Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 104/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
823/2009
ÎNCHEIEREA NR.104/
Ședința publică de la data de 08.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 2 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA a II-a PENALĂ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest si asistat de avocat ales, cu delegația nr.19011 emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.140/3 alin.3 Cod Procedură Penală, Curtea procedează la ascultarea recursului inculpat, acesta declarând ca menține declarațiile date în cauză.
Constatând că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ceea ce echivalează, din punctul sau de vedere, cu nesoluționarea fondului cauzei. De asemenea, instanța nu a motivat în fapt care sunt datele, probele care au condus la concluzia ca lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, enumerând doar textul de lege prevăzut de art.148 lit.f Cod Procedură Penală, precum și actele de urmărire penală din referatul procurorului, ceea ce echivalează tot cu nesoluționarea fondului cauzei.
Solicită, ca și subsidiar, admiterea recursului, casarea încheierii de ședința și pe fond, rejudecând, respingerea propunerii de prelungire formulată de parchet întrucât nu este motivat pericolul prevăzut de art.148 lit.f Cod Procedură Penală, astfel cum reiese și din jurisprudența CEDO, care nu trebuie confundat cu cel abstract, al faptei. De asemenea, nu este probat nici art.148 lit.a Cod Procedură Penală, nefiind indicate datele din care rezulta că s-ar sustrage de la urmărirea penală ori va încerca să fugă sau să se ascundă. Activitățile de urmărire penală indicate în referatul procurorului se pot efectua independent de starea în care s-ar afla inculpatul, buna desfășurare a procesului penale nefiind impietată de continuarea urmăririi penale cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul declarat de inculpat și pune concluzii de respingere a acestuia, încheierea de ședință fiind legală și temeinică, apreciindu-se corect incidența disp. art.155 și urm. Cod Procedură Penală și existența indicilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă ca aceasta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat. Consideră că instanța, analizând temeiurile avute în vedere la data arestării și admițând propunerea parchetului, implicit, s-a pronunțat și cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat. Având în vedere modalitatea concretă și împrejurările reale ale comiterii faptei, gravitatea deosebită a acesteia, prejudiciul cauzat, atitudinea inculpatului, fără a discuta cu privire la vinovăția acestuia, apreciază că judecarea acestui inculpat în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că nu are nimic de spus și se raliază concluziilor apărătorului ales.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de consiliu de la 2.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, iar în baza art.155 și urm. Cod procedură penală, s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 30 zile.
În motivarea încheierii se arată că propunerea este întemeiată, inculpatul aflându-se în situația prevăzută de art.148 alin.1 lit.a și f Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, pe motiv că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei, că nu a motivat în fapt care sunt probele ce au condus la concluzia că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, a arătat că menținerea sa în stare de arest preventiv nu mai este necesară, întrucât activitățile enumerate în referatul procurorului pot fi efectuate și cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Examinând cauza din perspectiva criticilor formulate, dar și din oficiu, în concordanță cu dispozițiile art.1403cu referire la art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Criticile referitoare la nelegalitatea încheierii recurate sunt neîntemeiate.
Este adevărat că apărătorul inculpatului a solicitat, cu ocazia dezbaterilor, înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar instanța nu s-a pronunțat în mod expres asupra acestei cereri, însă aceasta nu constituie o omisiune de natură a afecta legalitatea încheierii.
Instanța a fost sesizată cu propunerea Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive și cu ocazia dezbaterii acestei propuneri, apărătorul inculpatului a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, fără ca o asemenea cerere să dobândească un caracter de sine-stătător și să devină astfel o cerere asupra căreia instanța să se pronunțe în mod expres, întrucât solicitarea a fost formulată ca o apărare, raportat la cererea formulată de Parchet și cu care instanța fusese investită.
Pe de altă parte, instanța a analizat implicit cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive și a considerat-o ca neîntemeiată, întrucât a constatat că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.155 Cod procedură penală, ceea ce exclude îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.139 alin.2 Cod procedură penală referitoare la înlocuirea măsurii preventive, aceste din urmă dispoziții stabilind că înlocuirea se dispune în situația în care temeiurile avute în vedere la luarea măsurii s-au schimbat.
Referitor la motivarea încheierii, Curtea constată că aceasta este într-adevăr lapidară, fără să se poată însă considera că încheierea nu este motivată, deoarece instanța a avut în vedere dispozițiile art.155 Cod procedură penală, a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, apreciind de asemenea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.a și f Cod procedură penală, iar la evaluarea pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru ordinea publică, a avut în vedere natura infracțiunii și gradul ridicat de pericol social al faptelor. De asemenea, instanța a evaluat acest pericol și din perspectiva scopului măsurii preventive, reținând în acest sens necesitatea efectuării actelor de urmărire penală indicate în referatul Parchetului.
Pe de altă parte, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive este devolutiv total și, având în vedere caracterul de urgență al măsurilor preventive, eventualele lacune ale motivării încheierii recurate pot fi suplinite de către instanța de recurs.
Cât privește temeinicia încheierii, Curtea apreciază că prima instanță a considerat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, complicitate la fals intelectual prev. de art.26 rap. la art.288 alin.1 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și uz de fals prev. de art.291 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 28.11.2006 s-a prezentat la sediul - Generale - Sucursala C de unde a ridicat în numerar în două tranșe sumele de 10.000 lei și 180.000 lei, utilizând cartea de identitate seria - nr.- emisă de SPCLEP B la 18.08.2005, falsificată prin înlocuirea fotografiei titularului, cu CNP -.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 12.03.2009, emisă de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I penală, în temeiul art.148 lit.a și f Cod procedură penală.
În cauză există indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, astfel încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art. 681Cod pr. pen. relevante fiind procesul-verbal de verificare și identificare a inculpatului, fotografia de pe cartea de identitate emisă pe numele, folosite la săvârșirea infracțiunilor, înregistrările video ale camerelor de supraveghere de la bancă din ziua săvârșirii faptelor, recunoașterile de pe planșele foto efectuate de funcționarul bancar, precum și raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică, din care rezultă că inculpatul a fost cel care s-a prezentat la bancă sub identitatea falsă de și a completat formularele tipizate necesare retragerii de numerar.
Pe de altă parte, se constată îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.a și f pr. pen.
Cât privește sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, Curtea are în vedere demersurile efectuate de Parchet pentru căutarea și găsirea inculpatului, iar în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia, sunt avute în vedere, în concordanță cu disp. art.136 alin.8 Cod procedură penală, care, în lipsa unei definiții legale, se constituie în criterii complementare de evaluare a acestui pericol.
Din această perspectivă, și Curtea apreciază că inducerea în eroare a unor funcționari bancari prin folosirea unei identități false și a unor înscrisuri falsificate, evidențiază un grad ridicat de pericol social ridicat, ce nu poate fi atenuat de circumstanțele personale ale inculpatului, având în vedere că acesta este recidivist.
Drept urmare, constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 2.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Dact. /2 ex./7.05.09
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
