Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 121
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.168/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.1776/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul recurent lipsă, avocat ales, lipsă fiind părțile vătămate intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului solicită amânarea cauzei, pentru a fi citat și inculpatul intimat.
Procurorul nu se opune cererii de amânare formulate în cauză.
Instanța, în deliberare, apreciază că nu se impune citarea în cauză a inculpatului intimat, respingând cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului recurent și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului și în rejudecare a se proceda la reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse mai blând, deoarece nu există pericol social.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea recurată fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 109 din 25 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița în baza art. 215 al.1 Cod penal, cu aplicarea 41 al.2, art. 37 lit. b, art. 74 lit. c și art. 76 lit. e Cod penal, a condamnat pe inculpatul la 5 ( cinci ) luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune.
În baza art. 71 al.1 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului durata reținerii preventive de la data de 28.11.2006 la data de 29.11.2006.
În baza art. 215 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 lit. c și art. 76 lit. e Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 al.1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la 10.02.1978 în loc. U, jud. I, cetățean român, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, 3 copii minori, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în loc. U,-, județul I, fără forme legale în U, Calea B, Cămin Nefamiliști, CNP -), la 4( patru ) luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune.
În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală 272 din 16.06.2004 pronunțată în dosarul nr. 1159/2004 de Judecătoria Urziceni, pedeapsă pe care a adăugato la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, și dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 ( un ) an și 4 luni închisoare.
În baza art. 71 al.1 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare durata reținerii preventive de la data de 28.11.2006 la data de 29.11.2006.
În baza art. 15 Cod procedură penală, a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală obligat inculpații G și la câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În luna noiembrie 2006 inculpații G și împreună cu martorii și s-au deplasat cu autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare 4999-SV-69, condus de martorul, spre municipiul T unde inculpatul G intenționa să pețească o fată pentru fiul său.
În data de 28.11.2006, în jurul orelor 07,00 martorul a oprit autoturismul marca Renault Laguna, în care se aflau și inculpații și martora, într-o parcare situată la intrarea în municipiul Reșița.
Inculpatul G coborât din mașină și a început să facă semn celorlalți conducători auto pe motiv că ar fi rămas fără carburanți.
Partea vătămată, care se deplasa pe ruta Reșița - C cu autoturismul proprietatea sa, a oprit, crezând că cel care îi face semn are probleme cu mașina întrucât avea ridicată.
Inculpatul Gai ntrat în discuții cu partea vătămată, vorbindu-i în limba română stâlcit, dându-i de înțeles că a rămas fără combustibil, mâncare și bani, oferindu-i spre vânzare două inele de bronz contra sumei de 200 lei, spunându-i că sunt din aur.
Partea vătămată, crezând că cele două inele sunt din aur le-a cumpărat, plătindu-i inculpatului pentru ele suma de 200 lei.
Ulterior, după ce a revenit în Reșița, partea vătămată s-a deplasat la o bijuterie ocazie cu care a aflat că inele cumpărate de la inculpat nu sunt din aur.
După aceea inculpații împreună cu cei doi martori s-au deplasat cu autoturismul marca Renault Laguna spre orașul, oprindu-se pe traseu într-o parcare.
Folosind același procedeu, inculpatul a oprit-o pe partea vătămată, care conducea autoturismul taxi marca, cu nr. de înmatriculare -, pe ruta Reșița -. -i-se în limba română stâlcită și făcând-o să înțeleagă că a rămas fără motorină și bani, i-a oferit spre vânzare părții vătămate două inele de bronz spunându-i că sunt din aur, deși cunoștea că acest fapt nu este real.
Partea vătămată a fost de acord să cumpere cele două inele crezând că sunt din aur și i-a plătit inculpatului pentru ele suma de 100 lei.
La autoturismul părții vătămate a venit și inculpatul G, și adresându-i-se în limba română stâlcită, i-a oferit spre vânzare alte două inele de bronz spunându-i că sunt din aur.
Partea vătămată a cumpărat și inelele oferite de inculpatul G și i-a dat acestuia în schimb un telefon mobil marca Siemens.
După aceea inculpații s-au urcat în autoturismul marca Renault Laguna și împreună cu cei doi martori și-au continuat deplasarea spre
Partea vătămată, la scurt timp și-a dat seama că a fost înșelată, motiv pentru care sesizat organele de poliție.
În urma sesizării organele de poliție au oprit autoturismul în care se aflau inculpații pe raza localității.
Părțile vătămate și-au recuperat prejudiciul suferit, astfel că nu s-au mai constituit părți civile în procesul penal.
Fiind audiați, în faza de urmărire penală, cei doi inculpați au recunoscut săvârșirea faptei, recunoaștere ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În faza de judecată, inculpatul nu a recunoscut actele de executare săvârșite față de partea vătămată, susținând că numai inculpatul i-a oferit acesteia inele de bronz spre vânzare.
Această susținere a inculpatului G nu a putut fi reținută, întrucât din celelalte probe administrate în cauză, ( declarația părții vătămate, declarațiile martorilor și declarația inculpatului ), a rezultat fără nici un dubiu, că inculpatul i-a oferit spre vânzare și părții vătămate inele de bronz spunându-i că sunt din aur, deși cunoștea că acest fapt nu este real.
În drept, fapta inculpatului G, care la data de 28.11.2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, indus în eroare părțile vătămate și, făcându-le să creadă că nu este cetățean român, că a rămas fără motorină și bani, oferindu-le spre vânzare inele de bronz spunându-le că sunt din aur, deși cunoștea că acest fapt este nereal, obținând pentru sine un folos material injust și producându-le acestora un prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
Unicitatea rezoluției cu care inculpatul a acționat de fiecare dată a rezultat din același mod de operare, aceiași rază de acțiune (în municipiul Reșița) și perioada scurtă dintre fapte.
Pe latură subiectivă, instanța a reținut intenția directă ca formă a vinovăției, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat.
Sub aspectul individualizării pedepsei pe care instanța aplicat-o inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de săvârșire a acesteia, iar pe de altă parte circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră în timpul procesului penal, acesta recunoscând parțial și regretând fapta comisă, iar prejudiciul cauzat a fost recuperat.
Din fișa de cazier judiciar de la dosar și copia sentinței penale nr. 443 din 30.04.1999 a Judecătoriei Sector II B, a rezultat că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat pentru săvârșirea altei infracțiuni.
În drept, fapta inculpatului, care la data de 28.11.2006, a indus în eroare partea vătămată, făcându-o să creadă că nu este cetățean român, că a rămas fără motorină și bani, oferindu-i spre vânzare inele de bronz spunându-i că sunt din aur, deși cunoștea că acest fapt este nereal, obținând pentru sine un folos material injust și producându-i acesteia un prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1 Cod penal.
Pe latură subiectivă, instanța a reținut intenția directă ca formă a vinovăției, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat.
Sub aspectul individualizării pedepsei pe care instanța a aplicat-o inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, în conformitate cu dispozițiile art. 72 cod penal, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de săvârșire a acesteia, iar pe de altă parte circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine sinceră în timpul procesului penal, acesta recunoscând și regretând fapta comisă, iar prejudiciul cauzat a fost recuperat.
Din fișa de cazier judiciar de la dosar și copia sentinței penale nr. 272 din 16.06.2004 a Judecătoriei Urziceni, a rezultat că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat pentru săvârșirea altei infracțiuni.
În latură civilă, părțile vătămate și au recuperat prejudiciul suferit și nu s-au mai constituit părți civile, astfel că în baza art. 15 Cod procedură penală, instanța a luat act că acestea nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel nemotivat inculpați G și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; în susținerea orală a apelului se solicită pentru inculpatul G aplicarea unei pedepse cu executarea la locul de muncă, iar pentru inculpatul aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere.
La dosar s-a luat declarație inculpatului și s-au dispus administrarea de probe cu înscrisuri.
Prin DP nr. 168/2008, pronunțată de Tribunalul C S, în baza art.379 pct.1 lit. Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul G și de inculpatul împotriva sentinței penale nr.109 din 25 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat fiecare apelant să plătească statului câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar conform art. 371 al.2 Cod penal a constatat că apelurile sunt nefondate.
Hotărârea Judecătoriei Reșița este legală și temeinică, pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate.
Inculpatul Gaf ost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă de 5 luni închisoare în baza art.215 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2, art.37 lit.b și art.74,76 Cod penal; inculpatul deși la instanța de fond nu a recunoscut decât parțial săvârșirea faptei în fața instanței de apel a avut o atitudine sinceră, cooperant, regretând săvârșirea faptei și asumându-și răspunderea faptelor sale a solicitat aplicarea unei pedepse cu executarea la locul de muncă.
Conform art.867Cod penal executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 5 ani, și când cel în cauză nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnatul intră în vreunul din cazurile prevăzute în art.38.
Ori, conform fișei de cazier judiciar, inculpatul G nu întrunește condiția prev. de art. 86 al.1 lit.b Cod penal întrucât se află în stare de recidivă post executorie, el fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 al.1 Cod penal, conform sentinței penale nr. 443 din 30.04.1999 a Judecătoriei Sectorului II B, rămasă definitivă la data de 5 octombrie 2000 prin decizia penală nr.1448 a Tribunalului București.
În aceeași situație se află și inculpatul care și el a avut o atitudine sinceră cooperantă privind săvârșirea faptei reținute în sarcina sa însă se află în stare de recidivă post condamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării prin sentința penală nr.272 /2004 a Judecătoriei Urziceni; prin concluziile depuse de avocat solicită în principal achitarea conform art. 10 lit.1Cod procedură penală și în subsidiar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 83 Cod penal, instanța de fond în mod temeinic și legal a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de mai sus, inculpatul săvârșind infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.1 Cod penal pe perioada termenului de încercare; în cauză nu sunt întrunite perv. art.861Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută de instanța de fond constituie infracțiune și prezintă pericolul social specific unei infracțiuni atât prin modalitatea în care a fost săvârșită, cât și prin urmarea produsă și având în vedere și persoana inculpatului care are antecedente penale.
Pentru aceste considerente în baza art.379 pct.1 lit. Cod procedură penală tribunalul, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul G și de inculpatul împotriva sentinței penale nr.109 din 25 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
Împotriva deciziei Tribunalului C-S a declarat recurs inculpatul G criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că îndeplinește condițiile prev. de lege pentru a se dispune schimbarea modalității de executare a pedepsei din închisoare cu executare în detenție în executarea la locul de muncă, având în vedere pericolul social redus al faptei comise. În concluziile orale apărătorul ales al inculpatului solicită și reducerea pedepsei de la 5 luni la 4 luni închisoare.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510, al.21cpp, se constată că atât decizia recurată cât și sentința instanței de fond este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a lor.
Stare de fapt și vinovăția inculpatului a fost corect stabilită având în vedere recunoașterea inculpatului care se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei se reține că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 cp având în vedere pericolul social al infracțiunii modalitatea în care a fost comisă precum și circumstanțele reale și personale a inculpatului.
De asemenea, în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în mod legal s-a dispus executarea acesteia în detenție având în vedere starea de recidivă a inculpatului care constituie un impediment în executarea pedepsei la locul de muncă,conform prev.867cp, el fiind condamnat anterior la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins in baza art. 38515, pct.1, lit. b cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.168/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.1776/2008.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 09 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: CC/12.02.2009
Dact: 2 exempl/13 Februarie 2009
Primă instanță: Judecătoria Reșița
Jud:
Apel: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
