Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 81/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 81/2009
Ședința publică din 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petiționarul împotriva rezoluției emise în dosar nr. 637/P/2008 la data de 17 noiembrie 2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petiționarul, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că Poliția Municipiului Mediaș a comunicat instanței datele solicitate prin adresa emisă către această instituție.
Petentul arată că prin răspunsul comunicat la dosar s-a eludat comunicarea datelor solicitate.
Instanța consideră că, raportat la cererile formulate de petent, a acordat petentului dreptul de a formula apărările și având în vedere că plângerea este de foarte mult timp pe rol și că s-a depus răspunsul solicitat, se poate soluționa plângerea petentului.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată în scris.
Arată că a formulat plângere penală împotriva procurorilor și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu, iar vinovăția acestora rezultă din rezoluția emisă de procurorul și din actele dosarului. Precizează că nu a fost formulată plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 și 260 Cod penal, așa cum rezultă din rezoluția procurorului, ci pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, mărturie mincinoasă și tâlhărie, așa cum rezultă din plângerea formulată de și înregistrată la data de 7 ianuarie, filele 1-3 din dosarul nr. 11/P/2009. Arată că într-adevăr a fost formulată plângere și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 Cod penal, dar precizează că plângerea respectivă este formulată de mama lui, numita, numai împotriva făptuitorului. Mai arată că în memoriul inițial din 7 ianuarie a făcut referire la încă patru martori mincinoși, despre care procurorul nu a făcut nicio referire în rezoluția emisă. Învederează că Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu avea competența să-i cerceteze doar pe cei doi polițiști, iar ceilalți făptuitori trebuiau să fie cercetați de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, dar precizează că toți au fost cercetați în aceeași cauză. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal, învederează că felul defectuos în care făptuitorii și-au exercitat atribuțiile de serviciu a creat un mare prejudiciu. Arată că a cerut revizuirea dosului prin care nepoții săi au fost condamnați, având în vedere că nu s-au ascultat martorii propuși, că nu s-a făcut nicio cercetare, luându-se numai declarațiile celor doi polițiști și arată că unul din motivele cererii de revizuire, din cele patru motive de revizuire, a fost și faptul că polițiștii nu erau în graficul de serviciu la data respectivă, comițând astfel falsul prin reținerea ca dată a săvârșirii faptei, data la care aceștia erau în graficul de serviciu (data de 28) și nu data reală a săvârșirii faptei ( data de 30). Precizează că aceștia au mușamalizat falsul material săvârșit de, constând în semnarea procesului verbal în locul martorului (f 9 din dosarul 11/P/2009). În privința săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă arată că aceasta poate fi dovedită prin data declarată ca fiind data săvârșirii infracțiunii. În privința celor 2 lucrători de poliție de la IPJ Sibiu, - șeful IPJ Sibiu și G - ul instituției, arată că la data de 28 februarie 2008 solicitat să-i fie comunicată copie de pe graficul pentru luna septembrie a anului 2005, dar aceștia au eludat răspunsul, comunicându-i că numele fiecărui polițist și numerele de telefon sunt afișate la postul de poliție, dar învederează că aceste susțineri nu sunt adevărate, că la postul de poliție nu sunt trecute numele tuturor polițiștilor, ci numai numele polițistului aflat în graficul de serviciu după program. Consideră că inspectorul, prin faptul că a refuzat să trimită graficul solicitat, spunând că nu există graficul pentru lucrul în schimb, a săvârșit un fals.
Pentru aceste motive, apreciază justificată cererea sa și solicită, în temeiul art. 2781Cod procedură penală, admiterea plângerii și începerea urmăririi penale față de intimați.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea soluțiilor pronunțate ca temeinice și legale, apreciind că în mod corect s-a stabilit, din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, că nu există date sau dovezi certe care să demonstreze reaua credință a intimaților, iar simplele susținerile ale petentului în legătură cu unele inadvertențe ale activității de urmărire penală nu pot să constituie, prin ele însele, dovezi în ideea că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care petentul a formulat plângere penală, astfel încât apreciază că în mod corect s-a stabilit că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a formulat plângerea penală.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față:
În deliberare, constată că prin plângerea formulată și înregistrată la această C sub dosar nr- petiționarul a solicitat desființarea rezoluției emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 17.11.2008 în dosar nr. 637/P/2008 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor și - procurori, - șeful IPJ Sibiu și G - ul acestei instituții, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 Cod penal.
În expunerea scrisă a motivelor plângerii sale (f 2-4 dosar fond), cât și oral în fața Curții, petiționarul a relevat următoarele aspecte:
1. Rezoluția atacată nu se fundamentează pe o cercetare aprofundată a acuzațiilor aduse de petiționar în plângerea inițială.
2. Intimatul nu a răspuns în mod riguros și obiectiv tuturor cererilor expuse de către petent, a realizat o calificare greșită a faptelor reclamate (art. 288, când în realitate petentul s-a plâns pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal), a confundat plângerea sa cu cea formulată de numita și care-l viza exclusiv pe intimatul, etc.
3. Făptuitorul a omis să se pronunțe asupra unor probe testimoniale pe care petentul le apreciază ca vădit nereale, a respins în mod nejustificat cereri în probațiune invocate de petent și și-a exercitat în mod defectuos atribuțiile cu ocazia soluționării plângerii în dosarul nr. 11/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
4. Făptuitorii și G au refuzat în mod nejustificat să-i pună la dispoziție o copie a graficului de desfășurare a activității lucrătorilor posturilor de poliție comunale.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate, conform exigențelor prev. de art. 2781al. 7 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
1. Prin rezoluția adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 17 noiembrie 2008 în dosar nr. 637/P/2008, în temeiul art. 228 al. 4 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 și 289 Cod penal față de numiții și - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, - șeful Sibiu și G - ul acestei instituții.
În considerentele rezoluției, Procurorul a adus următoarele argumente:
Petiționarul este unchiul numitului care la data de 16.01.2008 a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu față de ofițerii de poliție și, solicitând cercetarea acestora pentru infracțiunile prev. de art. 288 Cod penal și art. 260 Cod penal. Plângerea penală a făcut obiectul dosarului nr. 11/P/2008 și a fost instrumentată de către procurorul care a dispus neînceperea urmăririi penale față de polițiști, reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. Împotriva acestei soluții s-a formulat plângere în temeiul art. 278 Cod procedură penală, iar prin rezoluția prim procurorului s-a respins, menținându-se ca legală și temeinică soluția atacată.
Având în vedere rechizitoriul nr. 692/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, sentința penală nr. 570/06.10.2006 a Judecătoriei Mediaș, decizia penală nr. 197/19.09.2007 a Tribunalului Sibiu și decizia penală nr. 14/15.01.2008 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a reținut că numiții și au fost condamnați definitiv pentru infracțiunea prev. de art. 239 al. 1 Cod penal săvârșită în dauna lucrătorilor de poliție și. Pe parcursul cercetării judecătorești, atât la fond, cât și în căile de atac, inculpații, prin avocat ales, au invocat, printre altele, în apărare și solicitarea graficului cu privire la persoanele de serviciu din luna septembrie 2005, astfel că acest aspect a fost lămurit de instanța de judecată. Ca atare, nu s-a reținut că șeful IPJ Sibiu și ul acestei instituții ar fi săvârșit vreun abuz sau fals în înscrisuri oficiale.
Examinând dosarul penal nr. 11/P/2008 s-a constatat că procurorul, cu ocazia efectuării anchetei penale, a respectat dispozițiile legale, neexistând nici un abuz în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
2. Prin rezoluția emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 08.01.2009 în dosar nr. 11/II/2/2009 s-a dispus respingerea plângerii formulate de petiționarul împotriva rezoluției din dosar nr. 637/P/2008, avându-se în vedere următoarele aspecte:
a efectuat urmărire penală proprie într-o cauză în care a cercetat doi polițiști suspectați de că au consemnat nereal și au declarat mincinos în cauza ce privea pe fiul său, procurorul a dispus apoi o soluție de neurmărire ce a nemulțumit pe persoana vătămată.
Nu există date, informații, indicii, dovezi din care să rezulte că procurorul, când a efectuat actele premergătoare, a fost de rea credință, dimpotrivă, acesta și-a desfășurat activitatea în limitele puterii sale legale. Nici persoana vătămată nu poate furniza astfel de date; cele indicate în plângerea sa sunt propriile sale aprecieri rezultate din interpretarea personală și interesată a evenimentelor.
În procesul pornit împotriva lui și pentru ultragierea unor polițiști s-a depus la judecător un grafic ce indica organizarea serviciului operativ la unitate de poliție și care a fost contestat apoi de inculpați; susține în continuare că este contrafăcut și acuză pe cei doi angajați ai IPJ Sibiu de falsificarea lui.
Actele premergătoare efectuate nu confirmă ideea că documentul a fost contrafăcut, dimpotrivă el exprimă o realitate.
3. Curtea reține la rândul său, în urma examinării atente a lucrărilor cauzei, în raport cu criticile invocate de către petiționar oral, în fața sa, că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să convingă un observator obiectiv asupra relei credințe a celor patru făptuitori în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în întocmirea unor acte oficiale.
4. Curtea arată de la început că în speța de față cadrul procesual este limitat la rezoluția atacată, și anume, cea emisă în dosar nr. 637/P/2008, instanța urmând a analiza global susținerile petentului, în raport cu aceasta, și care vizează pe făptuitorii, și
5. Curtea constată că majoritatea criticilor aduse de petiționar vizează procedurile derulate în dosar nr. 11/P/2008, aducând o serie de acuzații lucrătorilor de poliție și.
6. Examinând rezoluția atacată în cauză, și anume cea emisă în dosar nr. 637/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea reține că aceasta este argumentată în fapt și în drept și se sprijină pe o apreciere judicioasă a probelor administrate în cauză.
7. În mod corect, apreciază Curtea, s-a stabilit că cei patru făptuitori nu și-au exercitat cu rea credință atribuțiile de serviciu, neexistând în cauză vreun indiciu sau vreo probă că aceștia au favorizat prin soluțiile date (procurorii și ) pe numiții și.
8. Curtea reține că soluțiile date de procurori sunt fundamentate pe probele strânse în cursul desfășurării actelor premergătoare, neexistând, mai presus de orice dubiu, suspiciuni cu privire la îngrădirea dreptului petiționarului de a-și propune probe în cauză.
9. Din analiza înscrisurilor de la dosar reiese, de asemenea, că procurorul a dat curs solicitărilor petentului de a examina înscrisurile invocate.
Împrejurările că agentul de poliție a semnat procesul verbal de contravenție în locul martorului, că în cauză nu s-a dat o calificare juridică corespunzătoare faptelor săvârșite (art. 289 Cod penal în loc de art. 288 Cod penal), că una din plângeri a fost promovată de către mama petiționarului, nu prezintă relevanță juridică, atâta timp cât procurorul și-a argumentat soluția pe materialul probator din dosar.
Curtea arată că rezoluția procurorului putea fi suspusă cenzurii prin promovarea unei plângeri la rezoluție, lucru care s-a și realizat de altfel, fără succes pentru petiționar.
10. Curtea constată, de asemenea, că în sarcina făptuitorilor și G nu poate fi reținută vreo neglijență sau rea credință, atâta timp cât aceștia au răspuns solicitărilor petentului, prin comunicarea aspectelor invocate în cadrul corespondenței purtate între instituție (IPJ Sibiu) și petent. Împrejurarea că petentul este nemulțumit și are suspiciuni serioase asupra realității celor comunicate nu poate constitui, prin ea însăși, un element suficient în stabilirea unei vinovății sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu sau fals intelectual (f 13 dosar 637/P/2008).
11. În altă ordine de idei, Curtea apreciază că petiționarul nu justifică un interes legitim în declanșarea procedurii prev. de art. 2781Cod procedură penală, atâta timp cât actele contestate vizează situația juridică a altor persoane, și care au capacitate de exercițiu deplină ( și ).
12. Reținând că rezoluția atacată (dosar nr. 637/P/2008) nu este susceptibilă de a fi desființată în cadrul procedurii prev. de art. 2781al. 8 lit. b Cod procedură penală, întrucât se întemeiază în mod obiectiv pe actele și lucrările de la dosar, Curtea urmează aor espinge ca nefondată, cu consecința obligării petentului la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției emise în dosar nr. 637/P/2008 la data de 17 noiembrie 2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe petiționarul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu intimații.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Tehnored.
2 ex./17.06.2009
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu
