Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1200/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1200
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.67 din 4.12.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorul inculpatului depune la dosar împuternicire avocațială și un set de înscrisuri în circumstanțiere ( certificat de căsătorie, certificatele de naștere ale minorilor, caracterizare ), după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. În motivare a arătat că încheierea este netemeinică, întrucât judecătorul s-a limitat să constate că subzistă temeiurile și acestea impun prelungirea arestării preventive, fără a motiva aceste aspecte. La dosar nu există probe că inculpatul ar avea legătură cu grupul infracțional organizat, iar pericolul concret nu rezultă din pericolul social al faptei ci trebuie dovedit cu probe distincte. Nu există probe nici că lăsarea în libertate a inculpatului ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal, inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit, are patru copii minori și un comportament bun în societate. Depune concluzii scrise.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat este temeinică și legală, atât parchetul cât și instanța au respectat dispozițiile art. 155, 156 și 159.p Cod Penal. Temeiurile au fost analizate, acestea rezultă și din propunerea de prelungire a arestării preventive, iar instanța de fond a motivat aprecierea în ce privește că aceste temeiuri subzistă și în prezent.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.67 din 4.12.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Arad pentru prelungirea măsurii arestării preventive și în consecință, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și -, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 11.12.2009 până la 09.01.2010, inclusiv.
S-a respins cererea formulată de apărătorul inculpațiilor, și, pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin referatul din data de 2 2009 în dosar nr. 21 D/P/2009, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, înregistrat la această instanță la data de 3 2009, a propus instanței prelungirea arestării preventive a inculpaților zis "", zis" ", - zis "- "întrucât temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
În motivarea propunerii s-a arătat că se impune prelungirea arestării preventive a inculpaților având în vedere că urmărirea penală nu a putut fi terminată, iar în cauză urmează a fi efectuate următoarele acte procesual-penale: - audierea în calitate de învinuiți a numiților, și; identificați și soția acestuia din mun.L, ca membrii ai grupului infracțional organizat având ca obiect exploatarea prin muncă, în vederea extinderii urmăririi penale față de susnumiții; efectuarea de verificări la ORC companiile SC SRL -, -; SC SRL - km.4 72 B, Pitești, -; SC SRL -, -; SC TRANS SRL - 9, Râmnicu S, - și SC SRL -, 4, F -, unde înv. apare ca asociat/administrator, respectiv dacă în obiectul de activitate a acestor firme se regăsește activitatea de recrutare a forței de muncă pentru străinătate (raport ); stabilirea legăturilor dintre aceste cinci societăți comerciale din România cu companiile OY și PROD. OY din Finlanda, aparținând înv. și eventualele transferuri externe de sume de bani în valută (euro) între aceste firme, prin respectiv (raport ).
S-a arătat că prin rezoluțiile din data de 10.11.2009 orele 10.00, respectiv orele 11.00 s-a început urmărirea penală împotriva acestora pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: inițiere și constituire, respectiv aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 mod. și rep. (5-20 de ani și interzicerea unor drepturi); trafic de persoane în formă continuată prev. de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001 mod. și rep. cu aplic.art.41 alin.2 pen. (5-15 ani și interzicerea unor drepturi); ambele cu aplicarea dispozițiilor privind concursul real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a Cod penal, faptele constând în aceea că în perioada 2005-2009 inc. zis "" a inițiat și constituit un grup infracțional organizat având ca obiect săvârșirea unei infracțiuni grave (trafic de persoane în formă continuată), la care au aderat și sprijinit inc., zis "" și prin recrutarea, transportarea și cazarea mai multor persoane din România în Finlanda, prin înșelăciune, în scopul îndeplinirii de servicii (cerșetorie) în mod forțat, pentru a obține direct beneficii financiare/materiale; inițiere și constituire, respectiv aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 mod. și rep. (5-20 de ani și interzicerea unor drepturi); trafic de persoane în formă continuată prev. de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001 mod. și rep. cu aplic.art.41 alin.2 pen. (5-15 ani și interzicerea unor drepturi); ambele cu aplicarea dispozițiilor privind concursul real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a Cod penal, faptele constând în aceea că în perioada 2005-2009 inc. zis "" a inițiat și constituit împreună cu înv. zis " " un grup infracțional organizat având ca obiect săvârșirea unei infracțiuni grave (trafic de persoane în formă continuată), la care a aderat și sprijinit inc. - zis "- " prin recrutarea, transportarea și cazarea mai multor persoane din România în Finlanda, prin înșelăciune, în scopul executării unor munci (în construcții) în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, pentru a obține direct beneficii financiare/materiale.
Prin încheierea nr. 64 din data de 12.11.2009, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpaților
Cu privire la solicitarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților, judecătorul a constatat că măsura arestării preventive s-a dispus în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală. Potrivit textului de lege menționat, măsura arestării inculpaților poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și numai dacă inculpații se presupune că au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Verificând actele și lucrările dosarului s- constatat că există date și indicii temeinice pentru condiția cerută de art. 143 Cod procedură penală, aceasta fiind îndeplinită, existând presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
În ceea ce privește temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, s-a apreciat că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu doar datele ce caracterizează persoanele celor 5 inculpați ci și datele referitoare la fapte respectiv pericolul social concret al infracțiunilor. pentru societate, în înțelesul legii penale, sunt faptele care lezează sau pun în pericol cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, printre care persoana și dreptul la viață al acesteia. De asemenea, pericolul social se poate exprima și prin starea de neliniște și insecuritate socială pe care fapta penală o creează în rândul comunității, stare care a fost creată în rândul cetățenilor ca urmare a mediatizării faptelor pentru care sunt cercetați inculpații.
Cu privire la justificarea măsurii arestării preventive pe motivul necesității protejării ordinii publice, CEDO a admis că anumite infracțiuni pot suscita o " tulburare a societății " de natură să justifice o detenție preventivă, dată fiind gravitatea deosebită a unor fapte și reacția particulară a opiniei publice în anumite situații.
Pentru aceasta, judecătorul constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților menționați mai sus respectiv art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală impun în continuare privarea lor de libertate, reținându-se că se impune prelungirea duratei arestării preventive, fiind justificată de necesitatea stabilirii adevărului în cauză și a efectuării tuturor actelor de urmărire penală, enumerate în solicitarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, pentru finalizarea anchetei. De asemenea, judecătorul nu a făcut abstracție de complexitatea ridicată a cauzei și de faptul că finalizarea anchetei nu se putea în mod obiectiv produce în cele aproximativ 30 zile scurse de la momentul arestării inculpaților.
Referitor la solicitarea subsidiară a inculpaților, formulată prin avocat, judecătorul a reținut că în conformitate cu art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia. Arestarea preventivă a inculpaților s-a întemeiat pe dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de acest text. Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au rămas aceleași și în prezent astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, pentru a înlocui această măsură. Existența și în același timp subzistența în continuare a unor temeiuri care au justificat arestarea preventivă a inculpatului constituie și sunt conforme scopurilor instituite prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva încheierii penale nr. 67/04.12.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând casarea încheierii atacate și respingerea propunerii DIICOT de prelungire a măsurii arestării preventive.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpatului în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa de organul de urmărire penală. În acest sens, sunt declarațiile date de părțile vătămate, procesele verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor (filele 186 -187, vol II, dosar UP nr. 21 D/P/2009) și (filele 188 -189, vol II, dosar UP nr. 21 D/P/2009), rezultatul comisiei rogatorii internaționale (vol V dosar UP nr. 21 D/P/2009). Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că în perioada 2005 - 2009 inculpatul ar fi aderat și sprijinit grupul infracțional organizat de inculpații și având ca obiect săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prin recrutarea, transportarea și cazarea mai multor persoane din România în Finlanda, prin înșelăciune, în scopul executării unor munci (în construcții) în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, pentru a obține direct beneficii financiare/materiale, fiind acuzat de comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a.Cod Penal Mai mult, trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.și C.P.P. art. 139.C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei (caracterul organizat, transfrontalier, numărul mare al părților vătămate și al coinculpaților), natura acesteia și rezonanța publică.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar sănătatea acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare. Mai mult, există și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 26 din Legea nr. 678/2001, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă și specială a persoanelor vătămate prin infracțiunile prevăzute de această lege.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, aspectele de ordin familial și lipsa antecedentelor, acestea se analizează prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, fiind necesar a se vedea în ce măsură pot conduce la înlăturarea sau diminuarea acestuia, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia. În condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, lăsarea în libertate a inculpaților determină starea de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății civile; precum și în condițiile în care aceste aspecte nu au preîntâmpinat conduita ilicită cu privire la care există indiciile de comitere, se apreciază că circumstanțele personale nu sunt în măsură a înlătura necesitatea prelungirii stării de arest.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicate inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport cu aceste criterii, precum și cu aspectele anterior analizate, instanța de recurs constată că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică.
Astfel fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.67 din 4.12.2009.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.67 din 4.12.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent, la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică,azi 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LB/11.12.2009
Tehnored AJ/2 ex/15.12.2009
Prima instanță: Trib. A -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
