Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 714/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 714/
Ședința publică din 26 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
Judecător: dr.- -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul, domiciliat în comuna, nr.78, județul V, împotriva sentinței penale numărul 59 din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, acordând cuvântul reprezentantului parchetului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul asupra recursului, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică sentinței atacate.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.59 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a espins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul, cu domiciliul în comuna, nr.78, județul V, împotriva rezoluțiilor nr.175/P/2009 din 23 martie 2009 și nr.567/II/2 din 15 aprilie 2009, date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, menținând rezoluțiile atacate.
S-a luat act că petiționarul renunță la plângerea formulată împotriva intimatului, cu domiciliul în orașul B, str.-,.13/2,.F,.5, județul
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat petiționarul la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că petiționarul a formulat plângere penală împotriva intimaților A și, în calitate de agenți de poliție în cadrul Poliției, județul V, și, agent de poliție în cadrul Poliției B, județul V, pentru a fi cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de lăsare fără ajutor, prev.și ped.de art.315 Cod penal, și pentru obligarea acestora la plata de despăgubiri civile al căror cuantum îl va preciza ulterior.
În motivarea plângerii, petiționarul a susținut că în ziua de 21 ianuarie 2009, în jurul orei 9,00 (dimineața), pe DN 7, în dreptul locului denumit " ", autoturismul condus de către nepotul său, a intrat în derapaj, iar apoi în balustrada metalică care marca drumul și, în urma acestui accident, a suferit diferite traumatisme.
său a fost conștient timp de două ore, fiind imobilizat la volanul mașinii, și nu i-a fost acordat un prim ajutor de urgență de către agenții aflați la fața locului, ajutor ce era necesar pentru salvarea vieții.
În același timp, intimații nu au permis nici unei alte persoane care și-a manifestat dorința să intervină pentru a-i acorda un prim ajutor, motivând că victima ar putea avea coloana ruptă.
Ambulanța a sosit în jurul orelor 21,00, însă nepotul său a decedat, ca urmare a lipsei acordării unui ajutor de urgență.
Omisiunea intimaților de a da ajutorul necesar i-au pus în pericol viața nepotului său, care, în final, a decedat.
A considerat că susținerile sale pot fi dovedite cu depozițiile martorilor oculari, mai ales cu depozițiile celor două persoane cu care nepotul său se afla în autoturism la momentul accidentului, și anume și.
În afară de motivele susținute în plângerea scrisă adresată tribunalului, prin apărătorul său, petiționarul a mai susținut că cercetarea penală a fost efectuată superficial, în cauză fiind audiat doar un martor, deși trebuia să fie audiați cel puțin patru martori, cu care se putea face dovada că au existat solicitări din partea celorlalți participanți la trafic, pentru a duce victima la spital.
Apreciază că, dacă s-ar fi acționat în timp util, în raport de leziunile grave pe care le prezenta victima, poate ar fi existat o cale de salvare, intimații fiind aceia care nu au permis ca victima să fie trimisă de urgență la spital și nu există nici o dovadă că din cauza manipulării greșite a victimei s-au agravat leziunile acesteia.
Prin rezoluția din 23 martie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.175/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații A, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.315 Cod penal, având ca temei legal art.10 lit.a Cod pr.penală.
În motivarea soluției, s-a arătat că cercetările efectuate în cauză au stabilit că împrejurările reclamate de petiționar nu corespund realității faptice.
Astfel, din declarația martorului, rezultă că în seara zilei de 21 ianuarie 2009, în jurul orelor 21,00, se afla împreună cu victima, la barul din satul i Mari, județul V, unde au consumat băuturi alcoolice.
În local, a sosit și numitul, care a insistat pe lângă victimă să-l transporte cu autoturismul său până la barul "", aflat la limita dintre județele V și Sibiu.
a fost de acord cu propunerea făcută de și, împreună și cu martorul, au plecat cu autoturismul condus de victimă, marca "Opel" cu număr de înmatriculare W-42-, cu volan pe dreapta.
În localitatea, a depășit cu viteză un autotir, și la revenirea pe sensul de mers, a derapat, datorită carosabilului umed, lovindu-se cu autoturismul de de protecție a șoselei, această bară pătrunzând prin portiera mașinii și l-a accidentat mortal pe.
S-a susținut, de asemenea, că accidentul a avut loc în jurul orelor 22,00 și nu la ora 9, 00, așa cum susține petiționarul.
S-a mai susținut că numărul de urgență 112 fost apelat de către un conducător auto aflat în trafic la orele 22,04, iar stația de salvare Baf ost anunțată la orele 22,09, ambulanța ajungând la locul accidentului la orele 22,35, împreună cu echipajul de descarcerare.
La fața locului, cadrele sanitare au constatat că victima decedase, iar manevrele de resuscitare efectuate nu au dat nici un rezultat.
În raport de concluziile raportului medico-legal, din care rezultă că moartea violentă a victimei s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecutivă unei plăgi penetrante abdominal, cu rupturi de hemidiafragmă și pancreas, cu hemotorax și hemoperitoneu și multiple fracturi de bazin, organul de cercetare penală a arătat că decesul victimei a survenit rapid, iar în sarcina celor trei intimați, agenți de poliție, sosiți la locul accidentului, nu rezultă încălcarea atribuțiilor de serviciu și, cu atât mai mult, lăsarea victimei fără ajutor.
Împotriva acestei soluții petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluția din 15 aprilie 2009, dată în dosarul nr.567/II/2/2009, a respins această plângere, cu motivarea că susținerile petiționarului sunt neîntemeiate, întrucât accidentul de circulație s-a produs în jurul orelor 22,00, iar organele de poliție s-au deplasat de îndată la locul accidentului, loc în care a sosit și ambulanța, constatându-se că deja intervenise decesul victimei.
Coroborând probele de la dosar, tribunalul a apreciat că plângerea petiționarului este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
Accidentul de circulație, așa cum rezultă din declarația martorului, a avut loc în jurul orelor 21,30, iar numărul unic pentru apeluri de urgență 112 fost apelat la orele 22,04, de către un participant în trafic și nu de către vreunul dintre însoțitorii victimei, respectiv martorul sau numitul.
La fața locului au sosit primii intimații A și, care, în raport de atribuțiile care le reveneau, potrivit managementului accidentelor pe autostrăzi și drumuri naționale, au verificat situația în care se găsea victima, respectiv căile respiratorii ale acesteia, îndeplinindu-și sarcinile care le revin din acest management.
Constatând situația în care se găsea victima, care era imobilizată la volanul autoturismului său, cei doi intimați, care nu aveau cunoștințele necesare pentru a acorda primul ajutor, au așteptat venirea salvării, ce fusese anunțată concomitent cu organele de poliție prin serviciul 112.
Atât cuprinsul, cât și concluziile raportului de constatare medico-legală - autopsie, stabilesc că intimații au procedat corect, nepermițând transportul victimei cu autoturisme sau intervenția altor persoane, pentru descarcerare, întrucât, în urma impactului pe care autoturismul condus de victimă l-a avut cu de protecție a șoselei, această bară a pătruns prin portiera mașinii, iar apoi interfesier inferior drept, după care a penetrat mușchiul ileo-psoas drept în lungimea sa, iar apoi cavitatea peritoneală la acest nivel(cca.25 cm lungime).
Situația în care se afla victima necesita prezența unor persoane de specialitate, precum și a echipei de descarcerare, ca urmare a situației de imobilizare în care se afla.
Au intervenit, însă, cunoștințele victimei, ce s-au deplasat la locul accidentului, ca urmare a apelării telefonice a însoțitorilor acesteia, care au scos victima din locul în care se afla, au așezat-o pe unui autoturism, până la venirea salvării și a cadrelor medicale, care nu au constatat decât decesul acesteia.
Infracțiunea de lăsare fără ajutor, prev.de art.315 Cod penal, este fapta celui care, găsind o persoană a cărei viață sănătate sau integritate corporală este în primejdie, și care este lipsită de putința de a se salva, nu dă ajutorul necesar, sau nu încunoștințează autoritatea.
Sub aspectul elementului material această infracțiunea se poate realiza prin comiterea uneia dintre următoarele două inacțiuni alternative: omisiunea de a da ajutorul necesar și omisiunea de a înștiința autoritatea.
Omisiunea de a da ajutorul necesar presupune neefectuarea oricăreia dintre acțiunile reclamate de necesitatea înlăturării primejdiei în care se găsește persoana.În același timp, prin "ajutor"necesar se înțelege efectuarea unei acțiuni utile pentru înlăturarea situației de pericol.
În aprecierea posibilității de acordare a ajutorului necesar, trebuie să se țină seama de intensitatea și natura primejdiei în care se găsea cel care avea nevoie de ajutor, precum și de posibilitățile4 intimaților de a acorda acest ajutor sau dacă, în absența unor astfel de posibilități, făptuitorii au întreprins sau nu cele necesare pentru înștiințarea victimei.
Instanța de fond a reținut că, situația în care se găsea victima și care rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală-autopsie, dovedesc faptul că intimații, în calitate de agenți de poliție nu aveau posibilitatea de a da ajutorul necesar reclamat de leziunile suferite de victimă și că măsurile întreprinse de aceștia de a aștepta venirea salvării și a echipajului de descarcerare, au respectat sarcinile care le reveneau pe linie de serviciu.
Nu se poate stabili, a apreciat prima instanță, vreo culpă a intimaților în ceea ce privește situația în care se afla victima și nici faptul că aceștia nu au luat măsurile necesare pentru a salva victima din moment ce nu aveau posibilitatea să facă acest lucru, iar omisiunea de a da ajutorul necesar presupune, în primul rând, posibilitatea făptuitorului de a da acel ajutor.
Susținerile petiționarului din plângere au fost apreciate de instanța de fond ca nefiind reale, în ceea ce privește timpul scurs de la apelarea serviciului de urgență și până la sosirea organelor de poliție și a salvării, întrucât actele dosarului dovedesc că de la încunoștințare și până la sosirea la locul accidentului a intimaților a trecut foarte puțin timp.
Trimiterea dosarului la parchet, în vederea începerii urmăririi penale, față de intimații A și, pentru care petiționarul și-a menținut plângerea, nu se poate face pentru a da satisfacție morală petiționarului, așa cum susține acesta.
Actele existente la dosar și administrate în faza actelor premergătoare urmăririi penale, constituie minimul necesar pentru a forma convingerea instanței că în cauză soluțiile date de procurori sunt legale și temeinice și că nu se impun e restituirea dosarului la procuror, în vederea începerii urmăririi penale.
Cei doi intimați, așa cum s-a arătat, nu aveau posibilitatea de a da ajutorul necesar reclamat de situația în care se afla victima, au intervenit atunci când prietenii acesteia au scos-o din autoturism, însă au fost bruscați, cum, de altfel, bruscate au fost și organele medicale.
Tribunalul a constatat că nu rezultă din actele dosarului că petiționarul a solicitat audierea persoanelor anunțate de către, prieteni ai victimei și, de altfel, prin comportamentul acestora este posibil să fi agravat situația victimei, care așa cum arată martorul, imediat după accident a intrat în comă.
În ceea ce privește audierea numitului, sunt acte la dosar din care rezultă că, la scurt timp după producerea accidentului de circulație, acesta a părăsit țara.
Tribunalul a constatat că cele două rezoluții sunt date în raport de probele existente la dosar, că sunt legale și temeinice și că nu există împrejurări nelămurite, care să determine restituirea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, și, drept urmare, a respins plângerea, menținând ca fiind legale și temeinice rezoluțiile date de procurori.
În ceea ce-l privește pe intimatul, față de care petiționarul a formulat plângere penală pentru aceeași faptă, în ședința din 20 mai 2009, acesta personal a declarat că renunță la plângerea formulată în fața instanței, împotriva acestuia.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul apreciind că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică, urmând ca motivele să le invoce ulterior.
În cursul judecății însă, petiționarul a fost prezent la un prim termen de judecată, după care la următoarele două termene de judecată petiționarul nu s-a mai prezentat, astfel că, la ultimul termen când s-a luat în dezbatere pe fond recursul declarat, respectiv la data de 26 2009, petiționarul nu a mai fost prezent așa cum s-a arătat.
Examinând cauza atacată, din oficiu, prin prisma recursului declarat sub toate aspectele, potrivit prev. art. 3856alin.3 Cod procedură penală -întrucât petiționarul nu a mai invocat ulterior motive așa cum acesta arătase inițial- curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, în mod corect a motivat nuanțat tribunalul așa cum rezultă din considerentele exprimate mai sus că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații A, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 315 Cod penal vizând lăsarea fără ajutor, infracțiune reclamată de petiționarul este o soluție justă în raport de împrejurările cauzei așa cum rezultă din probele administrate.
Astfel, elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni reclamate se poate realiza numai prin două inacțiuni alternative, și anume omisiunea de a da ajutorul necesar, precum și omisiunea de a înștiința autoritatea.
În toate cauzele de acest gen în opinia curții se vor aprecia aceste inacțiuni în raport cu împrejurările concrete date, mai exact dacă cei cercetați au făcut ceea ce era necesar pentru salvarea persoanei în măsura posibilităților pe care le aveau și dacă în lipsa unor astfel de posibilități a întreprins sau nu cele necesare pentru înștiințarea autorității.
Ori, din probele administrate în cauză rezultă că la locul accidentului descris în considerentele exprimate mai sus, primii au sosit agenții de poliție A și
, care în raport de atribuțiile de serviciu pe care le aveau, au verificat situația în care se afla victima și au așteptat venirea salvării ce fusese anunțată de către un participant la trafic.
Este adevărat că, organele de poliție au așteptat venirea salvării și nu au permis transportul victimei cu autoturisme sau intervenția altor persoane pentru descarcerare, însă aceasta nu a fost ca urmare a vreunei intenții infracționale de a da ajutorul necesar, ci urmare a unei conduite deliberate în sensul că s-ar fi agravat situația victimei care era străpunsă cu de protecție a șoselei care a pătruns prin portiera mașinii și care nu putea fi descarcerată decât prin intervenția celor specializați și în prezența unui personal medical.
În opinia curții, ca și a tribunalului, în mod corect cei cercetați nu au permis cunoștințelor victimei să scoată victima din locul în care se afla, situație însă ce a fost ignorată de către aceste cunoștințe care au scos victima din locul în care se afla, au așezat-o pe unui autoturism până la venirea salvării și a cadrelor medicale, aceasta decedând în foarte scut timp.
Ca atare, nu se poate reține această inacțiune prevăzută de lege vizând omisiunea de a da ajutorul necesar și de asemenea nu se poate reține nici cealaltă condiție prevăzută de lege, cum ar fi omisiunea de a încunoștiința autoritatea, deoarece salvarea a fost la fața locului, neavând relevanță dacă aceasta a fost solicitată de un participant la trafic și nu de agenții cercetați, solicitare de altfel, făcută concomitent și organelor de poliție odată cu înștiințarea producerii accidentului.
Ca urmare, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni de lăsare fără ajutor incriminată de disp. art. 315 Cod penal, în mod corect în opinia curții, tribunalul a apreciat că rezoluția de neînceperea urmăririi penale față de intimații A și -în privința intimatului petiționarul a renunțat la plângere- este o soluție corectă în cauză, respingând ca atare plângerea, ca nefondată.
Față de cele arătate, curtea în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale atacate, pe care îl va obliga în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul, domiciliat în, nr. 78, județul V, împotriva sentinței penale numărul 59 din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Corina
- -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2/15.12.2009
Jud.fond
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
