Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 86/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 86
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 04.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - - procuror
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenta, împotriva rezoluției nr. 163/II/2/2009 pronunțată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta asistată de avocat ales și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Avocat având cuvântul pentru petentă, reiterează cererea formulată la termenul anterior, solicitând emiterea unei adrese la Inspectoratul Poliției de Frontieră pentru ne comunica intrările și ieșirile din țară a numitului începând cu 1 decembrie 2005. Arată că are cunoștință de faptul că martorul ieșit din țară în 25 noiembrie 2005 și s- întors în 7 decembrie 2005, astfel că rezoluția se întemeiază pe situație.
Intimata având cuvântul cu privire la relațiile solicitate de apărătorul petentei, se opune administrarea acestora, având în vedere că în cadrul plângerii nu se efectuează probe, se analizează nelegalitatea și netemeinicia rezoluției atacate. Această situație poate fi invocată dacă se formulează plângere pentru mărturie mincinoasă.
Avocat având cuvântul pentru petentă precizează că dispozițiile art. 278/1 C.P.P. prevăd că se poate efectua proba cu înscrisuri. Consideră că relațiile solicitate au valoare de înscrisuri.
Reprezentantul parchetului având cuvântul se opune la cererea apărătorului petentei privind solicitarea relațiilor.
Instanța respinge cererea apărătorului petentei având în vedere caracterul căi de atac al plângerii împotriva soluției procurorului.
Apărătorul petentei, intimata și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Apărătorul petenteiavând cuvântul solicită admiterea plângerii considerând că rezoluția atacată este netemeinică și nelegală.
În ceea ce privește netemeinicia solicită a se avea în vedere că probatoriul administrat este incomplet.
Față de situația de fapt reclamată și infracțiunile cu care a fost sesizat parchetului, în cauză s-au administrat doar declarațiile martorilor și declarațiile celor două părți.
Consideră că în cauză trebuia efectuată expertiză grafologică din care să rezulte dacă semnătura aparține lui și dacă înscrisul s- întocmit la data de 01.12.2008.
Din probatoriul administrat se observă că în cauză ar fi trebuit să se administreze și alte probe, respectiv efectuarea unor confruntări.
Parchetul a reținut că faptele reclamate și încadrate de procuror la art. 289 nu există.
O avocată care nu avea calitatea de funcționar public nu putea comite infracțiunea de fals intelectual, ceea ce s- falsificat este un înscris sub semnătură privată, trebuia să se efectueze cercetări pentru art. 290
Referitor la infracțiunea de înșelăciune, arată că este un contrat de mandat în baza căruia făptuitoarea urma să o reprezinte pe petentă pentru vinde un imobil.
Există contractul de vânzare cumpărare din care rezultă că s- înstrăinat imobilul.
Consideră că tot în baza acestui mandat făptuitoarea trebuia să predea suma rezultată din vânzare persoanei îndreptățite. Însă, făptuitoarea i- prezentat petentei un înscris din care rezulta că prețul fost predat numitului. Arată că infracțiunea comisă de intimată este cea prev. de art. 215 alin. 1,2,3, Prin acest înscris fals care i- fost prezentat ca adevărat s- indus o situație falsă către petentă.
Dacă înscrisul ar fi fost real intimata ar fi fost liberată de plată, însă înscrisul este fals.
În concluzie solicită în baza art. 278/1 alin. 8 lit. bpa dmiterea plângerii, infirmarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale cu indicarea ca, în cadrul cercetărilor ce se vor efectua să se administreze probe cu expertiză grafologică, reaudierea martorului, să se solicita relații de la Inspectoratul Poliției de Frontieră cu privire la intrările și ieșirile din țară ale numitului în perioada noiembrie - decembrie 2005 și să se efectueze confruntări între martori și părți.
Intimataavând cuvântul solicită respingerea ca nefondată a plângerii petentei. Nu s- invocat nelegalitatea rezoluției care să provină din încălcarea unor dispoziții ale codului d procedură penală cu privire lqa efectuarea și administrarea actelor premergătoar4e plângerii, astfrel că ambele rezoluții sunt legale.
Sub aspectul temeiniciei precizează că a fost reclamată pentru fals și înșelăciune în convenții.
Referitor la fapta de înșelăciune precizează că din cuprinsul plângerii efectuată la procuror trebuia să rezulte că în momentul încheierii contractului de mandat în formă simplă ar fi avut intenția să o inducă în eroare prin prezentarea unei situații neadevărate ca fiind adevărată, și în raport de această situație procurorul să administreze probe.
Referitor la faptul că cercetarea este incompletă, arată că, în capitolul privind administrarea probelor se arată că, organul de urmărire penală în momentul în care consideră necesară efectuarea unei expertize grafologice, poate dispune efectuarea unei astfel de expertize, însă, parchetul a avut posibilitatea în raport de aceste înscrisuri să se lămurească asupra situației. Acest mandat a fost temporar, fără clauze, care să îi fi transmis anumite obligații, astfel că nici nu a fost audiata cu privire la obligațiile care nu au fost numite.
Cu privire la solicitarea de confruntări între martori și părți arată că instanța verificat dacă a avut intenția de a înșela, aspect dovedit cu declarațiile martorilor și înscrisuri și a constatat că nu a avut această intenție. De asemenea din probele administrate în cauză, instanța a constatat și cu privire la infracțiunea de fals că aceasta nu există și chiar dacă ar fi subzistat, în raport de contractul de mandat, acesta nu și-ar fi produs efecte cu privire la executarea mandatului, deoarece în cauză se invocă neexecutarea unei obligații. Această cauză are caracter civil. A depus un act din care rezultă că s-a intentat acțiune civilă, în pretenții. Cu privire la înscrisuri, arată că a depus certificat prin care a solicitat să se declare simulația contractului de vânzare cumpărare în sensul că acesta este un contract public fictiv și că adevăratul proprietar este . În cauză sunt date din care rezultă că soluția atacată este temeinică și că predat banii adevăratului proprietar.
Din eroare s- trecut art. 289 din cercetări rezultând că a fost cercetată pentru art. 290 p, fiind întrebată cu privire la acel înscris.
Apărătorul petentei depune la dosar concluzii scrise, solicitând ca parchetul să audiere și martorul care nu a fost audiat dar a semnat acel înscris.Consideră că se putea efectua expertiza grafologică la parchet, la acel moment însă originalul chitanței nu a fost prezentat, doar în dosarul civil a fost prezentat acel înscris original.
Intimata arată că prezentat acel înscris la parchet, în original.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondată plângerii formulată de petentă, menținerea rezoluției atacate ca fiind legală și temeinică, fiind susținută de acte.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra cauzei penale de față:
Prin rezoluția din 05.o2.2009 dată de procuror în dosarul nr. 1020/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza art. 228 alin. 6 și C.P.P. art. 10 lit. a s C.P.P.-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 213,215 alin. 1 și 3, 289, 291 și 292
În motivarea acestei soluții procurorul reținut următoarea situație de fapt:
La data de 08.09.2008, vătămată p. depune o plângere la. - Serviciul Teritorial Bacău în care arată că numita a săvârșit infracțiunile de fals, uz de fals, fals în declarații, înșelăciune și abuz de încredere fapt pentru care se solicită efectuarea de cercetări.
Cauza a fost declinată ulterior, spre competentă soluționare, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău având în vedere calitatea făptuitoarei - avocat în cadrul Baroului
În fapt, în plângerea formulată numita arată că a împuternicit-o pe numita să-i vândă un imobil situat în comuna, fapt ce ulterior s-a produs.
Deși s-a procedat la înstrăinarea imobilului și încasarea sumei de bani aferente,numita susține că nu a primit până n prezent suma datorată iar prin săvârșirea unui fals(întocmirea unui înscris sub semnătură privată) numita a justificat predarea sumei de bani către numitul llie - concubinul vătămate.
p.Totodată în plângerea formulată vătămată p. arată că imobilul a fost înstrăinat fără a i se aduce la cunoștință acest fapt, înstrăinarea fiind realizată, succesiv, către două persoane din care una avea același domiciliu cu C al făptuitoarei, numita întocmind în fals un contract de asistență juridică și o împuternicire avocațială.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:
La data de 18.11.2005, vătămată p. a împuternicit-o, în baza unei procuri de vânzare autentice, pe numita - avocat în cadrul Baroului B - pentru a-i înstrăina un imobil compus din suprafața de 2542 mp precum și clădiri - construcții situat în intravilanul. Roșie jud. N, aceasta din urmă având dreptul,de a vinde oricui la un preț ce-l va considera avantajos, precum și,a semna oriunde trebuința o va cere,
Totodată în procura de vânzare autentică se specifica faptul că numita va încasa prețul fără a se face mențiuni privind remiterea unei sume de bani către vătămată p., procura fiind valabilă până la data de 20.01.2006.
La data de 30.11.2005, prin contractul de vânzare cumpărare autentic nr. 2773 încheiat la notarul public, numita a înstrăinat numitei - soacra sa - imobilul ce face obiectul procurii de vânzare autentice încheiate la 18.11.2005, prețul de vânzare, în valoare de 85.000 euro fiind primit de vânzătoare prin mandatara sa.
Referitor la împuternicirea avocațială nr. 24 întocmită în baza contractului de asistență juridică nr. 19 din 30.11.2005 s-a constatat că acesta vizează persoana numitei motiv pentru care nu s-a constatat săvârșirea infracțiunii de fals pretins reclamate, în condițiile în care numita nu era necesar să semneze aceste documente deoarece nu o priveau.
Referitor la înscrisul sub semnătură privată încheiat între numita și numitul prin care s-a justificat predarea sumei de bani reprezentând contravaloarea imobilului înstrăinat constat că acesta nu este opozabil numitei, în condițiile în care nu este parte în acesta și nu se specifică în procura autentică întocmită aspecte privind obligativitatea remiterii sumei de bani încasate de făptuitoare.
În legătură cu acest ultim înscris contestat este de precizat faptul că numita a introdus acțiune civilă la Judecătoria Piatra Neamț având ca obiect pretenții ce decurg chiar din contractul de vânzare cumpărare autentic nr. 2773, aceasta indicând în cererea adresată instanței că,suma de bani trebuia predată mie și nu altei persoane,
Totodată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Piatra Neamț chiar făptuitoarea a solicitat efectuarea unei expertize grafice pentru a constata validitatea înscrisului sub semnătură privată prezentat instanței de judecată însă numita, prin apărătorul său, s-a opus, indicând faptul că proba solicitată esteneutilăcauzei.
Drept urmare și instanța a luat act de poziția părții la termenul din 19.01.2009 (a se vedea încheierea de ședință atașată dosarului cauzei) acest lucru reprezentând în fapt, o recunoaștere a înscrisului.
Martorii și C confirmă faptul că înscrisul sub semnătură privată a fost întocmit în prezența părților și semnat de acestea, mai mult numitul C semnând și în calitate de martor pe acesta.
Simplul aspect că vătămată p. și concubinul acesteia primirea sumei de bani nu determină a se reține în sarcina numitei săvârșirea unei infracțiuni.
De altfel vătămată p. se poate adresa instanței de judecată pe cale civilă pentru eventuale pretenții în condițiile în care este nemulțumită de modul în care numita și-a îndeplinit obligațiile.
Nu s-a confirmat existenta unei activități de inducere în eroare a părții vătămate și nici dispunerea pe nedrept de bunurile acesteia pentru a se reține săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 213, 215 alin.1 și 3 din penal.
Totodată simpla susținere a făptuitoarei privind predarea unei sume de bani unei persoane nu determină a se reține săvârșirea infracțiunii prevăzut de art. 292 din penal.
Apreciind că cercetările efectuate nu au probat existența infracțiunilor reclamate procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva rezoluției petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, în speță procurorul general, care, prin rezoluția din 18.03.2009 a dat soluție de respingere.
În termen legal petenta a exercitat calea de atac a plângerii reglementată de dispozițiile art. 279/1 C.P.P. cauza fiind înregistrată la instanță cu nr-.
În motivarea plângerii petenta a precizat că procurorul a avut în vedere în mod deosebit încheiere de ședință dată într- cauză civilă, fiind răsturnat principiul potrivit căruia" penalul ține în loc civilul".
Cu ocazia dezbaterilor, petenta prin apărător a susținut că probatoriul administrat în cauză este incomplet, că s-ar fi impus efectuarea unei expertize grafologice pentru a stabili dacă înscrisul întocmit de intimată este sau nu fals.
De asemenea se impunea audierea ca martor numitului care a semnat înscrisul în litigiu.
În concluziile scrise petenta reiterat criticile privind cercetarea penală incompletă și în plus susținând că încadrarea juridică dată de procuror unor fapte este incorectă. Astfel, cu privire la fapta de înșelăciune trebuia reținut art. 215 alin. 1,2 și 3 și nu doar art. 215 alin. 1,3, iar fapta de fals reclamată de petentă constituie infracțiunea prevăzută de art. 290 și nu 289, cum greșit a reținut procurorul.
Verificând plângerea pe baza motivelor invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385/6 alin. 3 Curtea C.P.P. constată că aceasta nu este fondată.
Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 18.11.2005 între petentă și intimată s- încheiat un contract de mandat cu titlu gratuit prin care intimata a fost împuternicită să vândă în numele petentei și pentru aceasta un imobil compus dintr-o suprafață de teren împreună cu mai multe construcții, să îndeplinească toate formalitățile în vederea obținerii actelor încheierii contractului de vânzare,să încaseze prețul și să consimtă la efectuarea tuturor actelor de publicitate imobiliară ( fl. 14).
În baza acestui contract, la data de 30.11.2005 intimata a vândut imobilul la prețul de 85.ooo euro.
În momentul în care petenta a solicitat predarea prețului, intimata i- prezentat un înscris sub semnatură privată, întocmit de ea și în cuprinsul căruia s- consemnat că banii au fost înmânați lui, care are calitatea de terț față de contractul de mandat, înscris cu privire la care petenta susține că e fals și fapta intimatei de a susține în mod nereal că a dat banii unei alte persoane constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții.
Potrivit art. 215 alin. 3 constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, înșelat nu ar fi încheiat sau executat contracte în condițiile stipulate.
De esență infracțiunii de înșelăciune, ca infracțiune de rezultat, este existența unei pagube, precum și existența raportului de cauzalitate dintre fapta de inducere în eroare și pagubă.
Prejudiciul pe care petenta pretinde că l-a suferit nu este însă rezultatul faptei de inducere în eroare, ci al neîndeplinirii de către intimată a obligației de a da socoteală despre îndeplinirea mandatului, obligație ce decurge din contract.
Susținerea intimatei că ar fi predat prețul încasat unei terțe persoane n- exonerează de îndeplinirea acestei obligații, mandantul având la dispoziție acțiunea civilă împotriva mandatului. Astfel, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de înșelăciune.
În ce privește infracțiunea de fals, potrivit art.290 penal constituie această infracțiune fapta de falsificare a unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art.288 penal, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.
Înscrisul prezentat de intimată-indiferent dacă este sau nu fals- nu este de a produce consecințe juridice în raport cu petenta, deoarece așa cum s-a menționat existența lui nu a liberează pe intimată de îndeplinirea obligațiilor asumate prin convenția încheiată, soluția de netrimitere în judecată fiind legală și temeinică și cu privire la infracțiunea de fals și uz de fals.
Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale se referă și la alte infracțiuni, dar chiar petenta precizează în concluziile scrise că infracțiunea prev. de art.213 și art.292 penal nu ar putea fi reținute în cauză.
Criticile formulate de petentă privind încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune și fals sunt întemeiate, dar încadrarea juridică nu are relevanță în speță, dat fiind că actele de cercetare efectuate constituie doar acte premergătoare, situându-se anterior începerii procesului penal, etapă în care se are în vedere fapta și nu infracțiunea. Că este așa, rezultă din dispozițiile art.10 pr.penală privind cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată și în cuprinsul cărora se face referire la faptă.
De asemenea sunt întemeiate și susținerile privind obligația organului judiciar de a administra probe, dar fiind caracterul oficial al procesului penal. Petenta a omis însă ca această obligație se naște în cadrul procesului penal, ori așa cum s-a menționat în cauză s-au efectuat doar acte premergătoare, în cadrul cărora, în mod corect procurorul a constatat că există un caz ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Din considerentele arătate, în temeiul art.278/1 al.8 lit.a pr.penală se va respinge ca nefondată plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 al.8 lit.a pr.penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 05 februarie 2009 dată de procuror în dosarul nr.1020/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Menține rezoluția atacată.
În baza art.192 al.2 pr.penală obligă petenta să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 04.06.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red. f.
Tehnored. PE/18.06.2009/2 ex
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina
