Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 965/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 40825/3/2008
1278/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 965
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către petiționarul G, împotriva sentinței penale nr. 291, din data de 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns INTIMATA, personal, lipsind recurentul - petent, G, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul petiționarului precizează că, acesta are cunoștință de termenul fixat în cauză.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - petiționar având cuvântul, solicită admiterea recursului și desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei la Parchet, pentru continuarea cercetărilor privind pe intimată, în baza art. 254 - 255 Cod penal, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens la dosar, chitanța nr. 16, în valoare de 800 lei.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, având în vedere că, termenul de prescripție al răspunderii penale, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 Cod penal, s-a împlinit, iar în raport de dispozițiile art. 228 alin. 1 și 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală, nu este posibilă restituirea cauzei la procuror, pentru începerea urmăririi penale. Mai solicită obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Intimata având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței penale pronunțată de Tribunalul București.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 291/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 3204/P/2007 din 30.07.2008 (confirmată prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2421/II-2/2008 din 1.10.2008) Tribunalul a reținut că prin rezoluția nr. 3204/P/2007 din 30.07.2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale în cauza privind plângerea penală formulată de petentul G sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal și art. 255 alin. 1 Cod penal.
S-a constatat că petentul G sa adresat cu o plângere penală Administrației Prezidențiale privind modul cum s-a întocmit un titlu de proprietate pe o suprafață de 1600. situat pe raza comunei județul I în favoarea numitei deși pe terenul respectiv construise o casă recunoscându-i-se calitatea de bună credință cu privire la imobilul respectiv.
Petentul a mai precizat că în anul 1995 solicitat de la primarul de atunci, să i se elibereze titlu de proprietate, dar aceasta i-a cerut suma de 110 milioane lei pentru a-i face titlu.
Avându-se în vedere că susținerile petentului G nu au putut fi confirmate de probele administrate în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata.
Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere, plângere respinsă prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2421/II-.2/2008 din 1.10.2008 împotriva rezoluției prim procurorului petentul a formulat plângere la instanță la data de 30.10.2008 formându-se dosarul nr-.
Analizând plângerea formulată de petent, Tribunalul a reținut că probele administrate în cauză nu au relevat date care să susțină cele reclamate de petent. S-a constatat că plângerea formulată de petent a fost depusă la peste 10 ani de la pretinsa comitere a infracțiunii, împrejurare care face foarte dificilă (aproape imposibilă) administrarea probelor în scopul aflării adevărului.
Tribunalul a mai reținut că în cauză s-a împlinit și termenul de prescripție a răspunderii penale de 10 ani prevăzut de art. 122 alin. 1 lit. b Cod penal, termen socotit de la data comiterii pretinsei infracțiuni.
În temeiul art. 2781alin. 8 Cod procedură penală, Tribunalul a respins ca nefondată plângerea petentului
Împotriva sentinței penale nr. 291/16.03.2009 a declarat recurs petentul G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului petentul a solicitat desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor cu privire la intimată privind infracțiunea prevăzută de art.254 - 255.
Cod PenalAnalizând recursul declarat de petiționarul G, Curtea constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În cauză nu sunt elemente care să ducă la concluzia că intimata a comis infracțiunea de luare de mită.
Susținerile petentului G nu se întemeiază pe nicio probă, decât pe declarațiile sale.
Parchetul a făcut cercetările necesare, dar era foarte greu ca la o plângere formulată la 10 ani după săvârșirea pretinsei fapte să se mai poată administra probe care să ducă la aflarea adevăratei situații de fapt.
Afirmația petentului că anumite contradicții din dosar puteau fi lămurite prin audierea sa detaliată și prin completarea materialului probator nu este de natură să ducă la restituirea cauzei la parchet, atâta timp cât nu s-a precizat în mod concret care ar fi probele ce nu au fost administrate inițial, precum și mijloacele de probă ce ar mai trebui atașate la dosar.
Așa cum a menționat și instanța de fond la o plângere formulată la o distanță de 10 ani de la comiterea pretinsei infracțiuni, este foarte dificil, aproape imposibil de a se administra probe în scopul aflării adevărului.
Totodată, este de subliniat și aspectul reținut de către instanța de fond potrivit căruia s-a împlinit și termenul de prescripție a răspunderii penale, potrivit art. 122 Cod penal.
În concluzie, Curtea constată că recursul nu este întemeiat și nu sunt motive care să justifice trimiterea cauzei la parchet, pentru continuarea cercetării.
Recurentul petent va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de petentul G declarat împotriva sentinței penale nr. 291/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și îl obligă la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.-30.06.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Dumitru
