Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 829/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 886/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. nr. 829
Ședința publică din data de 9 iunie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Antoneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror
Pe rol se află judecarea recursului declarat de petentul împotriva Sentinței penale nr. 314 din data de 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul OG, personal, lipsă fiind recurentul petent, pentru care se prezintă apărătorul ales, cu împuternicirea avocațială depusă la fila 6 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului petent critică pentru netemeinicie și nelegalitate hotărârea atacată. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate de către clientul său, desființarea ordonanței parchetului și trimiterea cauzei la procuror pentru a fi începută urmărirea penală împotriva numitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal. În susținerea orală a recursului expune motivele plângerii depus în scris la dosarul instanței de fond, filele 1-2 și concluziile scrise aflate la filele 65-68 dosar. Subliniază faptul că nu a existat nici legitimă apărarea situația de fapt constând în împrejurarea că clientul său vrut să acorde ajutor unui prieten aflat în dificultate, a observat că agresorul are un cuțit, fugit iar agresorul (intimatul din dosar) l-a urmărit și l-a lovit cu cuțitul în spate, perforându-i un plămân.
Intimatul susține că a fost atacat cu cuțitul respectiv, a fost provocat, înconjurat și nu avea unde fugi. Solicită să se constate că toți participanți la conflict erau înarmați. Consideră temeinică și legală sentința instanței de fond și solicită să fie respins recursul ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat că intimatul a săvârșit fapta în legitimă apărare. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
CURTEA
Prin sentința penală nr.314/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului împotriva ordonanței nr. 2465/P/2007, emisă la data de 25.08.2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat următoarele:
Prin ordonanța nr.2465/P/2007 din 25.08.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului cu OG privire la infracțiunea prev. de art.20 raportat la art. 174-175 lit.i Cod penal, întrucât a acționat în condițiile legitimei apărări. S-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B în vederea efectuării de cercetări cu privire la infracțiunile prev. de art. 189 al.1 Cod penal, art. 180 al.1 Cod penal, art.321 Cod penal și art.208 al.1 și 4 - 209 al.1 lit.e Cod penal.
In fapt s-a reținut că în data de 15.09.2007, organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la faptul că la Spitalul Clinic de Urgență Militar central "Dr. " a fost internat cu diagnosticul "Plaga înjunghiată hemitorace drept posterior. masiv drept, anemie secundară severă, șoc hemoragie acut, operat (evacuarea cheagului, sutura plăgii pulmonare și parietale)" acesta fiind victima unei agresiuni.
Din datele obținute cu prilejul efectuării primelor investigații a rezultat că în seara zilei precedente și anume în data de 14.09.2007 în apropierea părculețului situat pe-, sector 3, într-un perimetru aflat între blocurile M 19, 10 și G 5 avut loc o altercație între două grupuri de persoane și în timpul căreia partea vătămată a fost lovit cu un obiect tăietor-înțepător în zona hemitorace drept posterior.
Astfel, din raportul de expertiză medico-legală nr. 1/11708/2007 a rezultat că " că numitul a prezentat leziuni traumatice (plagă penetrantă hemitorace drept cu interesare pulmonară subadiacentă și hemotorax consecutiv) care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor - înțepător posibil briceag/cuțit sau similar. Leziunile au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Nu constituie infirmitate".
S-a reținut, din probele administrate și pe larg analizate, că atacul desfășurat de numeroase persoane înarmate cu cuțite, sabie, topor, bâte a fost declanșat de grupul părții vătămate, persoana acestuia din urmă constituind una din componentele atacului. Persoanele care au inițiat atacul au acționat cu o intenție evidentă atât prin număr cât și prin afișarea obiectelor cu care erau înarmate de a provoca vătămări unor alte persoane cu care anterior au avut doar un conflict verbal. Rezoluția comună a grupului care a inițiat atacul presupune în mod indiscutabil și asumarea consecințelor unei eventuale riposte din partea persoanelor ce sunt atacate în această modalitate.
S-a mai reținut că anterior agresiunii învinuitul nu era înarmat și că a intrat în posesia obiectului tăietor înțepător urmare a unei circumstanțe de moment(scăparea cuțitului de către o persoană din grupul agresor) fiind înconjurat de persoane care aveau diverse obiecte asupra lor și pe care le utilizau. Condițiile în care învinuitul a intrat în posesia obiectului tăietor înțepător sunt rezultatul atacului în desfășurare al grupului înarmat din care făcea parte și partea vătămată. De asemenea, aplicarea loviturii cu acest obiect de către învinuit s-a realizat în condițiile înlăturării unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa cât și împotriva altor persoane.
În raport de cele reținute s-a constatat că învinuitul a OG acționat în condițiile unei legitime apărări fiind întrunite condițiile art. 44 Cod penal, astfel că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infr. prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere partea vătămată la Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că în mod greșit s-a reținut că briceagul folosit la comiterea faptei nu a aparținut învinuitului și că acesta l-a folosit pentru a se apăra de atacul părții vătămate, că partea vătămată nu a avut nicio armă asupra sa, că în mod trunchiat s-a reținut situația de fapt "en-grosse" fară a se ține seama în concret ce s-a întâmplat între partea vătămată și învinuit și că din probele administrate nu rezultă că învinuitul a comis fapta în legitimă apărare.
Prin rezoluția nr.2439/II-2/2008 din 06.10.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București în baza art.275-278 Cod pr.pen. s-a dispus respingerea plângerii formulate de numitul împotriva ordonanței nr.2465/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, ca neîntemeiată, apreciind că în mod corect s-a reținut că aplicarea loviturii de către învinuit s-a realizat în condițiile legitimei apărări.
Instanța a reținut că, în ordonanța contestată, procurorul, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt, expunând-o pe larg, fiind expuse și probele care au condus la soluția dată, astfel că nu vor mai fi reluate decât în măsura criticilor formulate de petent.
Astfel, în ceea ce privește susținerea petentului în sensul că în mod greșit s-a reținut că briceagul folosit la comiterea faptei a aparținut numitului "" și nu învinuitului, Tribunalul a reținut că aceasta este nefondată având în vedere declarațiile învinuitului coroborate OG cu declarațiile martorilor, A, precum și cea a martorului (din grupul petentului parte vătămată), precum și cu recunoașterile din planșe foto, din care rezultă că martorul zis "" avea în mână un cuțit, iar după ce a fost lovit de către martorul l-a scăpat jos fiind luat de către învinuit.
În atare situație, din probele administrate rezultă rară dubiu că "" avea cuțitul, iar după ce l-a scăpat a fost luat de către învinuit, și nu că învinuitul era înarmat cu cuțit anterior declanșării conflictului dintre cele două grupuri, cum încearcă să acrediteze ideea petentul.
Faptul susținut de către petent că nu a avut nicio armă asupra sa, nu are nicio relevanță întrucât, pe de o parte, procurorul nu a reținut că partea vătămată ar fi avut asupra sa vreun cuțit, iar pe de altă parte, mai multe persoane din grupul din care făcea parte și petentul erau înarmate cu bâte, cuțite, o sabie și un topor, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor din grupul învinuitului, dar și din declarațiile martorului din grupul părții vătămate, în care arată că " a luat o dintr-un tufiș,. "Meserie" a luat un briceag din același tufiș. Am văzut că "" avea la el un briceag gen fluture cu lama deschisă. Eu am luat o șipcă de metal dintr-un gard. Dintre prietenii mei unul dintre ei a avut și o de lopată. au avut "", "" și "", precum și din declarația părții vătămate, date în prezența apărătorului său, în care arată că "am văzut atunci că "" se îndrepta având o în mână către cei doi băieți carte erau lângă cea de-a 2 mașină neagră".
Nu a fost reținută nici susținerea în sensul că în mod trunchiat s-a reținut situația de fapt "en-grosse" tară a se ține seama în concret ce s-a întâmplat între partea vătămată și învinuit, întrucât procurorul a reținut situația de fapt astfel cum a rezultat din declarațiile părților și martorilor audiați, declarații redate parțial (numai aspectele relevante cauzei) în cuprinsul ordonanței contestate.
Nici susținerea în sensul că depozițiile martorilor aflați împreună cu partea vătămată au fost înlăturate fără nicio motivare, iar declarațiile persoanelor din grupul învinuitului au fost reținute ca sincere, deși există inadvertențe, nu poate fi reținută întrucât în cuprinsul ordonanței contestate (fila 9 paragraf 3) se reține că declarațiile persoanelor care au tăcut parte din grupul părții vătămate conțin contradicții pe aspecte esențiale, fiind expuse pe larg aceste contradicții, acesta fiind și motivul pentru care nu au fost avute în vedere la stabilirea situației de fapt. Totodată, s-a reținut că între declarațiile date de persoanele din grupul învinuitului există o corespondență, eventualele inadvertențe fiind minore și neesențiale, fiind de altfel în consonanță cu declarațiile altor persoane care nu au făcut parte din niciunul dintre cele două grupuri.
Astfel fiind, instanța a reținut că procurorul, în mod corect și motivat, a înlăturat din ansamblul probator la stabilirea situației de fapt, declarațiile unora dintre persoanele din grupul petentului, întrucât acestea nu se coroborau cu celelalte probe administrate, însă au fost reținute și declarațiile unei persoane din grupul părții vătămate, respectiv cele ale martorului, acestea fiind în concordanță cu probele reținute la situația de fapt.
S-a mai reținut că inadvertențele dintre declarațiile persoanelor din grupul învinuitului invocate de petent vizează aspecte nerelevante pentru situația de fapt, astfel cum în mod corect a constatat și procurorul. Pe aspectele relevante ale cauzei, declarațiile acestor persoane se coroborează atât între ele cât și cu cele ale martorilor care nu au făcut parte din niciunul dintre grupuri, precum și, în parte, cu cele date de martorul, persoană din grupul petentului.
Tribunalul nu a reținut nici susținerea în sensul că, deși a solicitat în faza de urmărire penală, părții vătămate i s-a refuzat administrarea de noi probe pe situația de fapt, respectiv audierea de martori prezenți la fața locului și în imediata apropiere a învinuitului și părții vătămate, întrucât în dosarul de urmărire penală nu există nicio cerere din partea acesteia prin care să solicite administrarea vreunei probe, fiind astfel nefondată.
Cât privește necesitatea administrării și altor probe pentru corecta stabilire a situației de fapt invocată de către petent, ceea ce ar impune trimiterea cauzei la procuror, Tribunalul a reținut următoarele:
Reaudierea martorului zis "" în legătură cu cuțitul scăpat pe jos apare ca inutilă întrucât această împrejurare rezultă fără dubiu din probele administrate. Pe de altă parte, printro declarație dată sub acest aspect, martorul s-ar putea autoincrima sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. art. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1992, modificată prin Legea nr. 169/2002, astfel că nu poate fi obligat să declare tot ce știe, conform art. 86 alin. 1 Cod procedură penală.
între partea vătămată și învinuit solicitată de petent apare, de asemenea, ca inutilă față de declarațiile acestor părți, prin care în mod constant și-au menținut pozițiile și față de timpul scurs și faza procesuală în care se află cauza.
In ceea ce privește solicitarea petentului în sensul lămuririi contradicției dintre declarația învinuitului și concluziile expertizei medicale care concluzionează că "lovitura a avut loc de sus în jos" în timp ce făptuitorul a declarat că se afla în cădere, s-a reținut că în raportul de expertiză medico-legală nu există nicio mențiune în sensul că "lovitura a avut loc de sus în jos" așa cum susține petentul, și nici în declarațiile învinuitului nu OG se arată că s-ar fi aflat în cădere, astfel că această susținere nu se verifică.
Cât privește solicitarea de a se identifica corpul delict, Tribunalul, față de timpul scurs de la momentul săvârșirii faptei și față de natura corpului delict, a reținut că aceasta este imposibil de realizat.
Tribunalul a reținut ca inutilă și solicitarea de a fi condusă la reconstituire și partea vătămată, față de probele administrate și față de faptul că procesul verbal de reconstituire nu a fost reținut la stabilirea situației de fapt, astfel încât să se poată considera că prin absența părții vătămate i s-a adus un prejudiciu.
In ceea ce privește solicitarea petentului de a se lămuri dacă partea vătămată a avut cuțit și de a fi reanalizate declarațiile martorilor din grupul părții vătămate și nu înlăturate rară nicio motivare, precum și declarațiile din grupul făptuitorului pentru că între ele există grave inadvertențe, Tribunalul a reținut că aceste împrejurări țin de aprecierea probelor de către organul judiciar, fiind verificate și analizate în procesul de apreciere a probelor, și nu poate constitui motiv de trimitere a cauzei la procuror.
Cât privește solicitarea de a se audia martorii și, Tribunalul a reținut următoarele:
In fața procurorului partea vătămată nu a solicita administrarea acestei probe. Singura mențiune cu privire la aceste persoane apare în declarațiile părții vătămate, în partea de început, unde arată că în ziua respectivă a plecat de acasă cu cei doi, au mers la cumpărături și apoi pe terenul de fotbal unde s-au întâlnit cu mai mulți prieteni. Din acest moment partea vătămată nu mai face nicio referire cu privire la aceste persoane în relatarea desfășurării evenimentelor din ziua respectivă (nu arată că ar fi mers împreună la cules de gutui și nici că ar fi participat alături de ceilalți la altercația avută cu celălalt grup).
Organele de poliție au procedat la audierea tuturor persoanelor indicate ca participante la incident și a martorilor care au asistat la incident. Niciuna dintre persoanele audiate nu a indicat prezența și acestor persoane pentru a fi audiate. In atare situație există dubiu cu privire la prezența acestora la momentul incidentului, astfel că solicitarea de administrare a acestei probe apare ca inutilă.
Cât privește temeinicia soluției dispuse de procuror sub aspectul săvârșirii de către intimatul învinuit a faptei prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal, Tribunalul a constatat că aceasta are corespondent în probele administrate în cauză.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că partea vătămată și prietenii săi, înarmați cu cuțite, sabie, topor și bâte au declanșat un atac împotriva unor alte persoane, printre care și învinuitul OG, cu care anterior au avut doar un conflict verbal. Persoanele care au inițiat atacul, printre care s-a aflat și partea vătămată, au acționat cu o intenție evidentă (evidența fiind relevată atât de numărul mare de persoane participante, cât și de obiectele cu care erau înarmate) de a provoca vătămări persoanelor cu care anterior avusese conflictul verbal.
Anterior agresiunii, învinuitul nu era înarmat, ci a intrat în posesia obiectului tăietor-înțepător urmare a unei circumstanțe de moment, respectiv scăparea cuțitului de către o persoană din grupul părții vătămate, în condițiile atacului în desfășurare al grupului înarmat din care făcea parte și partea vătămată. Fiind înconjurat de persoane care aveau diverse obiecte asupra lor pe care le foloseau, învinuitul a aplicat o lovitură cu obiectul tăietor-înțepător ridicat de jos, unei persoane din grupul care declanșase atacul. Lovitura aplicată de către învinuit s-a realizat în condițiile înlăturării unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa cât și împotriva celorlalte persoane cu care era, atac care punea în pericol grav integritatea corporală și chiar viața sa precum și a celorlalți. In atare situație, în mod corect procurorul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 44 Cod penal privind legitima apărare.
Împotriva acestei soluții petentul a declarat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând că din întregul material probator administrat rezultă fără putință de tăgadă că fapta numitului întrunește OG elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal, fiind exclusă reținerea vreunei cauze care să înlăture caracterul penal al faptei - în speță legitima apărare, prev. de art. 44 Cod penal.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs avansate de petentul, cât și în spiritul dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală,Curteaconstată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 44 al. 2 Cod penal, este în legitimă apărarea acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa cât și împotriva celorlalte persoane cu care era, atac care pune în pericol grav integritatea corporală și chiar viața sa precum și a celorlalți.
Față de aceste considerente,Curteaconstată că în mod direct procurorul a reținut în cauză ca aplicabile dispozițiile art. 44 Cod penal privind legitima apărare, și drept consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va constatat recursul petentului ca nefondat, respingându-l ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 314/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.
Dact./11.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Antoneta NedelcuJudecători:Antoneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
