Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 821/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 821/
Ședința publică din 19 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 379 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul, pentru intimatul lipsă, se prezintă avocat în substituirea avocat I din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, petentul depune la dosar un set de înscrisuri în probațiune și motive de recurs.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Petentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, să se dispună tragerea la răspundere penală a intimatului, arătând că ambele rezoluții date de parchet sunt nelegale și netemeinice. Mai arată că instanța de fond a respins cererile de probațiune formulate, nedându-i posibilitatea de a veni cu dovezi în susținerea plângerii. Prin urmare, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare. Depune concluzii scrise.
Apărătorul ales al intimatului solicită respingerea recursului, arătând că procesul-verbal de contravenție ar fi putut fi atacat. Cu cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită respingerea recursului, arătând că din actele premergătoare nu au existat probe în dovedirea vinovăției intimatului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 379/PI din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 2781alin. 8 lit. a a C.P.P. fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosar nr. 2784/P/2008 din data de 20.01.2009 și împotriva rezoluției nr. 131/II/2/2008 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș la data de 17.02.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16.03.2009 sub dosar nr-, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției dată de procuror în dosarul nr. 2784/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului, agent la Poliția Rutieră T, sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal. Petentul a apreciat că soluția dată de procuror nu corespunde cu realitatea, din datele dosarului rezultând că partea implicată în accident, numita a trecut pe culoarea roșie a semaforului, lovind autoturismul său în partea, agentul de poliție întocmind un proces-verbal de contravenție prin care i-a suspendat dreptul de a conduce, pe o perioadă de 60 zile, producându-i astfel pagube de peste 1500 lei. Pentru aceste considerente, se solicită admiterea plângerii.
Din analiza plângerii formulată de petentul, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 2784/P/2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul - agent de poliți în cadrul T - Serviciul Poliției Rutiere pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 246.
Cod PenalPentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut că la data de 21.09.2008, petentul, în timp ce se afla la volanul autoturismului său, a fost implicat într-un eveniment rutier, în sensul că a intrat în coliziune cu un alt autovehicul condus de numita, din impact rezultând avarierea celor două autovehicule. La fața locului a sosit și un echipaj de poliție alcătuit din agenții de poliție și, care au procedat la testarea conducătorilor auto implicați în accident cu aparatul alcooltest, după care au constatat avariile autovehiculelor, iar pe baza declarațiilor celor doi au apreciat că vinovăția în producerea accidentului rutier aparține petentului, care nu a acordat prioritate de trecere numite. Conducătorii auto au fost îndrumați să se prezinte la sediul Poliției Rutiere în vederea întocmirii documentației. De serviciu la ghișeul "" se afla agentul de poliție. Petentul susține că acesta nu a fost obiectiv și a favorizat-o pe numita și a refuzat să citească declarația sa cu prilejul întocmirii procesului verbal.
La cererea petentului au fost audiați martorii și, a căror declarație a fost apreciată ca inutilă deoarece nu se aflau la sediul Poliției Rutiere.
Intimatul a declarat că nu o cunoaște pe și ca procesul verbal a fost încheiat pe baza declarațiilor conducătorilor auto, la fața locului neexistând martori oculari, a precizat că nu a urmărit prejudicierea intereselor numitului.
Totodată au fost audiați numita precum și martora care se afla în sediul poliției Rutiere care au arătat că lucrătorul de poliție a avut un comportament civilizat și anterior întocmirii procesului verbal a stat de vorbă cu ambii conducători auto implicați în accident, iar cel care a avut o atitudine recalcitrantă a fost chiar petentul adresând cuvinte jignitoate intimatului și numitei
Această soluție a fost menținută de prim procurorul Parchetului prin rezoluția din 17.02.2009
Prima instanță a reținut că petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 59 alin. 2 din OUG 195/2002, urmare a evenimentului rutier din data de 25.09.2008, pentru neacordarea priorității de dreapta, în accident fiind implicată și numita.
S-a apreciat că procurorul a reținut corect că în ce privește infracțiunea pentru care petentul a formulat plângerea respectiv abuzul în serviciu prevăzută de art. 246.Cod Penal rezultă că nu există elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Astfel, s-a reținut că lucrătorul de poliție, respectiv intimatul a întocmit procesul verbal de contravenție pe baza declarațiilor celor implicați și a agenților care s-au deplasat la locul incidentului. Aceștia au constatat imposibilitatea ca numita să fi trecut pe culoarea roșie a semaforului deoarece în direcția sa de mers, culoarea cu câteva secunde mai mult decât la semaforul unde s-a încadrat petentul.
Tribunalul a mai reținut că lucrătorul de poliței a avut un comportament civilizat și că a întocmit procesul verbal potrivit documentelor existente și a declarațiilor părților, iar petentul avea posibilitatea contestării procesului verbal.
Prin urmare, prima instanță a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției dată de procuror în data de 20.01.2009 în dosarul nr. 2784/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și a rezoluției dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș dată în data de 22 17.02.2009 în dosarul nr.131/II/2/2009 apreciind că sunt temeinice și legale.
Apreciind temeinice și legale rezoluțiile procurorului și ale prim procurorului tribunalul a menținut rezoluția dată de procuror în data de 29. 01. 2008 în dosarul nr. 625/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și rezoluției dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș dată în data de 22.04.2006 în dosarul nr.145/II/2/2008.
Împotriva sentinței penale nr.379/PI/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declara recurs, în termenul legal, petentul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 10.07.2009.
În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia, casarea sentinței penale și începerea urmăririi penale față de numitul pentru îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu în calitatea sa de agent la Poliția Rutieră întrucât nu a ținut seama de depozițiile martorilor audiați care au declarat că nu petentul era cel vinovat de producerea accidentului. Se mai arată în motivare că ancheta a fost defectuos condusă deoarece intimatul o cunoștea de numita, implicată în accidentul rutier cu petentul, că nu i s-a permis audierea unor martori oculari, fiind întrunite elementele constitutive ale in fracțiunii reclamate.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale.
În mod corect s-a apreciat de către prima instanță că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor, faptă prev. de art.246 pen deoarece din probele administrate nu a rezultat că, în exercițiu atribuțiilor de serviciu intimatul, în calitatea de agent al Poliției Rutiere ar fi comis fapta reclamată. La data de 25.09.2008 petentul, rulând cu autoturismul său a fost implicat într-un accident rutier cu autoturismul condus de martora, cei doi deplasându-se, după efectuarea constatărilor la fața locului, la sediul Poliției Rutiere pentru întocmirea documentației, la ghișeul acestui serviciu fiind intimatul. Este de menționat că la locul accidentului s-a prezentat un echipaj de poliție format din agenții și care, după testarea conducătorilor auto cu aparatul alcool test, constatarea avariilor și stabilirea vinovăției pe baza declarațiilor conducătorilor, în lipsa martorilor oculari i-au îndrumat pe cei doi spre biroul "" pentru obținerea dovezii necesară reparării autoturismelor. Prin urmare, intimatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu câtă vreme acesta a procedat la stabilirea persoanei vinovate de producerea accidentului rutier pe baza depozițiilor persoanelor implicate și urmare a celor consemnate de agenții de poliție în procesul verbal de cercetare la fața locului.
În același timp nu este lipsit de relevanță nici faptul că martorii propuși de petent spre audiere nu au fost în măsură, prin depozițiile date, să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură intimatul, aceștia nefiind de fața la întocmirea procesului verbal de cercetare la fața locului de către cei doi agenți și nici la discuția avută în incinta sediului Poliției Rutiere de către cele două persoane.
Din probele administrate nu reiese că intimatul o cunoștea pe martora cu autoturismul căreia a fost implicat petentul în accidentul rutier și acest lucru ar fi determinat stabilirea în sarcina sa a culpei în producerea evenimentului rutier soldat cu avarierea celor două autoturisme, petentul având de altfel la îndemână procedura atacării actului constatator al vinovăției sale la instanța competentă.
Prin urmare, în mod corect s-a apreciat de către organul de urmărire penală și s-a confirmat de către prima instanță că activitatea intimatului nu se circumscrie activității ilicite reglementate de art.246 pen. astfel că, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va fi respins recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 379 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. va fi obligat petentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 379 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă petentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca
- - - G - -
Grefier,
Red. - 20.08.2009
Tehnored. - 25.08.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Gheorghe Bugarsky, Anca
