Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 83/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 83/
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petenta, domiciliată în com. sat, jud.B, împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.336/P/5.01.2009 și Rezoluției de respingere a plângerii nr.123/II/2/16.02.2009, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, în contradictoriu cu intimații, și, din cadrul IPJ
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 aprilie 2009, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 23 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Rezoluția nr.336/P/5.01.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, în temeiul art.228 alin.4 raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală și la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus:
1. Neînceperea urmăririi penale față de subinspectorul de poliție, inspectorul de poliție, agentul șef, agentul șef adjunct, agentul șef, agentul șef, agentul șef, agentul principal, agentul, toți din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal.
2. Neînceperea urmăririi penale față de aceeași lucrători de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.1 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, Parchetul a avut în vedere următoarele:
Persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva lucrătorilor de poliție menționați mai sus, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal și distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal.
În motivarea plângerii, persoana vătămată a precizat că în ziua de 1.08.2008 lucrătorii de poliție au pătruns fără drept, prin distrugerea ușii, în locuința sa, unde au efectuat o percheziție domiciliară. Totodată, persoana vătămată a reclamat faptul că polițiștii nu s-au legitimat și nu au efectuat percheziția în prezența unor martori asistenți.
Din actele premergătoare aflate la dosar s-a stabilit că subinspectorul de poliție, inspectorul de poliție, agentul șef, agentul șef adjunct, agentul șef, agentul șef, agentul șef, agentul principal, agentul au făcut parte dintr-o echipă care în ziua de 1.08.2008 au efectuat o percheziție la locuința persoanei vătămate, situată în satul, comuna, județul
Acțiunea organelor de poliție avea ca scop prinderea lui, fratele persanei vătămate, care era dat în urmărire și despre care existau date că s-ar ascunde la locuința persoanei vătămate.
Astfel, în baza autorizației de percheziție nr.17/31.07.2008 a Judecătoriei Făurei, județul B, în ziua de 1.08.2008, în jurul orelor 600, lucrătorii de poliție s-au prezentat la locuința persanei vătămate pentru efectuarea percheziției.
Din actele aflate la dosar rezultă că organele de poliție au solicitat persanei vătămate să deschidă ușa, dar întrucât aceasta nu s-a con format au forțat ușa de la intrarea în casă.
După pătrunderea în locuință, organele de poliție au căputat persoana dată în urmărire. Întrucât această persoană nu a fost găsită, acțiunea poliției s-a încheiat imediat și s-a trecut la întocmirea procesului-verbal de percheziție.
Astfel, din actele premergătoare efectuate, Parchetul a reținut că aspectele sesizate de persoana vătămată cu privire la efectuarea percheziției nu sunt confirmate de probele aflate la dosar. Pentru acest motiv s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei 9 lucrători de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, întrucât percheziția s-a efectuat conform normelor de procedură.
În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, din actele premergătoare aflate la dosar s-a stabilit că, după ce organele de poliție au bătut la ușă și au somat persoanele aflate înăuntru să deschidă, în locuință s-au aprins lumini și mai multe persoane au început să alerge prin casă.
În aceste condiții organele de poliție au considerat că persoana urmărită încearcă să scape și astfel au forțat dispozitivele de închidere a ușilor. De altfel, din actele aflate la dosar s-a stabilit că persoana urmărită reușise anterior să scape unor astfel de acțiuni.
Pentru acest motiv s-a procedat la forțarea dispozitivelor de închidere a ușilor de la intrarea în locuința persoanei vătămate. În consecință, s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii, deoarece făptuitorii nu au acționat cu intenția de a cauza o pagubă patrimoniului persoanei vătămate, ci pentru a executa un ordin de prindere a unei persane date în urmărire.
Acestea sunt considerentele pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal, față de subinspectorul de poliție, inspectorul de poliție, agentul șef, agentul șef adjunct, agentul șef, agentul șef, agentul șef, agentul principal, agentul.
Petenta a formulat plângere pe cale ierarhică împotriva Rezoluției nr.336/P/5.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Rezoluția nr.123/II/2/1602.2009, emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
În temeiul art.2781din Codul d e procedură penală, petenta s-a adresat Curții de APEL GALAȚI cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, invocând nelegalitatea acesteia și susținând că făptuitorii se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor la care se referă sesizarea, astfel că în mod greșit s-a pronunțat o soluție de netrimitere în judecată.
Plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că, la data de 1.08.2008, lucrătorii de poliție, și au efectuat o percheziție la locuința petentei, situată în satul, comuna, județul
a fost efectuată în baza autorizației de percheziție nr.17 din 31.07.2008, emisă de Judecătoria Făurei, județul, în baza încheierii nr.11 din 21.07.2008, și a avut ca scop prinderea numitului, fratele petentei, care era dat în urmărire și cu privire la care existau indicii că s-ar ascunde la locuința petentei.
Aceste indicii rezultau din procesele-verbale de căutare și din rapoartele de investigații (filele 38, 42 și 44 din dosarul de cercetare penală), întocmite cu prilejul numeroaselor activități de căutare a numitului pentru punerea în executare a mandatului nr.231/19.05.2005, emis de Tribunalul Brăila în baza Sentinței penale nr.170/26.04.2004, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie.
Înainte de a intra în locuință, lucrătorii de poliție au făcut somația "Poliția, deschideți!".
nu a fost deschisă și, având în vedere că acțiunile anterioare de prindere a celui căutat eșuaseră, lucrătorii de poliție au forțat ușa de acces și au pătruns în locuință.
Întrucât percheziția domiciliară avea ca scop prinderea unui și în locuință se afla soțul petentei, numitul, acesta a fost imobilizat doar până s-a stabilit că nu era persoana căutată.
În timpul efectuării percheziției la domiciliul petentei, numitul a fost identificat și reținut de alți lucrători de poliție într-un alt imobil din aceeași comună, cele două activități de căutare fiind organizate simultan.
Procesul-verbal a fost semnat de lucrătorii de poliție, de petentă, care a menționat că nu este de acord cu percheziția și cu modul în care a fost efectuată, și de un martor asistent.
Situația de fapt, astfel cum a fost prezentată mai sus, a fost stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile petentei și ale soțului acesteia, declarațiile făptuitorilor și documentele care au stat la baza acțiunii desfășurate de lucrătorii de poliție la domiciliul petentei.
În raport cu această situație de fapt, Curtea apreciază că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei 9 lucrători de poliție.
Astfel, se reține că, potrivit dispozițiilor art.26 alin.1 pct.13 din Legea nr.218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, polițiștii desfășoară activități de depistare a persoanelor care se sustrag urmăririi penale, executării pedepselor sau altor hotărâri judecătorești.
Potrivit art.422 lin.11din Codul d e procedură penală, în vederea punerii în executare a unei hotărâri de condamnare definitive organul de poliție poate pătrunde în domiciliul sau reședința unei persoane fără învoirea acesteia.
Această dispoziție legală este în concordanță cu prevederile art.8 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care admit posibilitatea amestecului unei autorități publice în exercitarea dreptului la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale, "în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora".
Așa fiind, chiar dacă în final s-a dovedit că persoana dată în urmărire generală nu se afla la data percheziției în domiciliul petentei, activitatea lucrătorilor de poliție nu constituie infracțiunea de abuz în serviciu, deoarece ea a fost efectuată în conformitate cu prevederile legale și în virtutea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, în mod corect s-a reținut prin rezoluția atacată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, deoarece ușa de la intrare în locuința petentei nu a fost forțată cu scopul de a-i produce acesteia o pagubă, ci pentru a înlesni lucrătorilor de poliție pătrunderea în locuință, în condițiile în care accesul nu le-a fost permis de către cei prezenți în interior.
În condițiile în care fapta cauzatoare de prejudiciu nu este o infracțiune, petenta are posibilitatea să se adreseze instanței civile pentru a solicita repararea pagubei, în temeiul art.998 și art.1000 alin.3 din Codul civil.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.2781pct.8 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta, domiciliată în com. sat, jud.B, împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.336/P/5.01.2009 și Rezoluției de respingere a plângerii nr.123/II/2/16.02.2009, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petenta la plata sumei de 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
Grefier,
I
Red. - 27.04.2009
Tehnored. - 27.04.2009
2 ex
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă
