Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 903/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (819/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.903
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.263 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul petent personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TELEVIZIUNE prin consilier juridic - în baza delegației depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului petent, având cuvântul, arată că urmează a se stabili care din cele două texte de lege este incident în cauză, respectiv, Legea nr.8/1996 sau Legea nr.504/2002.
Soluția ce a fost dată în cauză este de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prevăzută de art.139/8 din Legea nr.8/1996 modificată și aplicarea unei amenzi administrative, soluție menținută de primul procuror prin respingerea plângerii și de către instanță.
În recurs, se pune problema că este reglementată sancțiunea pentru faptele care produc o încălcare a dispozițiilor din legea specială, separat existând dispozițiile Legii nr.504/2002 care reglementează dreptul de informare a publicului.
Consideră că art.139/8 din Legea nr.8/1996 trebuie raportat la art.84 și 85 din Legea nr.504/2002, prin care se garantează dreptul de informare a publicului, în limita a trei minute, în anumite condiții.
Apreciază că urmează a se stabili dacă există vinovăție, dat fiind că recurentul a avut convingerea că nu a încălcat nicio dispoziție legală.
Arată că hotărârea instanței de fond, ce a fost recurată, nu cuprinde în motivare cele susținute de apărare prin plângerea formulată în fața acelei instanțe.
Menționează că recurentul nu a contestat că a preluat cinci imagini din meciul de fotbal România-Germania, în care se evidenția scorul meciului, ori, pe parcursul urmării penale s-a constatat că nu există nicio dovadă a preluării acelor imagini, recurentul personal a recunoscut că a informat publicul pe site-ul său și ulterior a șters respectivele imagini.
Mai mult, nu s-a dovedit decât preluarea unei singure secvențe care a durat 21 de secunde, celelalte nefiind dovedite, consideră că trebuie avut în vedere că reglementarea specială, Legea drepturilor de autor, art.33 alin.1 și 3, prevede posibilitatea de a se transmite către public o parte din informațiile care decurg din drepturile de autor, prin raportate la dreptul de informare.
În speță, a existat o fază care a durat 21 de secunde, s-a informat publicul, menționează că dreptul de informare este reglementat în Legea nr.8/1996, în sensul că se pot utiliza scurte citate, se pot reproduce fragmente, care intră sub incidența dreptului de autor, dat fiind că scopul a fost acela exclusiv de a informa publicul și nu s-a urmărit realizarea unui avantaj material.
Consideră că este esențial a se reglementa în acest domeniu care este unul nou, mai arată că toate televiziunile în legătură cu acest meci utilizează imagini, se raportează la legea care garantează posibilitatea de face astfel de lucruri.
În speță, în concret, trebuie analizat contractul depus, asupra căruia nici instanța, nici primul procuror nu s-au aplecat, prin care se arată că SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TELEVIZIUNE nu avea exclusivitate pentru transmitere pe internet, ci pentru transmitere în direct, a meciului. Recurentul, pe site-ul Online sport,a preluat pe internet, în contract se menționează că societateaSportevolution avea exclusivitatea, astfel încât, intimata nu avea calitatea să facă plângere, îndreptățită, în acest sens, fiind societatea care avea exclusivitate pe internet.
Menționează că trebuie evidențiată lipsa avantajelor economice, precizează că site-ulOnline sport, a avut contracte de publicitate din transmiterea acestor secvențe, dat fiind că, la data semnării contractului, nu se știa că vor fi date și informații despre acestea, publicitatea din care se realizează venituri nu s-a reflectat în niciun fel, dovadă fiind că, în luna septembrie, nu a crescut beneficiul societății, ci a fost constant.
Consideră că limitele dreptului de exclusivitate trebuie analizate în raport de faptul că nu există niciun element din care să reiasă că titularul acestui site a avut vreun sentiment de vinovăție, dat fiind că acesta era protejat și astfel trebuie să fie și în continuare.
În concret, la această dată, se discută în audiovizual o reglementare care să acopere și acest domeniu, nefinalizată nici astăzi, nici la data comiterii presupusei fapte.
Apreciază că dreptul de informare primează, ca importanță, astfel cum reiese și din practica constantă internațională în materia dreptului de autor și de informare constantă a publicului.
Consideră că trebuie analizată corelația dintre textele celor două legi și prin raportare la penal, la soluția dată, respectiv, de scoatere de sub urmărire penală, precizează că recurentul nu a avut niciun moment reprezentarea comiterii unei infracțiuni.
Din redactarea art.139 din legea specială, trebuie a se constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, din teoria dreptului, în sensul că vinovăție nu a existat.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, desființarea ordonanțelor, să se caseze hotărârea de la fond și să se modifice temeiul scoaterii de sub urmărire penală în sensul că ne aflăm în situația prevăzută de art.10 lit. d Cod procedură penală.
Reprezentantul intimatei SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TELEVIZIUNE, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și să se mențină sancțiunea administrativă minimă de 1000 lei aplicată petentului prin ordonanța procurorului care a efectuat urmărirea penală în speță.
Solicită a se constata că fapta există și a fost săvârșită de petent, respectiv, acesta a pus la dispoziția publicului pe site-ulwww.onlinesport.ro,fragmente și nu imagini, reprezentând secvențele cele mai importante, din meciul România - Germania, pe care intimata l-a transmis pe canalul.
Fapta există, a fost recunoscută și dovedită prin cd - ul depus la dosar, ce conține interfața site-ului din care se poate observa că recurentul a pus la dispoziție pe site aceste secvențe. Mai mult, arată că fapta a fost recunoscută de recurentul petent în faza de urmărire penală, când a dat declarații, cât și prin plângerea efectuată în temeiul art.278 Cod procedură penală.
Arată că, în acest moment, se află în derulare o tranzacție cu privire la repararea prejudiciului cauzat intimatei, prin faptă, pentru care petentul a oferit suma de 2000 euro cash și un pachet de promovare publicitară evaluat de societatea de intermediere pe piața publicitară la aproximativ 30.000 euro, aspecte care constituie mai mult decât o recunoaștere în sensul că petentul săvârșit fapta și că aceasta a cauzat un prejudiciu.
Referitor la încadrare, solicită a se observa că potrivit art.139/8 din Legea drepturilor de autor, fapta constituie infracțiune și este pedepsită cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă de la 2500 la 4000 lei RON, însă, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră în cursul urmăririi penale, s-a apreciat ca fiind îndestulătoare, pentru îndreptarea petentului, o sancțiune administrativă.
Menționează că apărarea a invocat că ar fi aplicabil dreptul la informare, respectiv, art.85 din Legea nr.504/2002, solicită a se constata că acest articol nu are nicio legătură cu situația dedusă judecății.
Arată că textul de lege invocat se referă la radiodifuzori, titulari a unor licențe audio-vizuale, societăți de televiziune care au dreptul să transmită 90 de secunde, după ultimele modificări ale legii audiovizualului, dintr-un anumit program sau eveniment în buletinele de știri, timp de 24 de ore.
În speță, este vorba de un furnizor de servicii pe internet, un site, iar imaginile au fost pur și simplu afișate pe site și menținute o perioadă, după cum a recunoscut chiar petentul.
S-au mai invocat prevederile art.33 în sensul că ar avea dreptul de a posta scurte secvențe din program în vederea informării, solicită a se avea în vedere că art.33 alin.2 prevede niște condiții clare, cea mai importantă fiind aceea ca afișarea acestor secvențe să se facă, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic, referindu-se la persoane fără scop lucrativ.
În speță, este vorba de o societate comercială ON LINE SPORT, iar petentul desfășoară o activitate comercială, întreținând acest site și mai mult, în plângerea depusă acesta se laudă cu performanțele acestui site, care se afirmă a fi vizitat zilnic de 22.000 utilizatori, și că reprezintă un site clasat în primele 10 site-uri sportive, astfel că se poate trage concluzia că petentul obține avantaje financiare de pe urma activității desfășurate.
Referitor la faptul că intimata nu ar deține drepturile asupra secvențelor, ci ar fi fost deținute de societatea Sport, care ar fi cesionat exclusiv dreptul de a transmite meciul și de a-l fixa pe programul 1, consideră că este vorba de o confuzie ce se dorește a se induce instanței, dat fiind că petentul nu a mers pe stadion să fixeze acele imagini, cu o cameră proprie.
Petentul, comerciant fiind, a preferat să preia imaginile de la intimată, secvențe fixate dintr-un program al Televiziunii române, dat fiind că ceea ce a fost radiodifuzat este un program de televiziune apărat de aceeași lege a drepturilor de autor.
Menționează că, la art.106/1 și art.113 Legea nr.8/1996, se prevede că nimeni nu poate folosi, total sau parțial, un program de radio-difuziune sau de televiziune, fără autorizarea societății de televiziune care a realizat acest program.
Consideră că petentul avea nevoie, potrivit art.42 din Legea nr.8/1996, de consimțământul intimatei, concretizat într-un contract de cesiune.
Solicită a se avea în vedere prejudiciul însemnat, dat fiind că intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TELEVIZIUNE, a plătit, pentru a obține dreptul de a fixa și radiodifuza respectivul program, suma de 360.000 euro, circa 4000 euro/minut de înregistrare, astfel că fapta petentului a cauzat intimatei un prejudiciu însemnat.
Concluzionând, solicită menținerea sancțiunii administrative aplicate și pe această cale a se da un semnal terților în sensul că nu se pot prelua secvențe din programele televiziunii publice fără nicio autorizație, fără a se plăti o remunerație și fără a se respecta drepturile de proprietate intelectuală, solicită respingerea recursului și menținerea ordonanțelor.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, apreciază că, atât ordonanțele, cât și hotărârea instanței de fond, sunt legale și temeinice, raportat la materialul probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală.
Consideră că, în raport de circumstanțele cauzei, atât reale cât și personale, în mod corect, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, apreciindu-se că nu se realizează unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv, latura obiectivă a acesteia, iar valorii sociale apărate prin incriminarea acestei fapte, fiindu-i adusă o atingere minimă, solicită respingerea recursului ca nefondat și să se mențină ordonanța și hotărârea, ca legale și temeinice.
Recurentul petent, arată că, pe site-urile de sport din străinătate, pe site-ul sunt preluate fragmente din anumite emisiuni.
Deasemenea, emisiunile de știri sau alte emisiuni preiau imagini de 10 minute de la alte televiziuni și, mai mult, chiar sporturilor a preluat imagini și le-a postat pe site-ul acesteia.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.263/F/10.03.2009 a Tribunalului București -Secția a II-a penală s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței nr.1511/II-2/2008, emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a ordonanței nr.3092/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cu obligarea acestuia la 200 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.11.2007 a formulat împotriva numitului o plângere penală ce a format obiectul dosarului nr.3092/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin care a solicitat trimiterea in judecată a acestuia în calitate de redactor șef al publicației www.onlinesport.ro pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 139/8 si art.140 al.1 lit. a,b,c,g din Legea nr.9/1996 a Drepturilor de autor si conexe.
Prin ordonanța nr.3092/P/2007 din 15.05.2008 învinuitul a fost scos de sub urmărire penală în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.140 din Legea nr.8/1996 apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, lipsindu-i elementul material.
Prin aceeași ordonanță învinuitul a fost scos de sub urmărire penală și în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 139/8 din Legea nr.8/1996 cu mențiunea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, existând și o serie de circumstanțe atenuante legate de persoana acestuia, respectiv, primul conflict cu legea penală, atitudine sinceră, studii superioare, integrat profesional, motiv pentru care, în cauză, i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei, conform disp.art.91 Cod penal.
De remarcat este că, atât plângerea, cât și plângerea formulată de învinuit împotriva ordonanței din 15.05.2008 au fost respinse de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că firma SPORT SRL deține exclusivitatea drepturilor de internet asupra meciurilor de fotbal Germania-România ca eveniment sportive. De la această firmă a achiziționat drepturile privind transmiterea meciului de fotbal.
Deci deține exclusivitatea asupra programului/emisiunii în sensul legii audio-vizualului dar și a art. 106/3 din Legea nr.8/1996 care stipulează condițiile înregistrării audiovizuale incluzând meci de fotbal, program realizat cu mijloace tehnice si artistice, calitate care a-i aroga dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza pe de o parte sau de a interzice utilizările prev. de art. 106/3 i, respectiv, art. 113 din Legea nr. 8/1996.
În acest context, este evident că petentul, pentru a putea posta în propria sa publicație, chiar si un minim de secvențe din meciul România - Germania trebuia, în prealabil, să solicite acordul deținătorului exclusiv al dreptului de internet, respectiv, Sport SRL si de a putea prelua imagini direct de pe stadion.
Cum nu a procedat în acest mod, prin postarea imaginilor preluate de la, fără acordul prealabil al celui care deținea exclusiv dreptul de difuzare, a încălcat art. 106/1 și, respectiv, indice 3 din Legea nr. 8/1996.
Se impune precizarea că disp.art.113 din Legea nr. 8/1996 stipulează în mod expres că organismele de radiodifuziune și televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice fixarea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau televiziune, reproducerea integrală sau parțială, prin orice mijloc, de imagini din emisiunile proprii etc.
Încălcând prevederile de mai sus petentul a comis faptele prev. în art. 139/8 din Legea nr. 8/1996, în sensul că, a pus la dispoziția publicului, prin internet, fără consimțământul titularului de drept conex ().
Tribunalul a apreciat însă în mod concret că aplicarea unei amenzi administrative petentului în faza de urmărire penală în raport de circumstanțele ce îl caracterizează pe făptuitor dar și de cele ale comiterii faptei este o sancțiune de natură a-l împiedica pe viitor să mai comită fapte de același gen.
Pe cale de consecința, pentru considerentele reținute mai sus, constatând că soluția dispusă prin ordonanța nr. 3092/P/2007 din 15.05.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București și ordonanța nr.1511/II-2/2008 din data de 08.07.2008 emisă de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București este legală și temeinică, a respins plângerea petentului, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, invocând lipsa vinovăției sale, întrucât a avut convingerea că nu a încălcat nicio dispoziție legală. A recunoscut că a informat publicul pe site-ul său și, ulterior, a șters imaginile respective. Mai mult, nu s-a dovedit decât preluarea unei singure secvențe, care a durat 21 de secunde, celelalte nefiind dovedite, ori, art.33 alin.1 și 3 din Legea drepturilor de autor -reglementarea specială - prevede posibilitatea de a se transmite către public o parte din informațiile care decurg din drepturile de autor prin raportare la dreptul de informare. Scopul a fost acela, exclusiv, de a informa publicul și nu s-a urmărit realizarea unui avantaj material.
S-a mai arătat că intimata nu avea exclusivitate pentru transmitere pe internet, ci pentru transmitere, în direct, a meciului, astfel încât nu avea calitatea să facă plângere, îndreptățită, în acest sens, fiind societatea care avea exclusivitate pe internet.
În concluzie, recurentul petent a solicitat modificarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală în dispozițiile art.10 lit. d Cod procedură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că fapta există și a fost săvârșită de petent, acționând cu vinovăția cerută de lege, constând în aceea că, a pus la dispoziția publicului, pe site-ul www.onlinesport.ro, fragmente - și nu imagini - reprezentând secvențe din meciul România - Germania, pe care intimata l-a transmis pe canalul 1.
Astfel, prin fapta sa, petentul a pus la dispoziția publicului, prin internet, un produs purtător de drepturi conexe, fără a avea consimțământul titularului de drepturi, faptă prevăzută de art.1398din Legea nr.8/1996.
Este adevărat că dispozițiile art.33 alin.1 lit. b din Legea nr.8/1996 permit utilizarea de citate scurte dintr-o operă, dar în scop de analiză, comentariu, critică sau exemplificare, situație ce nu se regăsește în speță.
Deasemenea, prevederile art.33 alin.2 lit. a din aceeași lege se referă la extrase din articole de presă și reportaje radiofonice și televizate, ce nu are legătură cu cauza.
Totodată, se constată că art.85 din Legea nr.504/2002 referitor la dreptul de informare nu are nicio legătură cu situația de față, deoarece textul de lege se referă la "radiodifuzori", titulari ai unor licențe audio-vizuale, societăți de televiziune care au dreptul să transmită 90 de secunde dintr-un anumit program sau eveniment în buletinele de știri, timp de 24 de ore.
Ori, în speță, site-ul www.onlinesport.ro nu este un "radiodifuzor" în accepțiunea legii.
Art.33 alin.2 din Legea nr.8/1996 prevede condiția ca postarea unor scurte secvențe din program, în vederea informării, să se facă, fără un avantaj, direct sau indirect, comercial sau economic, referindu-se, evident, la persoane fără scop lucrativ. În speță, este vorba despre o societate comercială, iar petentul desfășoară o activitate comercială, întreținând site-ul respectiv și obținând avantaje economice în urma activității desfășurate.
Conform art.1061și art.113 din Legea nr.8/1996, nimeni nu poate folosi, total sau parțial, un program de radiodifuziune sau de televiziune, fără autorizarea societății de televiziune care a realizat programul respectiv și, din acest punct de vedere, este evident că intimata a avut calitatea să formuleze plângere penală, contrar celor susținute de către petent.
În concluzie, petentul trebuia să obțină consimțământul intimatei, potrivit art.42 din Legea nr.8/1996, anterior postării pe site a secvențelor respective din meciul România-Germania.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent împotriva sentinței penale nr.263/F/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /3.06.09
Dact. 2 ex./7.07.09
- II. - jud.:
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Francisca Vasile, Simona Cîrnaru
