Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 87/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 87/PI/2008
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela Matei Monica președintele secției
Procuror: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat apărătorul ales al intimatul, av. și apărătorul ales al intimaților, și, av. și au lipsit petentul și intimații, și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra plângerii.
Procurorul a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petent și menținerea, ca temeinică și legală, a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, arătând că, actele premergătoare efectuate în cauză au dovedit că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie, ținând seama de conținutul articolului de presă privindu-l pe petent.
Apărătorul intimaților, și, av., a arătat că, petentul, prin formularea și motivarea plângerii, are o poziție vădit neîntemeiată, ținând seama de motivarea pertinentă a procurorului de caz, aceasta cu atât mai mult cu cât în articol se face referire expresă la faptul că se citează unele surse. A făcut referire și la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, cu privire la jurnaliști, a căror activitate trebuie protejată. A mai ținut să precizeze că petentul a formulat plângere împotriva tuturor intimaților, inclusiv a avocatului, condiții în care competența de soluționare a cauzei revine Curții de APEL ORADEA. A solicitat respingerea plângerii ca nefondată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariul avocațial.
Apărătorul intimatul, av., a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, fără cheltuieli de judecată, arătând că afirmațiile intimatului nu au fost de natură să atenteze la imaginea petentului.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii împotriva actelor procurorului de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 28 mai 2008, dată în dosarul nr. 23/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, în baza art. 288 și art. 10 lit. d Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de - avocat în cadrul Baroului de Avocați B, - redactor al ui, - director, - redactor șef și - redactor șef adjunct la același săptămânal, pentru comiterea infracțiunii de calomnie, prevăzută și pedepsită de art. 206 Cod penal.
În motivarea rezoluției procurorul de caz a reținut că, examinând articolul jurnalistic intitulat " face legea în sat", publicat în nr. 371/50 - perioada 10-16 decembrie 2007 (pagina 7), se constată că acesta a fost scris ca urmare a sesizărilor făcute de numitul, care a cerut redacției ziarului să facă o anchetă jurnalistică în legătură și în paralel cu investigațiile efectuate de partea vătămată, ca organ de urmărire penală. În acest context, redactorul a luat poziția mai multor persoane, indicate de către și care, în mod subiectiv, și-au expus nemulțumirea față de comportamentul șefului de post și, pentru a obține informații cât mai apropiate de dosarul cauzei, jurnalista a luat legătura și cu avocatul, care a asigurat asistența juridică a lui.
În urma acestor depoziții, jurnalista a scris articolul de presă incriminat.
Procurorul de caz, examinând, din această perspectivă, întreg articolul, a constatat că aspectele considerate calomnioase de petent, nu sunt afirmații proprii ale jurnalistei, ci ele aparțin fie numitului, fie avocatului.
S-a mai reținut că afirmațiile din articol, referitoare la mijloacele vicioase de ascultare a martorilor de către petent - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, respectiv la non-imparțialitatea petentului, despre care se lasă să se înțeleagă că ar avea interes să-l părtinească pe făptuitorul, aceste informații izvorăsc din convingerile particulare ale unor persoane care au avut contact cu cazul, ele nerealizând prima cerință esențială a elementului material al infracțiunii, anume ca imputările să privească o faptă determinată. S-a apreciat că, dacă din textul din primul subtitlu al articolului:Anchetă în colectiv: la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor ancheta e încă în fază de acte premergătoare, nu rezultă elemente necesare concretizării imputării, fiind doar o expresie a ideii subiective pe care o are despre o stare generală de imoralitate, în cea de-a doua parte a subtilului și în cel de-al doilea subtitlu:parțial imparțialsunt expuse punctele de vedere de ordin tehnic, de care avocatul a uzat pentru a solicita un remediu al imparțialității organului de urmărire penală.
În aceste condiții, s-a apreciat că faptei îi lipsește elementul material ca și componentă a laturii obiective a infracțiunii de calomnie.
Plângerea formulată de petent împotriva aceste rezoluții, a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, prin rezoluția din 4 iulie 2008, dată în dosarul nr. 321/II.2/2008.
Prin plângerea formulată în condițiile art. 278/1 Cod procedură penală, petentul a solicitat ca, în urma admiterii plângeri, să se adopte de către instanță una dintre soluțiile "pozitive" prevăzute de art. 278/1 alin. 8 Cod procedură penală, cu precizarea că, prin plângerea formulată, nu urmărește nici un interes mercantil și că, orice sumă de bani care ar urma să-i fie oferită drept despăgubire, urmează să o doneze unor instituții de ocrotire socială, în special a copiilor și, cu precădere celor de etnie rromă.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, prin articolul de presă incriminat, a fost calomniat pentru unele fapte precis determinate, care, deși neadevărate, l-au expus disprețului public, iar dacă ar fi fost adevărate l-ar fi expus unor sancțiuni de natură penală și disciplinară.
A arătat petentul că faptele calomnioase la care se referă articolul privesc atât modul în care ar fi audiat unii martori în cauza privindu-l pe polițistul, cât și faptul că i-ar fi cerut acestuia din urmă să-i facă unele lucrări la o casă a sa de vacanță care, în realitate, se află situată într-o altă comună decât cea în care locuiește polițistul, la o distanță mare de comuna, precum și că, înainte de audierea martorilor, efectuată nu la sediul postului de poliție, cum tendențios și calomnios se afirmă în articol, ci la sediul Primăriei comunei, numai în prezența secretarei acestei primării, ar fi participat la un chef organizat de polițistul.
Precizează petentul că s-a deplasat, așa cum se poate constata, în mod obiectiv, în comuna, doar în data la care i-a audiat pe martori, deplasare în care a fost însoțit de doi ofițeri (comisari) din cadrul Poliției orașului Aleșd: și. De asemenea, invocă faptul că, deși a solicitat să se facă toate cercetările necesare pentru a se vădi caracterul vădit calomnios a celor afirmate în articolul incriminat prin audierea tuturor persoanelor implicate, confruntări etc. în mod superficial, parchetul a respins plângerea ca neîntemeiată.
A precizat că, dacă s-ar fi procedat la audierea avocatului, care de altfel nu a fost avocat în cauza privindu-l pe polițistul, acesta fiind apărat de fiica domnului avocat, av., s-ar fi putut dovedi că acesta nu a făcut niciodată vreo referire tendențioasă la adresa sa și, pe cale de consecință, rămâne vinovată de comiterii calomniei numai gazetara, considerent pentru care se solicită și declinarea cauzei la parchetul competent.
Examinând plângerea pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea constată următoarele:
Petentul, în calitatea sa, de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a fost învestit cu efectuarea actelor de urmărire penală în dosarul nr. 359/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, având ca obiect plângerea penală formulată de numitul împotriva agentului de poliție -șeful Postului de Poliție, sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută și pedepsită de art. 250 alin. 3 Cod penal.
În plângerea formulată, numitul susținea că, în fata de 12 octombrie 2007, fost victima unor acte de agresiune fizică din partea numitului, urmare cărora a suferit vătămări corporale ce au necesitate pentru vindecare un număr de 14 zile de îngrijiri medicale, propunând, în sprijinul cererii sale, audierea unui număr de 3 martori și susținând că, la locul unde s-ar fi comis agresiunea în cauză, au mai fost două persoane de sex masculin, care îl însoțeau pe polițistul.
Astfel fiind, petentul a procedat la audierea unui număr de 3 martori, la sediul Consiliului Local, precum și la verificarea în teren, sens în care s-a întocmit un proces-verbal de cercetare la fața locului, petentul explicând pe larg și punctual în plângerea adresată parchetului, modalitatea în care a efectuat actele de urmărire penală.
În presa locală, respectiv în nr. 371/50 - perioada 10-16 decembrie 2007 (pagina 7), a apărut un articol de presă, intitulat " face legea în sat", în care, în două subtitluri "Anchetă în colectiv" și "Parțial imparțial", se susține că, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, ancheta e încă în fază de "acte premergătoare". Se face referire, în primul subtitlu, la faptul că petentul, procurorul, l-a chemat pe reclamant, l-a audiat pe polițist, ba a făcut chiar și un drum de și că i-a audiat pe cei trei martori în prezența șefului de post. Se mai susține că numitul a arătat că toți martorii au fost puși de procuror să-și scrie declarațiile după dictare și să declare că el a fost beat, deși nu mai bea de 20 de ani.
În al doilea subtitlu "parțial imparțial"se arată că avocatul numitului a cerut ca dosarul să fie dat unui alt procuror și este citat avocatul care a spus că domnul - petentul - are o casă de vacanță în construcție în zonă și a fost auzit cum discuta cu polițistul despre meșteri și materiale de construcție, iar înainte de audierile din a și chefuit cu șeful de post. Se susține de către avocat, ca și o concluzie, că nu crede că procurorul - petentul din prezenta cauză - poate face o anchetă imparțială.
Curtea va reține că, potrivit art. 30 din Constituție, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin grai, prin scris, prin imagini, sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Dar, nu este mai puțin adevărat că, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
În ceea ce privește calomnia prin presă, este de reliefat că răspunderea pentru informația sau creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, în condițiile legii și că delictele de presă se stabilesc prin lege (deși până în prezent legiuitorul român nu a emis o lege care să stabilească delictele de presă).
Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit, potrivit art. 31 din Constituție, iar mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice, calomnia neavând nimic în comun cu informarea corectă a opiniei publice.
Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți nu poate fi restrâns decât prin lege și dacă se impune și numai dacă este necesar într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-
Este evident că restrângerile aduse dreptului la libera exprimare sunt justificate prin prisma apărării drepturilor fundamentale ale cetățeanului, iar printre mijloacele de apărare a acestor drepturi, statele sunt libere să adopte inclusiv măsuri de incriminare a insultei și calomniei.
În ceea ce privește legislația internă, încă se mai pune în discuție dacă Decizia nr. 62/2007 a Curții Constituționale, prin care s-a declarat ca neconstituțional din Legea nr. 278/2006, prin care s-a abrogat art. 206 din Codul penal a dus la reîncriminarea infracțiunii de calomnie, ținând seama de prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior, să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Dar lăsând la o parte aceste considerații și, ținând seama de dispozițiile art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului și de practica constantă a CEDO, potrivit căreia dreptul prevăzut de art. 10 din Convenție nu este absolut, exercițiul libertății de exprimare comportând, potrivit paragrafului 2 îndatoriri și responsabilități, care o importanță sporită atunci când există riscul de a se aduce atingere reputației persoanelor, garantată și ea de Convenție, și de a pune în pericoldrepturile altora,curtea va proceda, în cele ce urmează, la analiza elementelor constitutive ale infracțiunii pretinsă de petent a fi săvârșită de către intimați.
Mai înainte se impune însă a se preciza că, principiul de bază al oricărei evaluări etice a ziaristicii este că trebuie făcută o distincție clară între știri și păreri, evitându-se orice confuzie între acestea. sunt informații, adică fapte și date, în timp ce opiniile exprimă gânduri, idei, convingeri sau judecăți de valoare ale mijloacelor de informare în masă, editorilor sau ziariștilor.
Exprimarea opiniilor poate consta în reflecții sau comentarii asupra unor idei generale sau în observații privind informații având legătură cu evenimente concrete. Deși opiniile sunt inevitabile subiective și, prin urmare, nu pot și nu trebuie supuse criteriului adevărului, ele trebuie totuși exprimate într-o manieră onestă și etică.
Jurisprudența constantă a CEDO duce la concluzia că, pentru aprecierea existenței unei "necesități sociale imperioase" care să justifice existența unei ingerințe în exercitarea libertății de exprimare, este necesar să se facă distincția clară între fapte și judecăți de valoare.
Cât privește infracțiunea de calomnie, elementul material al laturii obiective se poate realiza numai printr-o acțiune, norma de incriminare prevăzând alternativ două modalități de realizare a elementului material, fie prin acțiunea de afirmare, fie prin acțiunea de imputare. Dacă afirmarea reprezintă acea faptă cu caracter narativ prin care se expune sau se descrie săvârșirea unei fapte, în public, care dacă ar fi adevărată ar expuse persoana vătămată la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public, imputarea este acea acțiune prin care este pusă în sarcina unei persoane o faptă determinată care ar putea avea consecințele anterior arătate.
Mai mult de atât, fapta care se afirmă că a fost săvârșită sau care se impută persoanei vătămate, trebuie să fie de natură ilicită, astfel că dacă ar fi adevărată ar expune persoana vătămată la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară sau disprețului public.
Dar, în ceea ce privește cazul în speță, lecturând articolul în întregul său, este evident că redactorul articolului a evitat să facă o judecată de valoare, citând doar diferite persoane, iar în ceea ce privește partea din articol care îl vizează pe petent doar pe numitul, sau pe avocatul acestuia,.
De altminteri, în plângerea adresată instanței, petentul "renunță" într-un anumit fel la plângerea îndreptată împotriva avocatului - citat în articol, susținând că acesta nici nu este apărătorul numitului și că nu ar fi putut face asemenea afirmații.
Sub acest aspect se impune precizarea că, atâta vreme cât petentul a atacat rezoluția de neînceperea a urmăririi penale în întregul ei și câtă vreme, prin aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de avocatul, este evident că, personal, competența de soluționare a plângerii formulată de petent în condițiile art. 278/1 Cod procedură penală, revine acestei curți de apel.
Revenind la conținutul articolului incriminat, curtea va reține că acesta s-a rezumat doar la a prezenta, într-o succesiune logică, informații și date comunicate redactorului ziarului de către numitul, nefăcându-se o judecată de valoare nici cu privire la șeful de post, și cu atât mai puțin la procurorul - petentul din prezenta cauză și, mai mult de atât, datele referitoare la petent, nu privesc o faptă determinată.
Astfel fiind, curtea apreciază că soluția dată de parchet, de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală, pe considerentul că faptei în lipsește elementul material ca și componentă a laturii obiective a infracțiunii de calomnie este temeinică și legală, considerent pentru care, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea petentului care, în baza art. 192 alin. 2 și art. 193 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs și 1.000 lei, cu același titlu, în favoarea intimaților, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul,. în O, str. -, nr. 77, -. A,. 8, jud. B, împotriva rezoluției din 28 mai 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 23/p/2008, menținută prin rezoluția din 4 iulie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 321/II.2/2008 și menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată.
În baza art. 192 alin. 2 și art. 193 Cod procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului și 1.000 lei, cu același titlu, în favoarea intimaților, și.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
red. sentință în concept -, 17.11.2008
dact. 2 ex. 19.11.2008, pc
Președinte:Țarcă Gabriela Matei MonicaJudecători:Țarcă Gabriela Matei Monica
