistratului pe care le-au expus persoanele vătămate sunt prevăzute ca abateri disciplinare de către Legea nr. 303/2004, numai dacă din cercetările efectuate de către Consiliul Superior al Magistraturii asupra acestor chestiuni reieșind aspecte și de natură penală urmând a fi sesizate organele abilitate ale statului.
Referitor la numita situația este la fel de limpede câtă vreme au fost îndreptate erorile materiale strecurate în încheierea din data de 12.10.2007, printr-o încheiere ulterioară.
Faptul că nu s-a dat curs solicitărilor celor două petente de către procurorul de caz, nu înseamnă că acesta nu a cercetat cauza, iar împrejurarea că nu s-a dispus audierea făptuitorilor de către acesta nu poate constitui un argument în sprijinul ideii că se dorește acoperirea oricăror abuzuri comise de magistrați care, în acest fel, nu ar răspunde nicio dată pentru faptele săvârșite.
Este la latitudinea organului de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 228 alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 224 alin.1 Cod procedură penală, dacă se impune sau nu audierea unor persoane, inclusiv a făptuitorilor, în funcție de conținutul plângerii și de aparențele de pertinență a acesteia.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 2781alin.8 lit. a Cod procedură penală, va respinge plângerea ca nefondată și va menține cele două rezoluții atacate ca legale și temeinice.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentele și prin reprezentanți și, domiciliați în P,-, Bloc 4 D 2,. 83, județul P, ca nefondată.
Menține rezoluția nr.696/P/2008 din 5.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și rezoluția nr. 71/II/2/2009 din 30.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca legale și temeinice.
Obligă pe fiecare petent la plata câte unei sume de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțate, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 aprilie 2009.
Președinte Grefier
- - - - -
Red./DC
2 ex./23.04.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran
