Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 107/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
ÎNCHEIEREA NR.107
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
*
GREFIER - -A -
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva încheierii din data de 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul-inculpat - în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, și - în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
A fost identificat recurentul-inculpat. I s-au adus la cunoștință inculpatului faptele pentru care este cercetat. Inculpatul a consimțit să dea declarație în cauză. A fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, după ce a fost citită și semnată.
A fost identificat recurentul-inculpat. I s-au adus de asemenea la cunoștință inculpatului faptele pentru care este cercetat. Inculpatul a consimțit să dea declarație în cauză. A fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, după ce a fost citită și semnată.
Nefiind cereri prealabile de formulat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta și punerea în libertate a inculpatului. A susținut că marfa a fost ridicată din depozitul inculpatului de către părțile vătămate - polițiști și că în realitate prejudiciul este mult mai mic, astfel încât nu se justifică formularea plângerilor penale împotriva inculpatului pentru art.215 Cod penal; a apreciat aceste plângeri ca fiind inadmisibile. A mai arătat că toate actele societății se află la organele de cercetare penală. Apărătorul a susținut că singura vină a recurentului-inculpat a fost aceea că nu a avut un consilier care să-l îndrume, astfel încât a acționat greșit, dar fără rea-intenție. A apreciat ca fiind necesară efectuarea unei expertize contabile care - în viziunea apărătorului - ar demonstra faptul că inculpatul a fost de bună-credință. A susținut de asemenea că încadrarea făcută faptelor este greșită, inculpatul încălcând în realitate art.84 din Legea cecului. Având în vedere faptul că nu sunt probe care să demonstreze săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 Cod penal, având în vedere faptul că prejudiciul nu este demonstrat, că inculpatul-recurent este absolvent de facultate, a concluzionat apreciind că acesta nu prezintă pericol social și a solicitat cercetarea sa în stare de libertate sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a ridicat mai multe excepții. Astfel, a susținut că au fost încălcate prevederile art.250 Cod pr.penală, inculpatului refuzându-i-se dreptul de a da declarații în cauză - ceea ce atrage nulitatea încheierii recurate, cauza impunându-se a fi trimisă spre rejudecare. De asemenea, apărătorul a susținut că au fost încălcare și dispozițiile art.172 Cod pr.penală, referitoare la dreptul la apărare al inculpatului. A susținut că au fost efectuate acte de procedură - respectiv percheziții, audieri de martori și de învinuiți - fără ca apărătorul inculpatului-recurent să fie încunoștințat, astfel încât nu a avut posibilitatea de a opta pentru a participa sau nu la efectuarea acestora. Apărătorul a susținut că această încălcare atrage nulitatea absolută a actelor procedurale respective, precum și a tuturor actelor procedurale încheiate ulterior.
Pe fond, apărătorul recurentului-inculpat a susținut că sunt dubii cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului-recurent. A susținut că infracțiunea cercetată este prevăzută de Legea cecului și a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice, având în vedere faptul că se cunoștea că nu exista disponibil. A solicitat a se avea în vedere că inculpatul-recurent nu are nicio tangență cu inculpatul. A invocat încălcarea art.172 Cod pr.penală, precum și prevederile legale privind egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii penale. În acest sens a solicitat a se avea în vedere faptul că numitul - cercetat în calitate de complice - este în stare de libertate, fiind obligat să nu părăsească țara. A solicitat în principal casarea deciziei recurate și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar - înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea excepțiilor ridicate, excepția privind nerespectarea dispozițiilor art.172 Cod penal putându-se ridica la judecata în fond a cauzei, iar pe fondul sesizării - respingerea recursului ca nefondat.
Av., pentru recurentul-inculpat, a subliniat faptul că excepția privind încălcarea dispozițiilor art.172 Cod penal, poate fi ridicată în orice stadiu al procesului penal.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu apărătorul său.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a susținut că s-a prezentat de bună-voie la parchet, de nenumărate ori, dând curs solicitărilor organului de urmărire penală, astfel încât a făcut dovada bunei sale credințe. A susținut că are un picior rupt și că în stare de arest fiind nu are posibilitatea de a se îngriji în mod adecvat.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din de 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dos-, în temeiul art. 159 Cod procedură penală s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț.
S-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpaților:
-, fiul lui și, născut la data de 01.07.1974 în mun. S, jud. S, domiciliat în mun. S,-,. A,.32, jud. S, arestat preventiv prin încheierea nr. 23/U/25.07.2008 a Tribunalului Neamț, pentru o perioadă de 30 zile, de la 02.11.2008 până la 01.12.2008.
-, fiul lui și, născut la data de 21.04.1966 în mun. P N, jud. N, cu același domiciliu--, -. 33, arestat preventiv prin încheierea nr. 27/U/05.09.2008 a Tribunalului Neamț, pentru o perioadă de 30 zile, de la 01.11.2008 până la 30.11.2008.
S-a luat act că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
În fapt, s-a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al " Com", județul N și "" C, județul N, împreună cu, a achiziționat mai multe mărfuri, de la societăți comerciale din țară, în vederea comercializării, iar pentru plata prețului acestora, a emis file cec, dintr-un set, care nu aparținea societăților pe care le administrează, fără existența disponibilului în cont.
În această modalitate, inculpatul a prejudiciat un număr de opt societăți comerciale, cu suma de aproximativ 140.000 lei.
În acest interval de timp au fost depistate alte două persoane făcând parte din același grup infracțional și anume, învinuiții și. La domiciliile celor doi au fost descoperite înscrisuri noi, care au fost supuse expertizării grafoscopice, expertiză care nu a fost finalizată.
În cauză, se impune audierea tuturor părților vătămate și civile, efectuarea de confruntări, pregătirea apărării inculpatților, în sensul precizării probelor, efectuarea unei percheziții în sistem informatic la sistemele informatice aparținând învinuiților și, precum și efectuarea unei percheziții electronice asupra unității centrale a calculatorului aparținând învinuitului.
Pentru aceste motive, s-a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, cu 30 de zile, începând cu data de 02.11.2008 pentru și cu 01.11.2008 pentru.
Examinând motivele propunerii de prelungire a arestării preventive, precum și actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Tribunalul a constatat ca fiind întemeiată sesizarea formulată în cauză.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 130/P/2008 din 12.05.2008, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, pedepsite cu închisoarea de la 10 ani la 20 de ani și, respectiv, de la 3 luni la 2 ani sau amendă, constând în faptul că, în calitate de administrator al " Com", județul N și "" C, județul N, împreună cu coinculpatul, a achiziționat mai multe mărfuri, de la societăți comerciale din țară, în vederea comercializării, iar pentru plata prețului acestora, a emis file cec, dintr-un set, care nu aparținea societăților pe care le administrează, fără existența disponibilului în cont, prejudiciind opt societăți comerciale, cu suma de aproximativ 140.000 lei.Prin ordonanța cu același număr, din data de 05.09.2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26-215.1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 10 ani la 20 de ani.
În cauză nu au fost audiate toate părțile vătămate și civile, nu s-au efectuat confruntări, nu s-au efectuat percheziții electronice și percheziții în sistem informatic.
Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv existența probelor în dovedirea faptelor ce se rețin în sarcina inculpaților, sustragerea de la urmărirea penală a inculpatului, dovedită prin procesele verbale de căutare la domiciliu și cele două societăți comerciale, pregătirea comiterii altor infracțiuni de aceeași natură, ce rezultă din declarațiile celorlalți învinuiți, precum și pericolul concret pentru ordinea publică, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, până la terminarea urmăririi penale.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, maniera în care au acționat inculpații și numărul mare de societăți comerciale prejudiciate cu sume importante de bani.
Raportat la cele expuse, concluziile apărătorilor inculpaților că nu există indicii că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și ale art. 148 Cod procedură penală și că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, sunt nefondate.
Avându-se în vedere complexitatea cauzei și necesitatea desfășurării în bune condiții a urmăririi penale,prin administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului instanța a apreciat că se impune, C puțin în acest stadiu al urmăririi penale, cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații și fără a fi motivate în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorii inculpaților, invocă atât nelegalitatea cât și netemeinicia încheierii recurate.
Un motiv de nelegalitate invocat de inculpatul se referă la greșita încadrare juridică stabilită de procuror în prezenta cauză. Recurentul inculpat consideră că fapta comisă de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 pct.2 din Legea nr.59/1934 iar nu infracțiunea înșelăciune prev. de art. 215 al.1,2,3,4,5 astfel cum greșit s-a reținut. În atare situație, recurentul inculpat, în raport de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea prev. de art. 84 pct.2 din Legea nr.59/1934 consideră că măsura arestării preventive este nelegală, întrucât pedeapsa prevăzută de această lege este mai mică de 4 ani.
O altă critică a recurentului se referă la lipsa periculozității sale pentru ordinea publică, apreciind că în cauză nu este incident cazul de arestare prev. de art.148 lit f Cpp.
Inculpatul., critică încheierea recurată sub mai multe aspecte. Un prim motiv de recurs vizează nesocotirea dispozițiilor art.172 Cpp de către organul de urmărire penală, cu consecința încălcării dreptului la apărare a inculpatului, motivat de împrejurarea că acesta a administrat probe fără ca apărătorul acestuia sa fie înștiințat în vederea participării la efectuarea acestor acte procesuale. Sub un alt aspect, recurentul invocă faptul că prima instanță i-a refuzat dreptul de a da declarație în fața acesteia, consemnându-se greșit în cuprinsul hotărârii că nu a dorit să fie ascultat. Pentru aceste considerente, recurentul inculpat consideră că probele pe care se susțin acuzațiile aduse sunt obținute ilegal, situație ce atrage și nelegalitatea măsurii arestării preventive a acestuia.
De asemenea inculpatul, critică încadrarea juridică stabilită de procuror, considerând că nu există probe certe care să releve existența infracțiunii de complicitate la înșelăciune reținută în sarcina sa.
În considerarea motivelor de recurs expuse, inculpații, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și respingerea propunerii procurorului de prelungire a arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de cei doi inculpați, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În fața primei instanțe, procurorul a propus prelungirea duratei arestului preventiv a inculpaților, invocând în drept dispozițiile art. 155 alin. (1) proc.pen. iar în motivare a arătat că urmărirea penală nu este finalizată, fiind necesară administrarea unor noi mijloace de probă (audierea tuturor părților vătămate, efectuarea de confruntări). Totodată, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) proc.pen. arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită de instanță dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpaților se mențin în continuare.
Curtea de Apel constată că de la data arestării inculpaților și până în prezent temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă nu au dispărut și nu s-au modificat, astfel că în mod judicios, Tribunalul a considerat că se impune prelungirea duratei arestului preventiv. Curtea relevă că aceste temeiuri se referă la faptele reținute pe seama inculpaților, care și-au păstrat încadrarea juridică incluzând regimul sancționator a pedepsei cu închisoare mai mare de 4 ani, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații.
Critica invocată în apărarea inculpatului cu referire la greșita încadrare juridică stabilită de procuror în prezenta cauză, nu poate fi reținută de instanța de recurs.
Având în vedere că dosarul cauzei conține atât probe cât și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt acuzați, examinarea condițiilor legale care impun arestarea preventivă a acestora se va face în raport de încadrarea juridică reținută în cauză la acest moment.
Elementele de fapt ce rezultă din declarațiile părților vătămate care relevă existența pretinselor fapte pentru care sunt acuzați inculpații și a vinovăției lor față de acestea, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză până la acest moment, respectiv declarațiile martorilor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de ridicare de înscrisuri, procesele verbale de percheziție corporală și domiciliară, precum și cu declarațiile inculpaților.
Desigur, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina recurenților inculpați poate suferi modificări ca urmare a administrării în cursul procesului penal, de noi probe atât în acuzare cât și în apărare, care pot releva o situație faptică diferită decât cea inițială.
de fundament real sunt și criticile recurentului inculpat care consideră că i s-a încălcat dreptul la apărare, motivat de împrejurarea că organul de urmărire penală a administrat probe fără ca apărătorul acestuia sa fie înștiințat în vederea participării la efectuarea acestor acte procesuale. Prin examinarea lucrărilor dosarului se observă că toate probele s-au administrat cu respectarea dispozițiilor legale, apărătorul ales fiind prezent la efectuarea oricărui act care a implicat audierea sau prezența inculpatului, respectându-se exigențelor art.172 Cpp.
Curtea nu poate primi nici susținerea aceluiași inculpat, care reproșează judecătorului care a soluționat propunerea pentru luarea măsurii arestării preventive că i-a refuzat dreptul de a da declarație în fața acesteia, consemnându-se greșit în cuprinsul hotărârii că nu a dorit să fie ascultat, constituie o simplă afirmație a acestui neavând nici un suport probator.
Examinând încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, se constată că judecătorul i-a făcut cunoscut inculpatului dispozițiile art.70 Cpp,iar acesta din urmă, în prezența apărătorului ales, a arătat că nu dorește sa dea declarație în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Va constată că ambii recurenți inculpați, au fost asistați de apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2,4 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarat de recurenții inculpați și, împotriva încheierii din data de 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Constată că ambii recurenți inculpați, au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192 al.2,4 Cpp obligă fiecare recurent inculpat să plătească statului câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.10.2008, în prezența recurenților inculpați arestați.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.înch.
Red.dec.recurs
Tehnored.
2 ex.
30/30.10.2008
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
