Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 122
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii din 30.01.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul arată că este de acord ca prezentul recurs să fie soluționat cu apărător din oficiu.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și judecarea în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea pronunțată de tribunal fiind temeinică și legală, inculpatul este recidivist.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 30.01.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 300 ind. 2 Cpp, raportat la art. 160 ind. b Cpp, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 26/26.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 30.03.2009.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 145 Cod procedură penală și art. 1451Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat cu altă măsură preventivă restrictivă de libertate, formulată de apărătorul ales al inculpatului.
A fost menținut termenul de judecată acordat la data de 16 februarie 2009.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, eliberând asupra stării de arest preventiv a inculpatului, a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de acesta nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a observat că există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani și se poate aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura faptei reținute în sarcina inculpatului, la împrejurările de săvârșire a actelor materiale ale activității infracționale, la mijloacele folosite pentru aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale, reținute prin actul de sesizare a instanței de judecată, precum și raportat la persoana inculpatului, care nu determină convingerea instanței că, în stare de libertate, va da dovadă de o conduită corespunzătoare normelor de conviețuire socială normală, raportat la fișa de cazier judiciar a acestuia.
Pentru considerentele expuse mai sus și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică, întrucât alte măsuri preventive restrictive de libertate nu oferă la acest moment procesual garanții suficiente pentru protecția opiniei publice, în baza art. 3002Cpp raportat la art. 160 Cpp, prima instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 30.03.2009, și pe cale de consecință, în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 145 Cod procedură penală și art. 1451Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat cu altă măsură preventivă restrictivă de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând anularea măsurii arestării preventive și punerea în libertate, deoarece acesta se mai află în executarea unei pedepse privative de libertate, conform mandatului de executare a pedepsei nr.1741/2008, emis de Judecătoria Timișoara.
Examinând încheierea penală recurată, prin prima motivelor de recurs invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către inculpatul - este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
În speța de față se observă că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece în continuare există indicii temeinice că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, de către organul de urmărire penală, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 dar C.P.P. și art.148 lit.f C.P.P. în sensul că fapta de care este acuzat inculpatul, este pedepsită de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, acela de viol, în forma prev.de art.197 alin.1,3
Cod PenalInstanța constată că, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și este prioritar interesul general de apărare a ordinii publice, față de interesul particular a inculpatului, de a fi judecat în stare de libertate.
Faptul că inculpatul în prezent se află în executarea unei pedepse privative de libertate, nu exclude menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, cele două măsuri, adică cea de detenție și acea de arest preventiv putând coexista cu atât mai mult că în timp inculpatul poate beneficia de o eventuală liberare condiționată și în aceste condiții este necesară menținerea în continuare a privării de libertate, conform dispozițiilor art.3002C.P.P. raportat la art.160
C.P.P.Văzând că nu există motive de casare, a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 30.01.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul MJ a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 09 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: GB/26.02.2009
Dact: 2 exempl/ 26 Februarie 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
