Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1238/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.1238/
Ședința publică din data de 17.12.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva încheierii penale din 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris, solicitând admiterea recursului și menținerea stării de arest a inculpatului, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, neintervenind nicio modificare a acestora care să justifice în mod obiectiv înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, impunându-se și pe mai departe privarea de libertate, lăsarea sa în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică.
Inculpatul intimat luând cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din ședința din 16 decembrie 2009 pronunțată în dosar nr-, în temeiul prevederilor art. 139 alin.1 Cpp raportat la art. 1451Cpp a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.01.1981, în C, jud. C, domiciliat în com., jud. I, CNP -, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art.1451alin. 2 Cpp raportat la art.145 alin. 11și alin. 12lit. c Cpp, a obligat pe inculpatul la respectarea următoarelor obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de partea vătămată în cauză, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.145 alin. 22Cpp, conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de inculpat măsura arestării preventive.
A dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
A dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.47/13.06.2008 emis de Tribunalul Timiș, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
Scopul procesului penal și buna lui desfășurare nu mai justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul, avându-se în vedere în primul rând dispozițiile incidente la luarea măsurii arestării preventive.
Deși se observă că față de inculpatul, la momentul analizării luării măsurii arestării preventive față de acesta, au fost avute în vedere dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, tribunalul a constatat că la acest moment procesual față de acest inculpat s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive a arestării.
Astfel, instanța a reținut că în prezenta cauză față de inculpatul se poate observa existența unor indicii în legătură cu săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și cele administrate în cursul cercetării judecătorești, care atestă implicarea inculpatului în desfășurarea unor activități infracționale.
Însă, raportat la cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit.f tribunalul C.P.P. a apreciat că este de menționat faptul că pericolul social pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În aprecierea gradului de pericol social al lăsării în libertate a inculpatului s- avut în vedere alte elemente decât cele care privesc gradul de pericol social al faptei, respectiv persoana inculpatului, antecedentele sale sau orice altă împrejurare care ar justifica temerea că lăsarea inculpatului în libertate ar putea provoca o tulburare a ordinii sociale.
Or, în prezenta cauză, s-a constatat că inculpatul a adoptat un comportament sincer, a dat dovadă de o atitudine sinceră și cooperantă, recunoscând imediat săvârșirea activității infracționale în care a fost implicat. S-a observat totodată că față de inculpatul s-a dispus măsura arestării preventive începând cu data de 13 iunie 2008, astfel încât instanța nu a mai putut constata vreo tulburare a bunei desfășurări a relațiilor sociale care să justifice o privare de libertate a inculpatului, sens în care s-a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, instanța a reținut că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual interesul general deși nu s-a diminuat, nu mai prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, sub acest aspect intervenind modificarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat. Astfel, s-a reținut că deși presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, reținută prin actul de inculpare, că fapta aduce atingere integrității fizice și vieții unei persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, durata pe care inculpatul a executat-o în arest preventiv este de natură a determina convingerea instanței că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar mai afecta opinia publică.
Totodată, tribunalul a avut în vedere și persoana inculpatului, care determină convingerea instanței că, lăsat în libertate, va da dovadă de o conduită corespunzătoare normelor de conviețuire socială normală, raportat la comportamentul pe care acesta l-a adoptat după momentul săvârșirii faptelor și în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. De asemene, tribunalul a mai avut în vedere și împrejurarea că în cauză singura probă care mai este de administrat este reprezentată de expertiza medico-legală prin care să se stabilească cu certitudine dacă viața părții vătămate a fost pusă în primejdie și să se confirme numărul de zile de îngrijiri medicale indicat de partea vătămată ca fiind necesare pentru vindecare, astfel încât lăsarea în libertate a inculpatului nu ar impieta desfășurării în bune condiții a judecății.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 1451Cpp a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, considerată oportună la acest moment procesual, iar în temeiul art. 1451alin. 2 Cpp raportat la art. 145 alin. 11și alin. 12lit. c Cpp, i-a pus în vedere inculpatului respectarea următoarelor obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de partea vătămată în cauză, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Totodată, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de inculpat măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara.
Recursul declarat de procuror este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală,măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când se schimbă temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Arestarea inculpatului a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 148 lit.f Cod procedură penală, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la prevederile art. 175 lit.i Cod penal acesta aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit.a Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin.1, lit.f Cod procedură penală, arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii de viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tentativa la infracțiunea de omor calificat, este pedepsită prin dispozițiile art. 20 Cod penal, rap. la art. 174, 175 lit.i Cod penal cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, astfel că prima condiție prev. de art. 148 litl f Cod procedură penală privind cuantumul pedepsei închisorii este îndeplinită.
Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală în mod greșit prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au modificat.
Prin încheierea penală din 19 octombrie 2009, pronunțată de aceeași instanță în același dosar, în temeiul prevederilor art 3002Cod procedură penală, rap. la prevederile art. 1602Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, soluționarea cauzei amânându-se pentru termenul de judecată din 25.11.2009, termen până la împlinirea căruia s-a dispus efectuarea unei expertize medico- legale a părții civile, respectiv a unei adrese către Postul de poliție al com., Jud. T, pentru aoî nsoți pe partea vătămată la IML T în vederea efectuării expertize, fără a trimite și dosarul cauzei, ceea ce impune efectuarea unei adrese de către IML T către Tribunalul Timiș din care rezultă că "pentru finalizarea expertizei le este necesar dosarul cauzei", adresa aceasta fiind o revenire la adresa nr. 1382/A8/29.09.2009- fila nr. 9 supliment la dosarul de fond.
La termenul de judecată din 25 noiembrie 2009, constatându-se că expertiza medico- legală nu s-a efectuat, se dispune amânarea soluționării cauzei, la termenul din 16.12.2009, astfel că de la precedenta încheiere prin care s-a menținut măsura arestării preventive 19.10.2009, până la pronunțarea încheierii recurate- 16.12.2009, nu s-a administrat nicio probă care să îndreptățească instanța de fond să concluzioneze că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpatului s-au modificat.
Lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să inspire în rândul cetățenilor societății un sentiment de nesiguranță că pot deveni și ei victime unor astfel de fapte antisociale; lăsarea în libertate a inculpatului poate să constituie un motiv de sporire a neîncrederii cetățenilor în actul de justiție, în incapacitatea organelor abilitate ale statului de a restabili ordinea de drept încălcată.
Din fișa de cazier a inculpatului, rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, infracțiune complexă, fiind cunoscut ca o persoană agresivă, punerea în libertate având un impact negativ asupra opiniei publice.
Omul, constituie valoare supremă a societății, dreptul la viață fiind un drept fundamental al individului, garantat prin constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor și libertăților Fundamentale ale Omului. Starea de recidivă nu constituie prin ea însăși un temei de arestare, însă cu privire la individ, dovedește cel puțin faptul că acesta nu a tras învățăminte necesare din impactul cu legea penală.
Faptul că un individ care a încercat să suprime viața unei al său se plimbă în libertate în timp și spațiu, este de natură să grav ordinea publică.
Așa dar, fiind îndeplinită și cea de- doua condiție prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, cea privind pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, în baza prevederilor art. 38515alin. 1, pct.1 lit.d Cod procedură penală, recursul va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată și rejudecând, în temeiul prevederilor art.3002Cod procedură penală, rap. la prevederile art.160 Cod procedură penală se va menține măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca temeinicia și legalitatea acesteia să fie reverificate anterior împlinirii duratei legale de 60 zile.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale de ședință din data de 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând în temeiul prevederilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului urmând ca temeinicia și legalitatea acesteia să fie verificată ulterior expirării duratei legale de 60 zile.
În temeiul prevederilor art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului și dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 30.12.2009
Tehnored.
2ex/07.01.2010
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTĂ DECIZIA PENALĂ NR.1238/
Ședința publică din data de 17.12.2009
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale de ședință din data de 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând în temeiul prevederilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului urmând ca temeinicia și legalitatea acesteia să fie verificată ulterior expirării duratei legale de 60 zile.
În temeiul prevederilor art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului și dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
PENITENCIARUL TIMIȘOARA
Vă facem cunoscut că, prin decizia penală din 17.12.2009, pronunțată, în dosarul cu numărul de mai sus, instanța a dispus următoarele:
" În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct.1, lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale de ședință din 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând în temeiul prevederilor art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului ( ns. la 21.01.1981, fiul lui și ), urmând ca temeinicia și legalitatea acesteia să fie reverificată anterior expirării duratei legale de 60 zile.
În temeiul prevederilor art. 192 alin,3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului și dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 decembrie 2009."
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
Tehnore.d 17.12.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr--36 file, privind pe inculpatul, cu termen de judecată la data de 08.01.2010.
Anexe: dosar Tribunalul Timiș nr- supliment1 filă, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--8 file.
GREFIER,
Tehnored. 07.01.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr--36 file, privind pe inculpatul, cu termen de judecată la data de 08.01.2010.
Anexe: dosar Tribunalul Timiș nr- supliment1 filă, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--8 file.
GREFIER,
Tehnored. 07.01.2010
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Codrina Iosana
