Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 110/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(861/2009)
ÎNCHEIERE NR. 110
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cerbu Silvia
JUDECĂTOR 2: Rog Lucia
JUDECĂTOR 3: Encean Simona
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 10.04.2009, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că nu mai are de făcut declarații suplimentare de făcut în fața instanței de recurs și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC solicită instanței să îi pună în vedere recurentului-inculpat să-și precizeze poziția, având în vedere că recursul a fost formulat de către apărătorul acestuia, iar pe dovada de comunicare soluției instanței de fond la locul de detenție, recurentul-inculpat a menționat că nu declară recurs.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, precizează că își însușește declarația de recurs formulată de către apărătorul acestuia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, continuarea cercetării penale cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei pentru care este cercetat, iar probele ce urmează a fi administrate în cauză pot fi administrate și cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită ca la pronunțarea soluției, să se aibă în vedere că anterior săvârșirii faptei pentru care este cercetat inculpatul avea un loc de muncă și deși lucra fără forme legale obținea venituri licite, care îi asigurau un trai decent.
Totodată, solicită să se aibă în vedere împrejurarea că inculpatul are un copil minor în întreținere, în vârstă de trei ani, are un domiciliu stabil, iar în situația în care va fi cercetat în stare de libertate va locui la mama soției sale.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea recursului,ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod judicios instanța de fond a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărașia dispus prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului, apreciind că și la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului. Se apreciază că, în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. întrucât există suficiente probe și indicii temeinice în sensul că, inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
De asemenea, apreciază că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a faptei, gradul crescut de pericol social al faptei săvârșite, consecințele acesteia și nu în ultimul rând impactul negativ asupra încrederii populației cu privire la folosirea instrumentelor de plată electronică.
Totodată, apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive se impune și pentru finalizarea unor acte de urmărire penală și anume întocmirea raportului de expertiză tehnică dispus în cauză.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptei și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.26 din data de 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr- s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, de la 12.04.2009 la 11.05.2009 inclusiv.
Totodată, a fost respinsă cererea formulată de inculpat prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la data de 8.04.2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași, sub nr- cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași privind prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pentru 30 de zile.
În motivarea cererii reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărașia arătat că prelungirea duratei arestării preventive este necesară întrucât inculpatul prezintă un deosebit pericol social, neputând fi cercetat în libertate, iar urmărirea penală nu a fost finalizată din motive obiective (nu a fost întocmit raportul de expertiză tehnică dispus în cauză).
Analizând cererea de prelungire a duratei arestării preventive tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărașis -a luat măsura arestării preventive față de inculpatul pentru o perioadă de 29 de zile, de la 14.03.2009 până la 11.04.2009 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.25 din Legea 365/2002 republicată, respectiv deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice.
În cauza s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.9/U/ 14.03.2009 de către Tribunalul Călărași.
Pentru a se lua măsura arestării preventive față de inculpat s-a reținut, din materialul probator existent la dosarul cauzei, că inculpatul se află în situația prev. de art.148 lit.f C.P.P. întrucât a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul, analizând propunerea de prelungire a arestării preventive, a constatat că subzistă temeiurile care au impus măsura arestării preventive a inculpatului, respectiv că există probe și indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii prev. de art.25 din Legea 365/2002, că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe conform cărora lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește starea de pericol social concret pentru ordinea publică, tribunalul a reținut că aceasta rezultă, în prezenta cauză, atât din modul de operare al inculpatului, respectiv deținerea și folosirea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, cât și din rezonanța socială a unei asemenea fapte, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativ dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat că în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp.
Din probele administrate și anume declarațiile inculpatului s-a reținut săvârșirea faptei de către acesta împreună cu alte persoane, a căror identitate a refuzat să o dezvăluie organelor de urmărire penală, susținând că nu cunoaște date despre ei, împrejurare care relevă în persoana inculpatului o periculozitate sporită.
Inculpatul a susținut că a suferit condamnări în minorat și că din anul 1995 și până în prezent nu a mai fost condamnat, în cazul lui neputând fi reținuta recidiva.
Faptul că inculpatul nu a mai săvârșit fapte cu caracter antisocial o perioadă lungă de timp nu reprezintă un criteriu ce poate fi avut în vedere la acest moment procesual, al analizării propunerii formulate de parchet de prelungire a arestării preventive, de vreme ce modul și mijloacele folosite de acesta trădează un pericol social concret ridicat, exprimat în valorile sociale care au fost vătămate.
Totodată, s-a constatat că prelungirea duratei arestării preventive este o premisă pentru efectuarea cu celeritate a actelor procesuale și procedurale necesare în urmărirea penală. Această măsură preventivă apare ca fiind judicios, aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art.136 alin.1 și 8.C.P.P.
Prin urmare, pentru motivele de fapt și temeiurile de drept expuse,
constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prev. de art.148 al.1 lit.f raportat C.P.P. la art.136 și art.143 și C.P.P. considerând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, tribunalul a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și a dispus prelungirea arestării inculpatului pe o durată de 30 de zile începând cu data de 12.04.2009 și până la 11.05.2009
Întrucât în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpatului tribunalul a apreciat că în cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, punerea sa în libertate, apreciind că la acest moment procesual, temeiurile care au determinat arestarea inițială nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că anterior comiterii faptei avea un loc de muncă, are un copil în vârstă de 3 ani în întreținere și are domiciliu stabil.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate și din oficiu, în condițiile art.3856Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1 din Codul d e procedură penală, arestarea inculpatului, dispusă de către instanță, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.25 din Legea 365/2002 republicată, respectiv deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice.
În fapt, s-a reținut că la data de 13.03.2009, în jurul orelor 10.00, inculpatul a montat un skimmer și un dispozitiv video de înregistrare a imaginilor, în stare de funcționare și active la acel moment, pe -ul 1202, situat la sediul Băncii Transilvania, Agenția, situată pe str. B din municipiul C, fiind prins în flagrant,de către organele de poliție, în aceeași zi, în jurul orelor 13.00, în timp ce încerca să demonteze echipamentele anterior menționate.
Probele administrate în cauză conferă suficiente indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a comis faptele descrise anterior, așa încât, Curtea constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
Totodată, Curtea constată că temeiul prevăzut în art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent, respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptelor comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acestei fapte, așa cum acestea sunt relevate de probatoriul administrat în cauză.
În ceea ce privește persoana inculpatului, Curtea apreciază că împrejurarea că acesta a recunoscut comiterea faptelor, nu poate conduce la punerea în libertate câtă vreme, a refuzat să dezvăluie organelor de urmărire penală identitatea persoanelor care au participat la comiterea faptei, susținând că nu cunoaște date despre acestea, împrejurare care relevă în persoana inculpatului o periculozitate sporită.
Prin urmare, temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului așa încât se impunea prelungirea măsurii arestării preventive.
Necesitatea de a se dispune prelungirea duratei arestării preventive este justificată de împrejurarea că pentru finalizarea urmăririi penale se impune obținerea concluziilor unei expertize tehnice dispuse de către organul de urmărire penală.
Împrejurările învederate de inculpat cu prilejul susținerii recursului, și anume că anterior comiterii faptei avea un loc de muncă, are un copil în vârstă de 3 ani în întreținere și are domiciliu stabil prin raportare la gravitatea faptei și atitudinea procesuală a acestuia, nu constituie date care să determine Curtea, în această fază a procesului penal, să aprecieze că lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Aceste împrejurări vor putea primi semnificația cuvenită în momentul finalizării procesului penal.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului, de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prin urmare, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din același cod, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru d-na jud.
aflată în M semnează
Președinte complet
GREFIER,
Red.C/14.04.2009/ 09.06.2009
Dact./15.04.2009/2ex
- jud.ND
09 Iunie 2009
Președinte:Cerbu SilviaJudecători:Cerbu Silvia, Rog Lucia, Encean Simona
