Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 108/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
ÎNCHEIEREA NR.108
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
*
GREFIER - -A -
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat - în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Întrebat fiind de președintele completului de judecată, recurentul-inculpat a arătat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, motivat de faptul că recurentul s-a aflat în legitimă apărare, nefiind el cel care a atacat partea vătămată. A precizat că inculpatul-recurent a fost lovit, la rândul său, cu cuțitul, de către cei care-l urmăreau. A solicitat a se avea în vedere atitudinea sinceră a recurentului-inculpat, precum și prevederile art.44 al.3 Cod penal.
Procurorul, având cuvântul, a susținut că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat lăsarea sa în libertate.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față,
Prin Încheierea din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.159coroborat cu art.160 al.3 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului cu 20 de zile, începând cu 1 noiembrie 2008 până la 20.noiembrie.2008.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacăua solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului cercetat în stare de arest preventiv, (măsură dispusă prin încheierea din data de 14.10.2008 a Tribunalului Bacău pentru o durată de 19 zile), pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 alin. 1 lit."i" Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal. În motivarea propunerii de prelungire a arestării preventive s-a arătat că, la data de 10.10.2008, la orele 22-22,30, în apropierea restaurantului Mc din B, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a ucis pe victima, lovindu-l cu un cuțit în zona abdominală. Întrucât în cauză există încă martori de identificat și audiat s-a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului minor.
Analizând propunerea de prelungire a arestării preventive, astfel cum a fost motivată, precum și actele și lucrările din dosarul de urmărire penală, Tribunalul a reținut că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat constând în aceea că în noaptea de 10-10-2008, acesta a ucis-o pe victima prin lovire cu cuțitul în zona abdominală, după care a fugit de la locul faptei. Pentru prelungirea arestării preventive este necesar să subziste în mod cumulativ următoarele condiții:
1- să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
2- să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 cod procedură penală;
În cea ce privește prima condiție, tribunalul a reținut că din probele administrate până în prezent respectiv procesul-verbal de cercetare locală, concluziile preliminare ale SML- B, declarațiile martorilor audiați coroborate cu declarațiile inculpatului și cu procesul verbal de constatare a găsirii cuțitului folosit la comiterea faptei, rezultă nu numai numeroase indicii temeinice că inculpatul este autorul faptei ci și condițiile în care acesta a comis fapta cât și existența și persistența unor indicii grave de vinovăție care constituie conform jurisprudenței CEDO " factori pertinenți ce legitimează o detenție provizorie".
În cea ce privește cea de a doua condiție, instanța a reținut incidența actuală și persistența în cauză a temeiului de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. "f" cod procedură penală în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și este în interesul urmăririi penale privarea de libertate în continuare.
Raportat la modalitatea de comiterea a faptei, prin acostare într-un loc public a unui grup de tineri, provocarea de scandal, portul fără drept al cuțitului, exercitarea de violențe asupra victimei,urmarea deosebit de gravă produsă constând în suprimarea vieții unei persoane, forma de vinovăție intenția indirectă, poziția inculpatului care a fugit de la locul faptei și a ascuns cuțitul cât și faptul că acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii pentru tâlhărie, este o persoană violentă care a fost sancționată în luna aprilie 2008 pentru portul fără drept a unui cuțit ( referat fila 5 dosar p), instanța a apreciat ca fiind real și efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea acestuia în stare de libertate.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual s-a constatat că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive continuă să subziste, acesta nefiind înlăturat nici de susținerile inculpatului și nici prin alte probe. Sub acest aspect,în speță continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzațiile ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor i, natura infracțiunii,împrejurările comiterii faptei, urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpatului). Prin fapta comisă au fost vătămate valori deosebit de importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii și practic aceasta ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În ce privește existența interesului ca urmărirea penală să fie continuată cu inculpatul în stare de arest și necesitatea respectării dreptului la libertate al acestuia, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, deoarece, securitatea vieții,integrității corporale, sănătatea și liniștea persoanelor ar fi amenințate și prin aceasta în mod evident ordinea publică. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că urmărirea penală se află în plină desfășurare în cauză fiind de audiat încă mai mulți martori și fiind necesar să se identifice și alte persoane care au fost prezente în zonă la momentul comiterii faptei în scopul audierii lor, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Or,există pericolul ca aceste cercetări să nu se desfășoare în condiții normale sau chiar să fie împiedicate dacă inculpatul ar fii pus în libertate.
Pentru aceste considerente instanța în temeiul art. 155 156 și 160 indice h cod procedură penală a admis propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului minor și în temeiul art. 159 și 160 indice h alin.3 cod procedură penală a prelungit arestarea preventivă acestuia pentru o durată de 20 zile începând cu data de 1-11-2008 și până la data de 20-11-2008 inclusiv.
Împotriva încheierii a declarat recurs la pronunțare inculpatul.
Cu ocazia dezbaterilor, prin apărător inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii cu una neprivativă de libertate, din probele administrate rezultând că el a acționat în legitimă apărare.
Verificând încheierea pe baza lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile art.3856al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea este legală și temeinică.
În primul rând este de remarcat că singurul motiv invocat de inculpat îl constituie existența legitimei apărări în condițiile art. 44 al.3 Cod procedură penală.
După cum este reținut, legitima apărare înlătură caracterul penal al faptei, iar potrivit art.10 lit.e Cod procedură penală constituie un caz ce împiedică fie punerea în mișcare, fie exercitarea acțiunii penale.
În cauză, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174, 175 lit. c Cod penal.
În mod corect prima instanță a reținut că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală.
Cu privire la prima condiție instanța a constatat că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa de la 15 la 25 de ani închisoare.
În ce privește cea de a doua condiție, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptei dar și din datele privind persoana inculpatului.
Cu privire la primul aspect, însăși Curtea Europeană a statuat anumite infracțiuni - prin gravitatea și reacția particulară a opiniei publice - poate determina o tulburare a societății, de natură să justifice o detenție provizorie.
Referitor la persoana inculpatului, din dosarul de urmărire penală rezultă că acesta, deși minor, a fost condamnat în anul 2006 la 2 ani cu suspendare sub supraveghere, la 2 mai 2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui pentru infracțiunea de furt, iar în alte două cauze a fost cercetat pentru port ilegal de cuțit ( 5-7). Aceste probe dovedesc lipsa de respect față de valorile sociale ocrotite de lege și perseverența inculpatului într-o conduită antisocială.
Cu privire la motivul invocat, Curtea constată că la acest stadiu al procesului penal există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta reținută. Urmărirea penală este însă la început, se impune strângerea și a altor probe, inclusiv în apărare, în raport de care la o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, se va aprecia asupra menținerii temeiurilor ce au determinat luarea măsurii.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii din 28.0ctombrie.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29.octombrie.2008, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch.
Red.dec.recurs
Tehnored.
2 ex.
30/30.10.2008
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
