Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 92/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 92
Ședința publică din data de 28.05.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea plângerii formulată potrivit art. 278/1 deC.P.P. petentul, domiciliat în Târgoviște,-, -omlux.1,.25, jud. D, împotriva rezoluției nr. 576/P/2008 din data de 30.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și împotriva rezoluției nr. 475/II/2/2009 din data de 16.04.2009 a procurorului general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbateri.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Petentul, învederează instanței că a formulat plângere penală împotriva numitului, întrucât acesta din urmă, în calitate de executor judecătoresc, l-a prejudiciat cu suma de 1200 euro și nici nu și-a făcut datoria. Mai mult, intimatul i-a solicitat onorariu pentru executare, dându-i ca dovadă în schimbul sumei de bani chitanțe ce nu erau înseriate, iar apartamentul pentru care se solicitase executarea fusese deja vândut.
Solicită admiterea plângerii sale si obligarea intimatului să-i restituie suma de 1200 euro.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea plângerii ca nefondată, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că intimatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 De asemenea, din actele aflate la dosar rezultă că onorariile pretinse de intimat pentru efectuarea executării se aflau cuprinse între cele minimale și maximale prevăzute de lege.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față:
Prin plângerea înaintată acestei instanțe, petentul, domiciliat în Târgoviște,-, -omlux,.1,.25, județul D, a arătat că înțelege să conteste Rezoluția nr. 576/P/2008 din 30.03.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, precum și pe cea dată de Procurorul general adjunct al acestui parchet, având numărul 475/II/2/2009 prin care s-a respins plângerea formulată împotriva primei rezoluții.
S-a susținut de către petent că rezoluția menționată este greșită, la fel și menținerea acestei soluții de către Procurorul general adjunct, întrucât a fost prejudiciat de executorul judecătoresc cu prilejul instrumentării dosarelor de executare nr.15/2008 și nr.14/2008 cu suma de 1200 euro încasată cu titlu de onorariu, aceasta fiind de 10 ori mai mare onorariile legale cuvenite, iar executorul nici nu și-a făcut datoria. Mai susține petentul că executorul, în schimbul sumei de bani, i-a înmânat chitanțe false, ce nu erau înseriate, și că de fapt a fost prejudiciat de suma de 30.000 euro, sumă pe care trebuia recuperată de acesta dacă ar fi urmat procedurile legale, însă executarea nu a mai avut loc.
În final s-a solicitat admiterea plângerii sale și obligarea intimatului să-i restituie suma de 1200 euro.
Pentru soluționarea plângerii, Curtea a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr.576/P/2008, în care s-au dat rezoluțiile atacate de petentul.
Examinând acest dosar, în raport de dispozițiile legale incidente în materie - art.278/1 pr.penală, de actele premergătoare efectuate în cauză și de susținerile petentului, Curtea constată că plângerea este nefondată.
Prin rezoluția nr. 576/P/2008 din data de 30.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246, față de, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria, deoarece fapta reclamată nu există.
Pentru a dispune astfel, s-a avut în vedere că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că aspectele semnalate nu au corespondent în realitate.
In acest sens, s-a avut în vedere că, sumele percepute cu titlu de onorariu atât în dosarul de executare nr. 15/2008, cât și în dosarul de executare nr. 14/2008 se încadrează în onorariile maximale expres prevăzute în art. 37 din Legea nr. 188/2000.
De asemenea, s-a precizat că legea nu interzice ca sumele cu titlu de onorariu de executare să fie avansate de creditor atâta timp cât, la încheierea executării, acestea sunt recuperate de la debitor.
Art. 37 al.3 din Legea nr. 188/2000 stabilește, în mod expres, că executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului, situație care nu a fost dovedită în prezenta cauză, în sensul că făptuitorul nu a condiționat punerea in executare.
Împotriva acestei soluții, în condițiile art.278 pr.penală, petentul a formulat plângere la procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, iar prin rezoluția din data de 16.04.2009 cu nr. 475/II/2/2009 s-a respins această plângere ca neîntemeiată.
Pentru dispune astfel, s-a constatat de procurorul general adjunct că soluția pronunțată este legală, întrucât actele premergătoare efectuate în cauză au condus la concluzia inexistenței infracțiunii reclamate de petent.
Examinând actele și lucrările dosarului întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Curtea constată că din actele premergătoare efectuate nu rezultă că numitul, executor judecătoresc la data faptelor reclamate, și-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător, defectuos sau abuziv îndatoririle de serviciu, în ce privește executarea silită începută la solicitarea creditorului.
Inițial, petentul a avut ca principală nemulțumire faptul că intimatul - executor judecătoresc, i-a încasat două sume de 500 euro și respectiv 700 euro pentru a pune în executare două titluri executorii și că pentru aceste sume i-a emis chitanțe neînseriate, iar după aceea nu a finalizat executarea, așa cum se obligase, încetându-și activitatea ca executor judecătoresc deoarece a devenit procuror.
În această privință, Curtea constată că la dosar există cele două chitanțe, una pentru 1800 lei (echivalentul sumei de 500 euro), ce poartă numărul 11/09.06.2008 și cea de a doua pentru suma de 2.500 lei (echivalentul sumei de 700 euro), ce poartă numărul 12/17.06.2008.
Ambele chitanțe sunt semnate și ștampilate de executorul judecătoresc.
În afara acestor două chitanțe, în dosarul de urmărire penală sunt cuprinse și copii din dosarul de executare, respectiv: cererea de executare silită din 17.06.2008, referitoare la titlul executoriu constând în contractul de împrumut a sumei de 20.000 euro, încheiat între petent și numitul, contractul de împrumut autentificat sub nr.1550/16.06.2008, procesul verbal din 17.06.2008, somația emisă pe numele debitorului, procesul-verbal de comunicarea actelor de procedură menționate anterior, datat 20.06.2008, procesul-verbal de situație din 24.06.2008, vizând apartamentul debitorului ce urma a fi executat, o nouă somație din 25.06.2008 și dovezile privind înaintarea către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Das omației din 25.06.2008, o adresă pentru numirea unui expert în specialitatea construcții, pentru evaluarea apartamentului și încheierea nr.39808/25.06.2008 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, referitor la înscrierea somației respective cu privire la imobilul debitorului.
De asemenea, în privința celui de-al doilea titlu executoriu al petentului, constând în contractul de împrumut autentificat sub nr.6106/5 noiembrie 2006, având ca obiect împrumutul sumei de 10.000 euro către același debitor, există atașate la dosarul parchetului actele de executare efectuate de intimat. Acestea sunt: cererea de executare silită datând din 9 iunie 2008, copia contractului de împrumut menționat, procesul-verbal din 9 iunie 2008 privind stabilirea cheltuielilor ocazionate cu executarea silită, somația adresată debitorului din 9 iunie 2008, procesul-verbal de comunicare a actelor de executare către debitorul din 11 iunie 2008, procesul-verbal de situație, vizând apartamentul debitorului din 16 iunie 2008, oad oua somație din 17 iunie 2008, prin care debitorul este înștiințat că se va trece la vânzarea la licitație publică a imobilului dacă nu achită împrumutul, comunicarea acesteia către debitor din 20 iunie 2008 și chitanța emisă de Oficiul de Cadastru vizând înregistrarea somației, la 17 iunie 2008.
Din certificatul emis de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, către Biroul executorului judecătoresc și, rezultă că în privința sarcinilor existente cu privire la apartamentul aflat pe numele s-a constatat că din 1 ianuarie 1993 și până la eliberarea certificatului - 7 octombrie 2008, erau înregistrate: somația pentru suma de 10.000 euro, reprezentând împrumut acordat și nerestituit și suma de 3.654,15 lei cheltuieli de executare, înscrisă sub nr.51/2008 în favoarea creditorului și somația pentru suma de 20.000 euro, reprezentând împrumut acordat și nerestituit și suma de 5.714,15 lei reprezentând cheltuieli de executare, înscrisă sub nr.55/2008 în favoarea creditorului.
În finalul certificatului se mai menționează că imobilul respectiv cu număr cadastral 919/3/4 este înscris în CF nr.19890 al localității Târgoviște, în prezent fiind proprietatea numitului.
Din analiza actelor menționate mai sus, rezultă că imediat după depunerea de către creditor a celor două cereri de executare silită, executorul judecătoresc a demarat procedura de executare, pe baza celor două titluri executorii, depunând la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D cele două somații, una din 17 iunie 2008 vizând cererea depusă de creditor la 9 iunie 2008, cealaltă din 25 iunie 2008 vizând cererea depusă de creditor la 17 iunie 2008.
În ambele acte au apărut înscrise și cheltuielile de executare în sumă de 3.654,15 lei și respectiv 5.714,15 lei, în cuprinsul cărora au fost incluse, potrivit proceselor verbale din 17 iunie 2008 și 9 iunie 2008, onorariile percepute de intimat pentru executarea celor două debite, (filele 18 și 36 din dosarul de urmărire penală).
Aceste cheltuieli de executare apar și în certificatul emis de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D (fila 46 dosar urmărire penală).
Se constată de asemenea că, onorariile plătite de petentul creditor se încadrau în limitele minimale și maximale prevăzute de art.37 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, iar din actele de procedură efectuate de intimat rezultă că acesta nu avea intenția să-și însușească aceste sume fără să le declare, așa cum sugerează petentul.
În plus, din actele dosarului, mai rezultă că executorul a efectuat actele de procedură necesare începerii și continuării executării silite privind cele două titluri executorii, neputându-se spune că pentru onorariul încasat nu și-a îndeplinit atribuțiile ce îi reveneau potrivit statului său de executor judecătoresc.
În afara nemulțumirii sale cu privire la onorariile încasate de intimat, petentul a mai invocat în plângerea adresată Primului procuror și instanței de judecată faptul că, din vina executorului judecătoresc care nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de serviciu, apartamentul ce făcea obiectul executării silite a fost înstrăinat de debitor la sfârșitul lunii august 2008.
Or, certificatul emis de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară relevă faptul că asupra acestui imobil existau cu titlu de sarcini ale apartamentului debitorului, cele două somații înaintate de executorul judecătoresc și înscrise în registru la 17 iunie și respectiv 25 iunie 2008.
Faptul că, imobilul a fost totuși vândut unui terț în luna august 2008, neputându-se finaliza executarea demarată, credem că nu poate fi imputat intimatului care a făcut comunicările necesare pentru ca bunul să fie indisponibilizat și a continuat formele de executare, până la faza desemnării unui expert care să evalueze bunul imobil în vederea scoaterii sale la vânzare la licitație publică.
Este adevărat că din actele dosarului transpare faptul că petentul nu și-a recuperat nici sumele reprezentând împrumuturile acordate numitului și nici nu a beneficiat de pe urma începerii executării silite a bunurilor imobile ale acestuia, la acest prejudiciu adăugându-se și cheltuielile efectuate cu executarea, însă așa cum s-a arătat mai sus, responsabilitatea civilă sau penală pentru prejudicierea petentului este posibil să aparțină altor persoane decât intimatului.
Prin urmare, Curtea consideră că nu există indicii că intimatul și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu sau le-ar fi îndeplinit în mod defectuos în raporturile sale cu petentul, astfel încât prin rezoluția nr.576/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 penal, s-a dat o soluție corectă plângerii numitului.
Ca atare, în baza art.278/1 alin.8, lit.a pr.penală, Curtea va respinge ca nefondată plângerea acestuia, menținând rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în Târgoviște,-, -omlux.1,.25, jud. D, împotriva rezoluției nr. 576/P/2008 din data de 30.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și împotriva rezoluției nr. 475/II/2/2009 din data de 16.04.2009 a procurorului general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Menține rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.05.2009.
Președinte, Grefier,
Red. DG/
2ex/05.06.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu
