Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 78/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta B împotriva sentinței penale nr. 276 din 12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul personal, asistat de apărător ales avocat din Baroul București, pentru petenta recurentă lipsă, apărător ales avocat
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al intimatului, invocă excepția tardivității recursului declarat de petenta și solicită respingerea acestuia ca tardiv declarat.
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității recursului.
Apărătorul ales al petentei recurente lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Procurorul arată că recursul este tardiv declarat și solicită respingerea acestuia.
CURTEA
În deliberare, constată că prin sentința penală nr.276 din 12.06.2007, pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Arad, a respins plângerea petentei " " u sediul în Statele Unite ale Americii, și domiciliul ales în B, bd. - I, nr. 50,.1,. 4,. 9,sector 2 prin reprezentant, conform procurii nr. 25027 din 13.12.2006, - împotriva rezoluției nr. 8523/3377 din 18.07.2007, dată de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 494/P/2006 și a ordonanței de încetare a urmăririi penale dată la 18.04.2007 în dosar nr. 494/P/2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție.
A menținut atât rezoluția cât și ordonanța ce au făcut obiectul acestui dosar.
A obligat petenta să plătească statului suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 17.08.2007, petenta " " cu sediul înregistrat în, și sediul ales în B,-,. A,. 4,. 9,sector 2 la reprezentantul cu procură specială, procură aflată la dosar, a solicitat admiterea plângerii împotriva rezoluției nr-, dată de procurorul șef al secției de urmărire penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a ordonanței de încetare a urmării penale dată în dosar nr. 494/P/2007, la 18.04.2007, rezoluția fiindu-i comunicată la 26.07.2007.Cele două acte de urmărire penală l-au vizat pe învinuitul, cercetat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni și față de care s-a dispus încetarea urmăririi penale, în temeiul art. 242 alin. 1 și art. 243 alin. 1 Cod procedură penală,cu referire la art. 11 pct. 1 lit. c, raportat la art. 10 lit. f, Cod procedură penală. Totodată petenta solicitat admiterea plângerii,desființarea celor două acte de urmărire penală și reținerea cauzei spre rejudecare, potrivit art. 278 alin. 8 lit. c cin Cod procedură penală, fără a solicita condamnarea învinuitului, dar cu mențiunea " menținerii și aplicarea măsurii asiguratorii a sechestrului.
Tribunalul examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu a stabilit în fapt următoarele:
SC ROMANIA SRL este înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. JO-, având sediul în A, str. - Spitalului,. 2A,. 23 jud. A, cu obiect de activitate divers, printre care și import- export, comercializarea de produse specifice tehnicii de calcul. Asociații acestei societăți sunt cetățeanul român și persoana juridică austriacă administrator al societății comerciale române fiind înv.. La același sediul social cu cel al SC " "România SRL figurează înregistrate alte două societăți comerciale:
SC S SRL înmatriculată la ORC, de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. /442/28.05.2002, cu obiect de activitate divers, printre care și comerțul cu amânuntul, în magazine specializate, al altor produse. Asociații acestei societăți sunt soții și, administrator fiind inv..
SC and SRL, înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul Arad, sub nr. /440 /28.05.2002, cu obiect de activitate divers, printre care și întreținerea și repararea mașinilor de birou, de contabilizat și a calculatoarelor. Asociații acestei societăți sunt soții și. Activitatea celor trei societăți care își au sediul la aceeași adresă a fost repartizată distinct pe fiecare societate în parte, astfel:
SC ROMANIA SRL, a realizat importul de sisteme de calculatoare;
SC S SRL a realizat comerțul în detaliu al produselor importate prin firma anterioară;
SC and SRL a desfășurat activități de service și reparații pentru echipamentele vândute prin S SRL prin alte societăți. Din materialul probator aflat la dosarul cauzei, a rezultat că procedura de import a fost următoarea: Programele de calculator au fost importate din Austria după cum urmează:
-în perioada 31.12.1999- 04.07.2001, de la soc..h;
-în perioada 04.07.2001 - 17.11.2003 de la SC;
-ÎN PERIOADA 29.09.2003 -30.06.2004 de la GRUP ELECTRONIC.
SC România SRL a importat programele de calculator până la data de 06.04.2001, ca produse de sine stătătoare, care au fost menționate distinct pe factura externă și pe declarațiile vamale de import.
Ulterior acestei date, SC ROMANIA SRL a importat de la societățile mai sus menționate sisteme de calculatoare complete și sub formă de rețea. În cadrul acestor sisteme erau incluse și programele sigilate. Aceste sisteme erau dezasamblate în cadrul SC ROMANIA SRL, încheindu-se în acest sens un proces verbal de dezmembrare rezultând diferite componente hardware și software. După dezasamblare, aceste componente erau recepționate ca atare, întocmindu-se nota de recepție și constatare de diferențe, aceasta fiind documentul din care a rezultat faptul că societatea în cauză a recepționat mărfuri de tipul programelor pentru calculator. hardware și software rezultate din dezasamblarea sistemelor de calculatoare erau comercializate fie în cadrul unui nou sistem, reconfigurat conform cerințelor clienților, fie separat.
După înființarea SC SRL, sistemele de calculatoare importate de SC ROMANIA SRL nu au mai fost dezasamblate pe această societate, ci au fost vândute ca atare către SC SRL.Procedura de dezmembrare și comercializare descrisă mai sus s-a desfășurat în perioada menționată pe această din urmă societate. Pentru activitatea de distribuire și comercializare a programelor pentru calculator, SC ROMANIA SRL,deținea acordul Companiei, în acest sens fiind posesoarea Certificatului de înregistrare în Registrul Programelor pentru, administrat de, nr.0373/30.08.2001.
Pentru activitatea de import de produse soft- microsoft, societatea nu deținea acordul titularului de drepturi așa cum rezulta din adresa din data de 12.01.2005 a Cabinetului de Avocatură, precum și din adresa din data de 26.07.2004, transmisă de prin reprezentant. Prin adresa nr. 5289/25.11.2004, a precizat că înregistrarea SC " ROMANIA "SRL în registrul programelor pentru s-a făcut numai pentru activitățile de distribuție și comercializare a programelor pentru calculator produse de efectuat în baza scrisorii de autorizare a revânzării acestor programe. Activitatea de import nu a fost,în nici un caz,nici autorizată de nici înregistrată la.
Prin adresa nr. 7579/03.12.2004, a precizat că înv. nu a solicitat să fie înregistrat în Registrul Programelor pentru calculator și pentru importul acestor produse.
Titularul drepturilor recunoscute de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor asupra programelor pentru calculator este,conform adresei nr. -/01.08.2005 a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci și anexelor la această adresă care precizează fiecare marcă înregistrată care beneficiază de protecție pe teritoriul României, precum și tipul de program pentru calculator protejat.
Pentru a deține acordul de a desfășura activitățile de import a produselor,conform nr. 8/1996, privind drepturile de autor cu modificările și completările ulterioare, între titularul de drepturi - și SC ROMANIA SRL, trebuia încheiat un contract de cesiune a dreptului patrimonial de import. Aceste dispoziții legale s-au coroborat cu adresa nr. 312/15.02.2006, din care a rezultat că operatorii economici autorizați de Compania să importe programe pentru calculator sunt nominalizați în scrisoarea de autorizare a importului de programe pentru calculator în scop de distribuție sau de vânzare, înregistrat la sub nr. 282/06.02.2001, și anexată la adresa menționată. Prin adresa nr. 5016/31.10.2005, aceeași instituție a precizat că ceilalți importatori autorizați au prezentat printr-un înscris distinct acest acord, care în toate cazurile a fost însoțit de dovada legală a acordului, respectiv contractul de licență.(obligație legală prevăzută de art. 39 alin. 1 din 8/1996 modificată).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat faptul că sistemele de calcul veneau de la furnizori asamblate, fiind identificate cu ocazia dezmembrării ca produse de sine stătătoare, sigilate. Aceste programe pentru calculator erau oferite spre vânzare în pachete sigilate, atunci când erau oferite spre vânzare tot în pachete sigilate, atunci când erau vândute doar împreună cu una sau mai multe componente hardware, iar în situația în care erau vândute cu sisteme de calculator noi, complete, cu configurația solicitată de clienți erau desigilate și instalate de către angajați pe aceste calculatoare. Așa cum rezulta din caracteristica produselor identificate la sediul celor 3 societăți comerciale, cât și din denumirea acestora de pe procesele verbale de dezmembrare și de pe facturile de vânzare, programele pentru calculator importate făceau parte din categoria celor care, conform licențelor de utilizare, trebuiau comercializate în sistem.
Prin adresa din 26.07.2004, prin reprezentant, a precizat că " licențele " pot fi comercializate cu computere noi sau componente hardware, în mod diferențiat pentru sisteme de operare, aplicații și servere. Astfel,licențele pentru sistemele de operare trebuiau comercializate numai împreună componente hardware. pentru servere și aplicații puteau fi comercializate numai împreună cu un PC, nu cu componente hardware. Programele achiziționate în regim trebuie să rămână pe primul PC/server pe care au fost instalate, adică, în cazul în care programele sunt dezinstalate, licențele nu mai sunt valabile pentru instalarea pe un alt computer. Din actele de la dosar a rezultat faptul că SC al cărui administrator este a importat în perioada 06.04.2001- 01.07.2004, în modalitatea arătată un nr. de 679 programe pentru calculator, fapt pentru care, prin adresa din 27.09.2005, prin reprezentant, s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 199.489 USD, respectiv cu suma de 584.243,43 lei calculată la cursul BNR din aceiași zi.
Programele pentru calculator importate au fost distribuite în decursul timpului către diverși beneficiari, fie direct, fie prin intermediul SC S SRL, deși SC ROMANIA SRL, era înregistrat la pentru desfășurarea activității de distribuire și comercializare a programelor, această autorizare viza doar programele achiziționate de SC ROMANIA SRL de la importatorii autorizați de.
Mai mult decât atât, nici furnizorii externi al SC ROMANIA SRL nu erau autorizați să distribuie astfel de programe pentru calculator. Astfel, prin adresa din 17.01.2005, prin reprezentant, comunică faptul că între această companie și vreuna din firmele Electronic și nu există nici un fel de raport contractual.
În ceea ce privește societatea comercială SRL aceasta nu era autorizată să efectueze nici una din activitățile de import, distribuire sau comercializare a produselor, aspect ce rezultă din adresele România, din datele de 12.01.2005 de la 21.10.2005, precum și din adresa nr. 5289/25.11.2004.
Analizând materialul probator administrat a rezultat că punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată, în speță fiind aplicabile disp. art. 10 lit. f Cod procedură penală.Astfel, din documentele vamale verificate de către organele de poliție,a rezultat că în perioada 2001- iulie 2004, înv. în calitate de administrator la SC ROMANIA SRL a efectuat mai multe importuri de programe de calculator, originale și contrafăcute al căror titular este compania.
Având în vedere intervalul de timp în care s-au efectuat primul import și cea dintâi difuzare a programelor de calculator, a rezultat că în ceea ce privește infracțiunile de import și difuzare neautorizate de titularul de drepturi, faptele se încadrează în disp. art. 142 lit. c și b din 8/1996 cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
De asemenea, în raport de momentele săvârșirii primului act și a epuizării, infracțiunile de punere în circulație de programe de calculator contrafăcute a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, se încadrează în disp. art. alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 și art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 modificată și completată de legea nr. 298/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Sub aspect procesual, trebuie menționat faptul că pentru infracțiunile reținute în sarcina învinuitului,acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Încadrarea juridică a infracțiunilor de import și difuzarea neautorizată de titularul de drepturi în conformitate cu Legea nr. 8/1996, s-a impus pentru următoarele considerente:
În conformitate cu ultima modificare legislativă a actului normativ susmenționat aflată în vigoare la data dispunerii prezentei ordonanțe infracțiunile de import și difuzare neautorizate de titularul de drept au fost incriminate ca variante alternative, distincte, ale art. 140 lit. b din Legea nr. 329/2006, fiind sancționate cu o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de Legea nr. 8/1996.
Pe lângă regimul sancționator, trebuia menționat că în cazul Legii nr. 8/ 1996 acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar în cazul legii nr. 329/2006, infr. prev. de art. 140 lit. b se urmărește din oficiu.
Deși noua reglementare prevede pedepse mai blânde pentru cele două infracțiuni, a considerat că legea aplicabilă în cauză este Legea nr. 8/1996, iar faptele se încadrează în disp. art. 142 lit. c și b cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
Această concluzie s-a impus, deoarece așa cum s-a statuat în literatura de specialitate, plângerea prealabilă are o materie juridică mixtă, fiind o instituție atât a dreptului penal cât și a dreptului procesual penal. Ca instituție a dreptului procesual penal, plângerea prealabilă reprezintă o condiție de procedurabilitate.
În acest sens, ea constituie nu numai un mod de sesizare a organelor judiciare penale de către persoana vătămată cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, ci și o condiție "sine qua non "pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
În calitatea sa de instituție a dreptului penal substanțial, plângerea prealabilă constituie un element de determinare a legii penale mai favorabile și a aplicării art. 13 Cod penal.
Astfel, în situația în care cu privire la o anumită infracțiune una din legile penale succesive condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale de introducerea unei plângeri prealabile, legea mai favorabilă este cea care prevede condiția mai sus -arătată.
Pe de altă parte,deși în prezenta speță subzistă două cauze de aplicare a legii mai favorabile, respectiv, plângerea prealabilă ca o condiție de punere în mișcare a acțiunii penale reglementată de legea veche și pedepse mai blânde prevăzute de legea nouă, acestea nu pot fi combinate rezultând o lex tertia.
În prezenta speță, s-a observat că la 09.07.2004, prin adresa nr. P/- din aceeași dată, a sesizat organele de poliție în legătură cu activitatea frauduloasă a SC ROMANIA SRL, concretizată în activități de import și difuzare neautorizată de programe de calculator aparținând companiei menționate.
În urma sesizării la 14.07.2004, IGPR - împreună cu inspectorii de la și un reprezentant al, au efectuat o verificare la sediul Romania SRL, unde în prezenta inv. în calitate de administrator, au identificat un nr. de 155 programe calculator susceptibile a fi contrafăcute,care au fost ridicate în vederea expertizării, aspecte consemnate în procesul verbal încheiat cu acea ocazie.
La data de 22.09.2004, prin adresa nr. P/-, a formulat plângere prealabilă împotriva inv. in calitate de administrator al SC ROMANIA SRL, pentru infracțiunea de import și difuzare neautorizată de programe de calculator aparținând acestui titular de drepturi.
Având în vedere disp. art. 284 alin. 1 Cod procedură penală, a rezultat că plângerea prealabilă este tardiv formulată.
Această concluzie s-a impus, întrucât la verificarea din 14.07.2004, SC ROMANIA SRL au participat atât un reprezentant al cât și înv., astfel încât a cunoscut persoana făptuitorului.
De asemenea în perioada 14.07.-22-07.2004, a purtat o corespondență scrisă cu IGPR - cu privire la activitatea de import a SC România SRL, iar infracțiunile de import și difuzare neautorizată de către o societate comercială a unor opere protejate, nu pot avea drept subiect activ decât o persoană fizică, și anume administratorul societății respective.
În consecință,în raport cu depășirea cu o săptămână a termenului prev. de art. 284 al. 1 Cod procedură penală, plângerea prealabilă formulată de necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la infracțiunile de import, difuzare neautorizată de programe de calculator, contrafacere și concurență neloială este tardivă, astfel încât urma a se dispune încetarea urmării penale cu privire la aceste infracțiuni.
Din verificările efectuate în cauză, a rezultat că o parte din facturile de achiziție a produselor contrafăcute sunt înscrisuri false.
În acest sens, s-a dovedit că programele pentru calculator au fost introduse în țară fără a fi evidențiate distinct pe facturile externe, sustrăgându-le de la controlul scriptic vamal.
Având în vedere că programele contrafăcute au fost importate, rezultă faptul că ele nu au fost contrafăcute pe teritoriul României, fapt pentru care a fost informat Biroul Național Interpol B, în vederea transmiterii acestei informații mai departe către Birourile Naționale Interpol din celelalte state, pentru identificarea provenienței acestora.
De asemenea, Interpol - Baf ost informat de identificarea facturilor externe false, existând indicii că acestea au fost falsificate în afara teritoriului țării.
Totodată, având în vedere că facturile false au fost folosite la Vama Nădlac, cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni de către învinuitul, ținând cont de faptul că această cauză nu a fost lămurită sub toate aspectele, s-a dispus disjungerea cauzei.
Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 242 alin. 1 și 243 alin. 1 Cod procedură penală, ale art. 11 pct. 1 lit. c, rap. la art. 10 lit. f, Cod procedură penală,30,38,42,245 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, rap. la art. 169 și 170 Cod procedură penală, 192 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,precum și ale art. 139 lit. c din 8/1996, rap. la art. 118 lit. c Cod penal, Parchetul de pe lângă Jad ispus încetarea urmării penale față de învinuitul fiul lui și, născut la 16.03.1964 în mun. A, domiciliat în A, str. - -,. 10,.13, jud. A pentru săvârșirea infracțiunilor de: import în vederea comercializării și difuzarea a unor opere fără consimțământul titularului de drepturi prev. de art. 142 alin.1 lit. c și b din Legea nr. 8/1996 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și 13 Cod penal; punerea în circulație fără drept a unei mărci înregistrate prev. de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și concurență neloială, prev. de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr.11/1991 modificată și completată de Legea 298/2001, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal. S-a disjuns cauza cu privire la săvârșirea de către numitul a infr. prev. de art. 290 Cod penal și declinarea acesteia la IJP A- Serviciul de Investigații Criminale sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, în vederea definitivării cercetărilor.
Revocarea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă prin ordonanța nr. 494/P/2004 din data de 16.08.2005, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând înv. și ale părților responsabile civilmente SC " ROMANIA "SRL și S SRL,
Confiscarea și distrugerea unui număr de 183 programe de calculator menționate la pct. III, lit. c din Ordonanța IGPR - nr. -/20.03.2006 aflate în gestiunea Oficiului Român pentru drepturile de autor. Obligarea numitului la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 700 RON.
Împotriva acestei ordonanțe a depus plângere petenta la Secția de urmărire penală și criminalistică Parchetului de pe lângă ÎCCJ, care a constatat că la data de 9.07.2004, organele de poliție din cadrul IGPR - Direcția de Investigare a Fraudelor au fost sesizate de către, prin reprezentant, avocat, în legătură cu faptul că SC ROMANIA SRL, cu sediul în A, jud. Aae fectuat activități de import și distribuție a programelor pentru calculator care aparțineau, fără consimțământul titularului de drepturi, existând suspiciuni că acestea erau contrafăcute. La data de 14.07.2004, polițiști din cadrul IGPR -Direcția de Investigare a fraudelor, însoțiți de un reprezentant al, în calitate de observator au efectuat un control la SC ROMANIA SRL,ocazie cu care au identificat un număr de 155 programe pentru calculator. Prin procesul verbal nr. -/19.07.2004,acestea au fost ridicate și supuse unei constatări tehnico- științifice de specialitate efectuată de către specialiști din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.S-a concluzionat că un număr de 53 de programe prezentau caracteristicile unor produse contrafăcute, elementele de siguranță ale programelor comunicate de.
Au mai fost ridicate un număr de 29 de programe pentru calculator de la diferiți cumpărători, clienți ai SC România SRL și SC SRL, care au fost verificate de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
S-a stabilit că 15 programe pentru calculator din această categorie erau produse originale, iar 14 programe erau produse contrafăcute.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, a concluzionat că din cele 184 programe pentru calculator supuse verificărilor, un număr de 117 programe erau produse originale, iar restul de 67 programe erau produse contrafăcute.
Din analiza actelor de au rezultat următoarele: SC ROMANIA SRL are un obiect de activitate divers, printre care și comercializarea de produse specifice tehnicii de calcul. Asociații acestei societăți sunt și persoana juridică austriacă. La același sediu social cu cel al SC " ROMÂNIA" SRL figurau înregistrate alte două societăți comerciale: SC S SRL care aveau un obiect de activitate divers, printre care și comerțul cu amănuntul, în magazine specializate, al altor produse. Asociații societății sunt soții și, administrator în drept fiind și administrator în fapt.
Programele de calculator au fost importate din AUSTRIA în perioada 31.12.1999- 04.07.2001 de la societatea în perioada 04.07. 2001 - 17.11.2003 de la SC - iar în intervalul 29.09.2003 -30.06. 2004 de la ELECTRONIC.
După data de 6.04.2001, SC ROMANIA SRL, a importat de la societățile mai sus menționate, sisteme de calculatoare complete sub formă de rețea. În cadrul acestor sisteme erau incluse și programe sigilate,produse care nu au fost menționate distinct pe facturi ori pe documentele de import.
erau dezasamblate în cadrul SC ROMANIA SRL încheindu-se în acest sens un proces verbal de dezmembrare, rezultând diferite componente hardware și software. După dezasamblare, componentele erau recepționate ca atare, întocmindu-se Nota de recepție și constatare de diferențe. hardware și software rezultate din dezasamblarea sistemelor de calculatoare erau comercializate fie în cadrul unui nou sistem, reconfigurat conform cerințelor clienților, fie separat. După înființarea SC S SRL, sistemele de calculatoare au fost vândute ca atare către SC S SRL, procedura de dezmembrare și comercializare anterior precizată, s-a desfășurat în perioada menționată pe această din urmă societate.
S-a stabilit că pentru activitatea de distribuire și comercializare a programelor pentru calculator,SC ROMANIA - SRL avea acordul Companiei, fiind posesoarea Certificatului de înregistrare în Registrul Programelor pentru, administrat de, nr. 0373/30.08.2001.
Pentru activitatea de import de produse soft, societatea nu deținea acordul titularului de drepturi.
Cu adresa nr. 5289/25.11.2004, a precizat că înregistrarea SC ROMANIA SRL, în Registrul Programelor pentru s-a făcut numai pentru activitatea de distribuire și comercializare a programelor pentru calculator produse de și s-a efectuat în baza scrisorii de autorizare revânzării acestor programe. Activitatea de import nu era nici autorizată de, nici înregistrată la.
Cu adresa nr. 7579/03.12.2004, a precizat că înv. nu a solicitat să fie înregistrat în Registrul Programelor pentru și pentru importul acestor produse.
Conform adresei nr.-/1.08.2005, titularul drepturilor recunoscute de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor asupra programelor pentru calculator este.
Pentru a deține acordul de a desfășura activitatea de import a produselor, conform Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor cu modificările și completările ulterioare, între titularul de drepturi și SC ROMANIA SRL, trebuia încheiat un contract de cesiune a dreptului patrimonial de import. Aceste dispoziții legale s-au coroborat cu adresa, nr. 312/ 15.02.2006, din care rezulta că operatorii economici autorizați de Compania să importe programul pentru calculator, erau nominalizați în sesizarea de autorizare a importului de programe pentru calculator.
Din declarațiile martorilor audiați,a rezultat că sistemele de calcul veneau de la furnizori asamblate, fiind identificate cu ocazia dezmembrării ca produse de sine stătătoare, sigilate. Aceste programe pentru calculator erau oferite spre vânzare tot în pachete sigilate, atunci când erau vândute doar împreună cu una sau mai multe componente hardware, iar în situația în care erau vândute cu sisteme de calculator noi, complete, cu configurația solicitată de clienți,erau desigilate și instalate de către angajați, pe aceste calculatoare.
Programele pentru calculator importate făceau parte din categoria celor care, conform licențelor de utilizare trebuiau comercializate în sistem.
Cu adresa din 26.07.2004, prin reprezentant, a precizat că licențele puteau fi comercializate cu computere noi sau componente hardware, în mod diferențiat pentru sisteme de operare, aplicații și servere. Astfel, licențele pentru sistemele de operare trebuiau comercializate numai împreună cu componente hardware. pentru servere și aplicații puteau fi comercializate numai împreună cu un PC nu cu componente hardware. Din actele dosarului, a rezultat că SC ROMANIA SRL, a importat în perioada 06.04.2001 - 01.07.2004, un nr. de 679 programe pentru calculator fapt pentru care, prin adresa din 27.09.2005, prin reprezentant, s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în lei a sumei de 199,489 USD, respectiv cu 584.243,43 RON calculați la cursul BNR din acea zi.
Programele pentru calculator importate au fost distribuite în decursul timpului către diverși beneficiari, fie direct din cadrul SC ROMANIA SRL, fie prin intermediul SC S SRL.
În ceea ce privește societatea comercială S SRL s-a stabilit că aceasta nu era autorizată să efectueze nici una dintre activitățile de import, distribuire sau comercializare a produselor, aspect ce rezultă din adresele România din datele de 12.01.2005, 21.10.2005, precum și din adresa nr. 5289/25.11.2004.
Prin ordonanța nr. 494/P/2004 din 18.04.2007, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de înv., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 142 alin. 1 lit. c și b din Legea nr. 8/1996, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 modificată și completată prin Legea nr. 298/2001, cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin aceeași ordonanță, s-a mai dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea de către, a infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal și declinarea la.J A, -Serviciul de Investigații Criminale, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, în vederea definitivării cercetărilor.
S-a mai dispus revocarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile aparținând înv. și ale părților responsabile civilmente,precum și confiscarea și distrugerea unui nr. de 183 programe de calculator, aflate în gestiunea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
Din actele de administrate în cauză s-a constatat că soluția adoptată este legală și temeinică, plângerea urmând a fi respinsă.
Astfel, în mod corect, procurorul anchetator a reținut că în speță sunt aplicabile disp. art. 10 lit. f Cod procedură penală.
În raport de momentele săvârșirii primului act și al epuizării, infracțiunile de punere în circulație de programe de calculator contrafăcute a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, se încadrează în disp. art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 și art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr.11/1991 modificată și completată de Legea nr. 298/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru toate infracțiunile reținute în sarcina învinuitului, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunilor de import și difuzare neautorizată de titularul de drepturi, în conformitate cu Legea nr. 8/1996 aceasta s-a impus deoarece, potrivit ultimei modificări legislative a actului normativ susmenționat, aflată în vigoare la data dispunerii ordonanței din 18.04.2007, infracțiunile de import și difuzare neautorizate de titularul de drepturi, au fost incriminate ca variante alternative, distincte ale art. 140 lit. b din Legea nr. 329/2006, fiind sancționate cu o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de Legea nr. 8/1996.
Pe lângă regimul sancționator diferit,s-a impus precizarea că în cazul Legii nr. 8/1996, acțiunea penală se punea în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar în cazul legii nr. 329/2006, infr. prev. de art. 140 lit. b se urmărește din oficiu.
Cu toate că noua reglementare prevede pedepse mai blânde pentru cele două infracțiuni, legea aplicabilă în cauză este Legea nr. 8/1996, iar faptele se încadrează în disp. art. 142 lit. c și b cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
Deși în prezenta speță subzistă două cauze de aplicare a legii penale mai favorabile acestea nu au putut fi combinate rezultând o lex tertia. În cazul de față la 09.07.2004, cu adresa nr. P/- a sesizat organele de poliție în legătură cu activitatea frauduloasă SC ROMANIA SRL, concretizată în activități de import și difuzare neautorizată de programe de calculator aparținând companiei sus menționate. La data de 14.07.2004, IGPR - Direcția de Investigare a Fraudelor, împreună cu inspectori și un reprezentant al, au efectuat o verificare la sediul Romania SRL, unde, în prezența înv. au identificat un nr. de 155 programe de calculator susceptibile a fi contrafăcute, care au fost ridicate în vederea expertizării. La 22.09.2004, cu adresa nr. P/- a formulat plângere prealabilă împotriva înv. în calitate de administrator al SC ROMANIA SRL, pentru infracțiunile de import și difuzare neautorizată de programe de calculator aparținând acestui titular de drepturi. Potrivit art. 284 al. 1 Cod procedură penală s-a constatat că plângerea prealabilă este tardiv formulată.
Astfel, la verificarea din 14.07.2004 a SC ROMANIA SRL au participat atât un reprezentant al cât și înv.,situație în care a cunoscut persoana făptuitorului.
De asemenea, în perioada 14.07. -22.07. 2004 a purtat corespondență scrisă cu IGPR cu privire la activitatea de import a SC ROMANIA SRL, iar infracțiunile de import și difuzare neautorizată de către societate comercială a unor opere protejate, nu pot avea drept subiect activ decât o persoană fizică, respectiv administratorul societății respective. În concluzie plângerea formulată este tardivă. S-a mai stabilit de asemenea, că o parte din facturile de achiziție a produselor contrafăcute erau înscrisuri false. Având în vedere că programele contrafăcute au fost importate, reieșind că ele nu au fost contrafăcute pe teritoriul României, fapt pentru care fost informat Biroul Național Interpol B, în vederea transmiterii acestei informații mai departe către Birourile Naționale Interpol din celelalte state, pentru identificarea provenienței acestora.
De asemenea, Biroul Național Interpol Baf ost informat și de identificarea facturilor externe false, existând indicii că acestea au fost falsificate în afara teritoriului țării. Având în vedere că facturile false au fost folosite la Vama Nădlac, cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni de către inv.,în mod corect s-a dispus disjungerea cauzei.
În ceea ce privește măsurile asiguratorii instituite prin ordonanța nr. 494/P/2004 din 16.08.2005, în temeiul art. 163 Cod procedură penală, s-a dispus indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile aparținând înv. și ale părților responsabile civilmente SC ROMANIA SRL și SC S SRL.
Întrucât bunurile imobile ale învinuitului nu au fost evaluate la valoarea actuală de piață, prin ordonanța nr. - din 20.10.2005, s-a dispus, în temeiul art. 116 și urm. Cod procedură penală, și art. 165 alin. 1 Cod procedură penală, efectuarea în cauză a unei expertize tehnico- științifice de evaluare a acestor imobile. În legătură cu mijloacele materiale de probă, respectiv cele 183 de programe de calculator identificate și ridicate de la sediul SC ROMANIA SRL,și diverși beneficiari, în mod corect procurorul anchetator dispus măsura de siguranță a confiscării speciale, prev. de art. 118 lit. e din Cod penal, întrucât acestea reprezentau produsul infracțiunii de import în vederea comercializării unor opere, fără consimțământul sau autorizația titularului de drepturi, iar o parte dintre ele, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, erau produse contrafăcute.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea,împotriva soluției dată de Parchetul de pe lângă J în dosar nr. 494/2004.
Împotriva ambelor soluții a introdus plângerea la Tribunal petenta, cu motivarea că: încadrarea juridică dată de Parchetul de pe lângă J, este greșită atunci când s-a reținut că pentru toate infracțiunile comise punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângere prealabilă și că, în realitate urmărirea penală se exercită din oficiu, atât în forma inițială prevăzută de lege cât și după modificările ulterioare.
S-a susținut că, încadrarea juridică corectă cu privire la faptele comise la momentul începerii urmăririi penale, trebuia să se facă, ținând cont de continuitatea incriminării și de diferențierea impusă de legiuitor prin modificarea Legii nr. 8/1996, prin Legea nr. 285/2004, cea din urmă fiind în vigoare la momentul începerii urmării penale.
Nici un moment - se arată în motivele plângerii - legislația românească în materie, în nici una din formele succesive ale legii nr. 8/1996, nu a precizat cerința plângerii prealabile pentru infracțiunea de difuzare neautorizată de opere, respectiv distribuire de mărfuri pirat (astfel cum a fost modificată și preluată de Legea nr.285/2004, fapta prevăzută inițial de art. 142 alin. 1 lit. b din Legea n 8/1996, nemodificată).Așadar - s-a conchis, în motivele plângerii - că nu se poate susține tardivitatea introducerii plângerii cu privire la această infracțiune și deci nici pronunțarea soluției de încetare a urmării penale pentru situația prev. de art. 10 lit. Cod procedură penală.
S-a susținut totodată că s-a făcut de către Parchet o eroare de raționament cu privire la tardivitatea introducerii plângerii.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de petentă a fost că nu se putea considera că la 14.07.2004, în cauză exista o faptă determinată și un făptuitor, în sensul art.284 ind. 1 Cod procedură penală, modivându-se că la această dată IGPR și au făcut verificări la sediul societăților în cauză, în vederea identificării acestora și a activității desfășurate de acestea, de ridicare de obiecte și înscrisuri în vederea efectuarii verificarii ulterioare iar nu de constatare a unei fapte penale.
S-a susținut așadar că termenul de 2 luni prevăzut de art. 284 ind. 1 Cod procedură penală, nu putea să curgă de la această dată (14.07.2004), iar dacă ar fi introdus plângere prealabilă ar fi putut constitui o denunțare calomnioasă în sensul art. 259 Cod penal.
A considerat că față de data de 15.09.2004, când a fost informată de IGPR - Direcția de Investigare a Fraudelor despre natura cauzei și numele făptuitorului, plângerea a fost introdusă în termen (17.09.2004).
Pe fond, s-a solicitat de către petentă, admiterea plângerii prin încheiere, desființarea celor două acte de urmărire penală(Ordonanță și rezoluție) ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ și să se rețină cauza spre judecare, cu menținerea măsurii asiguratorii a sechestrului.
Din examinarea plângerii petentei, acelor două de urmărire penală,(ordonanță și rezoluție),ale Parchetului de pe lângă J, precum și a întregului material probator administrat în cauză, Tribunalul a concluzionat că plângerea petentei, este neîntemeiată, iar cele două acte de urmărire penală sunt temeinice și legale.
S-a examinat mai întâi motivele plângerii petentei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate.
Astfel cu privire la primul motiv referitor la verificările efectuate de IGPR și, la data de 14.07.2004, a fost greu de admis că cu acea ocazie, făcându-se verificări la societățile în cauză nu s-a cunoscut sau nu se putea cunoaște numele administratorului.
Mai mult, chiar în motivele plângerii petentei s-a arătat și s-a reprodus textual: Numitul a semnat procesul verbal din 14.07.2004, în calitate de reprezentant al societăților comerciale la care s-a efectuat verificarea,iar nu de făptuitor".
Trebuia întrebat dacă în calitate de reprezentant are vreo împuternicire; - De aici s-a tras concluzia că, petenta prin persoana care a reprezentat-o a cunoscut numele făptuitorului dar nu a cunoscut că pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și tragerea la răspundere făptuitorului este nevoie de o plângere prealabilă în sensul Legii nr. 8/1996 și a art. 284 alin. 1 Cod procedură penală ori că în cazul unor astfel de fapte, acțiunea penală nu este exercitată din oficiu.
Apărarea petentei, în sensul că cu ocazia verificării din 14.07.2004, nu i s-a înmânat nici un proces verbal, nu a participat la toate activitățile de verificare, nu a avut acces la toate documentele ridicare, implicarea acesteia limitându-se numai la a asista la verificare fără a participa efectiv sau că persoana care a participat din partea acesteia nu a avut o procură specială, nu a putut fi luată în considerare, pentru că nimeni nu i-a îngrădit acest drept, ba mai mult avea chiar interesul să se implice în declanșarea cercetărilor.
Motivarea că la momentul respectiv (14.07.2004),nu exista un făptuitor, în sensul art. 284 Cod procedură penală,atâta timp cât nue xista o faptă determinată, în opinia tribunalului a fost combătută chiar de către petentă cu argumentele de la pct. 2 din plângere, la care a făcut trimitere.
Susținerea că până la efectuarea tuturor verificărilor, stabilirea faptelor și cunoașterea făptuitorilor nu se putea introduce plângerea prealabilă este greșită pentru că nimeni nu o putea împiedica pe petentă să depună plângerea împotriva reprezentanților societății, urmând ca adevărata lor calitate procesuală să fie stabilită ulterior, ori să ceară poliției (IGPR), identificarea făptuitorilor,pentru a-și putea exercita dreptul la plângere.
Petenta în plângerea adresată Tribunalului s-a contrazis atunci când a afirmat că înainte de 14.07.2007 nu cunoștea nici măcar adresa corectă a SC ROMÂNIA SRL, cu atât mai puțin faptul că la sediul corect își mai desfășura activitatea încă alte două societăți și nici nu cunoștea numele administratorului, dar celelalte informații le-a aflat la 14.07.2004, din verificările ulterioare. sunt de prisos.
Cu privire la motivarea soluțiilor date de parchetul de pe lângă J
Examinând Ordonanța din 18.04.2007, dată în dos. nr.494/P/2004, de către Secția de urmărire penală și criminalistică, Serviciul de coordonare a activității Ministerului Public în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală,s-a constatat că aceasta este temeinică și legală.
În mod corect s-a reținut că inițial, adică la 9.07.2004, cercetările în cauză s-au efectuat din oficiu la o simplă sesizare a petentei prin reprezentantul său avocat.
Începând cu data de 14.07.2004 când s-au efectuat verificări la societățile în cauză de către IGPR și, în mod normal petenta a cunoscut numele făptuitorului pentru că acesta a semnat procesul verbal de ridicare a bunurilor ce au făcut obiectul verificării.
De observat că datele furnizate de petentă prin plângerea formulată nu sunt reale.
Astfel s-a susținut că a făcut plângerea prealabilă la 17.09. iar în realitate plângerea s-a depus la 22.09.2004.
Așadar, în mod corect s-a reținut de parchet că plângerea introdusă este tardivă în sensul că termenul de 2 luni curge de la 14.07.2004, și se împlinește la 14.09.2007. Or, fiind introdusă la 22.09.2004, este tardivă cu o săptămână.
Având în vedere succesiunea de legi, este corect că în astfel de situații cea care are prioritate este legea mai blândă. În prezenta cauză legea mai blândă este Legea nr. 8/1996 față de Legea nr. 285/2006. Dintre cele trei legi care sau succedat în timp, ( L 8/1996, /2004 și 329/2006), trebuie aplicată cea mai favorabilă potrivit principiului mițior lex. Este adevărat că legea mai blândă este /2006 pentru că prevede pedepse mai mici, dar Legea nr. 8/1996 este mai favorabilă pentru că, condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale de introducerea plângerii prealabile, faptele încadrându-se corect în disp. art. 142 lit. și b cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, așa cum sunt reglementate în Legea nr. 8/1996. Subzistând două cauze de aplicare a legii penale mai favorabile, respectiv plângerea prealabilă ca o condiție de punere în mișcare a acțiunii penale și pedepsele mai blânde reglementate de Legea nouă, dintre acestea mai favorabilă este cea care condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale de introducere a plângerii prealabile adică Legea nr. 8/1996. A le combina ar însemna a crea oat reia lege și s-ar încălca principiul legalității prev. de art. 2 din Cod penal.
Prin această motivare nu s-a atins de fondul cauzei ci s-a comentat numai excepția de tardivitate a introducerii plângerii,pe care Parchetul de pe lângă J. a reținut-o corect prin ordonanța din 18.04.2007, dosar nr. 494/P/2004,ordonanță ce a fost confirmată prin rezoluția de respingerea plângerii din 18.07.2007, dată în dosar nr- de către procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică.
Cele două soluții fiind temeinice și legale, în temeiul disp. art 278 ind. 1, alin. 8 lit. a,Cod procedură penală, Tribunalul a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției nr. 8523/3377 din 18.07.2007, dată de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 494/P/2006 și a ordonanței de încetare a urmăririi penale dată la 18.04.2007 în dosar nr. 494/P/2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție.
A menținut atât rezoluția cât și ordonanța ce au făcut obiectul acestui dosar și a obligat-o pe petentă să plătească statului suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței penale nr. 276 din 12.09. 2007, pronunțată de Tribunalul Arad, a declarat recurs petenta Corporațion
Instanța, a pus în discuția părților excepția de tardivitate a recursului.
Curtea, verificând legalitatea declarării recursului, se constată că recursul declarat de, este tardiv.
Astfel, în prima instanță, cauza s-a judecat, în prezența reprezentantului la data de 5.09.2007, iar recursul s-a declarat de către acesta la data de 19.12. 2007, data expedierii prin poștă.
În consecință, Curtea apreciază că nu a fost respectat termenul de declarare recursului, prev. de art. 3853.C.P.P. recursul fiind declarat tardiv.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. a C.P.P. urmează ca recursul să fie respins ca tardiv.
În baza art. 192 alin.2 C.P.P. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.a p Cod Penal respinge recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr.276 din 12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-, ca tardiv.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal obligă recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.01.2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
GREFIER,
Red /14.02.08
Dact P 2.ex./20.02.2008
Prima inst.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
