Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 109/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (837/2009)
ÎNCHEIERE NR. 109R
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cerbu Silvia
JUDECĂTOR 2: Rog Lucia
JUDECĂTOR 3: Encean Simona
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul G, împotriva încheierii de ședință din 06.04.2009, pronunțată de către Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/10.04.2009, atașată la fila 11/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
De asemenea, precizează că nu mai are alte declarații de făcut în afara celor date până în prezent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, continuarea cercetării cu inculpatul în stare de libertate, considerând că la acest moment procesual nu se mai mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă și nu există probe sau indicii care să conducă la concluzia că lăsat în libertate inculpatul ar impieta buna desfășurare a procesului penal sau s-ar sustrage de la urmărirea penală.
Totodată, solicită să se aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, a recunoscut că a împins-o pe partea vătămată însă nu a lovit-
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată, ca legală și temeinică, apreciind că în mod judicios instanța de fond a admis propunerea parchetului și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât și la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului. Se apreciază că, în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, întrucât din probele administrate până în prezent există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin raportare la natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a faptei, gradul crescut de pericol social al faptei săvârșite, consecințele activității infracționale asupra victimei.
Apreciază, de asemenea, că prelungirea măsurii arestării preventive se impune și pentru realizarea unor acte de urmărire penală, respectiv redactarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 06.04.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Ialomițaa dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului G pe o durată de 30 de zile de la 15.04.2009 la 14.05.2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că urmărirea penală nu este definitivată datorită neredactării raportului de expertiză medico-legală psihiatrică.
Totodată s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă atât sub aspectul pedepsei aplicabile cât și cu privire la cea de a doua condiție, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică rezultând atât din modalitatea concretă de comitere a faptei cât și din elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
În plus, măsura este în acord și cu prevederile Convenției Europene care permit luarea măsurii arestării preventive într-un asemenea caz, pentru prezervarea ordinii publice.
În consecință, s-a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune privarea de libertate, în continuare, a inculpatului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatulcare a solicitat cercetarea sa în stare de libertate întrucât la acest moment procesual nu se mai mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă și nu există probe sau indicii care să conducă la concluzia că lăsat în libertate ar impieta buna desfășurare a procesului penal sau s-ar sustrage de la urmărirea penală.
Totodată, a mai solicitat să se aibă în vedere și circumstanțele sale personale, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, a recunoscut că a împins-o pe partea vătămată însă nu a lovit-
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 3856alin. 3. pr. pen. Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Astfel, la data de 21.03.2009 inculpatul a fost arestat preventiv pentru comiterea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183. pen. reținându-se că în ziua de 01.03.2009 a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele victimei, cauzându-i leziuni care au determinat decesul acesteia la data de 16.03.2009.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost cele prev. de art. 148 lit. f pr. pen.
Curtea constată că și la acest moment subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, susținerile recurentului în sensul că acestea nu se mai mențin neavând corespondent în actele dosarului. De altfel, recurentul face o simplă afirmație, fără aod ovedi în vreun fel.
Totodată lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală adoptată după comiterea faptei nu pot constitui motive întemeiate pentru punerea inculpatului în libertate, putând fi apreciate cel mult ca și circumstanțe atenuante de către instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, în situația stabilirii vinovăția acestuia. Însă având în vedere natura infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere, urmările produse prin fapta inculpatului, Curtea constată că nu se impune la acest moment punerea acestuia în libertate.
De asemenea, atitudinea procesuală a inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind sinceră, în condițiile în care deși decesul victimei a fost provocat de aplicarea a multiple lovituri cu pumnii și picioarele, acesta a negat lovirea repetată a victimei, arătând că doar a împins-
Pe de altă parte, urmărirea penală nu este finalizată, actele ce urmează a fi îndeplinite necesitând prezența inculpatului.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din de 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. 21.04.2009/ 2 ex.
- jud.
Președinte:Cerbu SilviaJudecători:Cerbu Silvia, Rog Lucia, Encean Simona
