Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 13/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 13/
Ședința publică din 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Andreescu judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI - este reprezentată de
PROCUROR:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații G, fiul lui și, născut la data de 19 ianuarie 1977, în prezent aflat în arestul V, G, fiica lui și, născută la data de 22 ianuarie 1951, în prezent aflată în arestul V, G, fiica lui și, născută la data de 29 februarie 1972, în prezent aflată în arestul V, G, fiica lui și, născută la data de 10 septembrie 1982, în prezent aflată în arestul V, și G, fiul lui și, născut la data de 20 decembrie 1975, în prezent aflat în arestul V, împotriva încheierii nr.6 din data de 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art. 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții în stare de arest și asistați de avocați astfel G asistat de avocat, desemnată din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 630/2009, depusă la dosar, G asistată de avocat ales, conform delegației avocațiale depusă la dosar, G asistată de avocat, desemnată din oficiu pentru aceasta conform delegațiilor avocațiale nr. 624/2009, depusă la dosar, G, asistată de avocat, desemnat din oficiu pentru aceasta conform delegației nr. 607/2009, depusă la dosar, G asistat de avocat ales, conform delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărător pentru recurenții inculpați G și G.
Curtea, constată că, încetează delegațiile apărătorilor și, desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați G și G, avocați prezenți în sala de judecată.
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorilor aleși și desemnați din oficiu să ia legătura cu recurenții inculpați, deoarece aceștia se află în stare de arest.
Avocații părților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, aduce la cunoștință recurenților inculpați prevederile art. 70 alin. 2 din Codul d e procedură penală, fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și faptul că, în cazul în care nu dorește să dea declarație, nu va fi sancționat în vreun fel.
G, G, G și G, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu doresc să dea declarație.
G arată că, dorește să dea declarație.
Curtea, procedează la audierea inculpatei G, declarațiile acesteia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
În continuare, curtea, având în vedere că părțile nu au formulat cereri, constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat ales pentru recurenții inculpați G și G solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond respingerea propunerii parchetului privind prelungirea măsurii arestului preventiv al inculpaților. În subsidiar, solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Susține că, în motivarea încheierii judecătorul de fond a preluat în totalitate motivarea parchetului din propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv. Verificând sesizarea DIICOT rezultă că, se propune prelungirea arestării inculpaților pentru efectuarea unor acte de procedură, acestea fiind singurele motive invocate de parchet, la fiecare propunere.
Având în vedere că, de când sunt arestați inculpații, în cauză nu s-au efectuat probe, nici nu se mai pune problema despre soluționarea într-un termen rezonabil.
Instanța trebuie să aprecieze asupra pericolului social, având în vedere data săvârșirii faptei și data arestării inculpaților, care este la o perioadă aproximativ lungă de timp.
Face referire la dosarul aflat pe rolul instanțelor din G, unde, pentru aceleași presupuse acte materiale instanța a apreciat că, inculpații pot fi judecați (cercetați) și în stare de libertate.
Instanța trebuie să verifice situația personală a fiecărui inculpat pentru că din actele efectuate nu rezultă că au săvârșit faptele, așa cum s-a reținut de către parchet. Arată că, inculpatul Gaf ost pus în libertate o perioadă de timp și acesta s-a prezentat la instanță, ori de câte ori a fost chemat.
Judecătorul de fond în motivare, justifică prelungirea măsurii arestului preventiv pentru că, au sechestrat persoane, sechestrarea constând în faptul că, inculpații au ridicat pașapoartele persoanelor vătămate. Dar referitor la acest aspect învederează că, părțile vătămate au trimis inculpaților sume de bani prin, bani ce nu puteau fi trimiși dacă acestea nu aveau asupra sa acte de identitate. Mai mult, în perioada 2005-2006, este de notorietate că, orice persoană prinsă pe teritoriul statului spaniol, fără acte, erau repatriate imediat în țara natală.
Mai face referire și la diferența dintre constituirea unui grup organizat și "familie". Inculpații din prezenta cauză sunt mamă, copii, cumnați și nurori.
De asemenea, precizează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. e și f din Codul d e procedură penală.
Avocat pentru recurentul inculpat G solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond respingerea propunerii parchetului privind prelungirea măsurii arestării preventive. Arată că, achiesează la concluziile avocat.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Gradul de pericol social s-a diminuat odată cu trecerea timpului, iar soluționarea cauzei nu se va face în termenul rezonabil de 180 de zile.
Instanța trebuie să aibă în vedere conduita inculpatului, persoana acestuia, vârsta, antecedentele precum și că, este căsătorit, are doi minori în întreținere.
Având în vedere acesta aspecte susține că ar putea să fie cercetat în stare de libertate.
Avocat pentru recurent inculpat G solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv al inculpaților. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură, motivat de faptul că, din probele administrate până în prezent nu se mai justifică prelungirea măsurii arestului preventiv. Arată că, achiesează la concluziile apărătorului.
Solicită ca instanța să aibă în vedere circumstanțele persoane ale inculpatului și faptul că a avut un accident cu puțin timp înainte de a fi arestată. Cercetarea inculpaților în stare de libertate nu ar împiedica cercetarea penală sau aflarea adevărului.
Avocat pentru recurentul inculpat G achiesează la concluziile avocatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond respingerea propunerii privind prelungirea măsurii arestului preventiv al inculpaților. Din actele dosarului nu rezultă că inculpații au influențat părțile vătămate. De asemenea, aceștia nu ar putea împiedica nici urmărirea penală dacă ar fi puși în libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și de menținere a încheierii tribunalului. Măsura prelungirii arestării preventive a inculpaților este legală și justificată.
De asemenea, arată că, temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii, subzistă. În din anul 2003 inculpații s-au constituit în grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv traficul de persoane. Au racolat, cazat și transportat în Spania, pe persoanele vătămate și le-au exploatat sexual în vederea obținerii unor sume de bani. Mai mult inculpații au avut cu persoanele vătămate o atitudine violentă, acestea fiind bătute și amenințate.
La percheziția imobiliară efectuată inculpatului G s-au găsit sume de bani, aur, mașini de lux. Totodată acesta are în proprietate și 5 imobile.
Recurențiilor inculpați li se dă, pe rând, ultimul cuvânt, solicitând următoarele:
G susține că a depus la dosar trei declarații ale unor părți vătămate din care rezultă că acestea au fost puse să declarare împotriva sa de către familia "". Lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
G arată că are vârsta de 58 de ani și nu a dat nicio palmă altei persoane. Ceilalți sunt copii și nora sa. Face referire la faptul că inculpatul a fost pus în libertate și s-a prezentat la instanță ori de câte ori a fost citat. Lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
G, solicită judecarea sa în stare de libertate. Precizează că a fost judecată pentru aceleași fapte și la instanțele din A recunoscut ce era adevărat iar instanțele din C au considerat că poate fi pusă în libertate. S-a prezentat la instanță de câte ori a fost chemată.
G, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
G, arată că nu este vinovată și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Constată că, prin încheierea nr.6 din 06 februarie 2009, Tribunalul Vâlceaa dispus n baza art.155 și urm. Cod procedură penală, admiterea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, formulată de - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA.
A dispus prelungirea duratei arestării preventive, pe o perioadă de 30 zile, cuprinsă între 12.02.2009 și 13.03.2009 inclusiv, față de inculpații:
- G, fiul lui si, născut la data de 19.01.1977 in C, județul O, CNP--, domiciliată în orașul,-, județul V, aflat în Arestul
- G, fostă, fiica lui și, născută la data de 22.01.1951 în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP--, aflat în Arestul
- G (fostă zisă ), fiica lui și, născută în data de 29.02.1972, în C, jud. O, cu domiciliul în or.-, județul V, CNP-, aflat în Arestul
- G (fostă ), fiica lui și, născută în data de 10.09.1982, în C, jud. O, cu domiciliul în,- A, jud. V, cu CNP -, aflat în Arestul
A dispus prelungirea duratei arestării preventive, pe o perioadă de 30 zile, cuprinsă între 16.02.2009 și 17.03.2009 inclusiv, față de inculpatul G, fiul lui și, născut în data de 20.12.1975, în C, jud. O, cu domiciliul în or.,-, jud. V, CNP -, aflat în Arestul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că n cauză, prin încheierea nr.53/16.10.2008 a Tribunalului Vâlcea, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G, G, G, G, pe o perioadă de 29 de zile, iar prin încheierea penală nr. 65 /21-11-2008, pronunțată de aceeași instanță a fost arestat preventiv inculpatul G, pe o perioadă de 27 de zile.
S-a reținut că ansamblul probator administrat confirmă prezumția rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunilor de care sunt acuzați și anume constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă gravată și continuată, iar în cazul inculpatului G și spălare de bani.
Totodată, s-a constatat că sunt incidente prevederile art. 136,143 și 148 lit.e, f Cod de procedură penală, considerându-se a fi oportună cercetarea inculpaților în stare privativă de libertate.
A reieșit că inculpații, direct sau prin intermediari, au încercat anterior influențarea părților vătămate, exercitând presiuni supra acestora pentru schimbarea declarațiilor, ori pentru sesizarea organelor judiciare, fiind amenințate cu moartea sau cu producerea unor suferințe membrilor familiilor ori prin exercitarea unor acte de cruzime când acestea încercau să scape de sub supravegherea inculpaților.
Faptele imputate inculpaților sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, o parte din inculpați au fost cercetați și de autoritățile spaniole pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, fiind chiar reținuți, arestați sau dați în urmărire.
Infracțiunile de a căror săvârșire sunt acuzați aceștia reprezintă una din cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu impact social deosebit, lăsarea în libertate în această fază procesuală echivalând cu încurajarea lor tacită și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, astfel de fapte, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persist în sfidarea legii, nefiind de ignorat că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
Ulterior, Tribunalul Vâlceaa dispus succesiv prelungirea duratei măsurii arestării preventive, recursurile inculpaților fiind respinse de instanța de control judiciar.
În această materie, art.155 și urm. Cod de procedură penală reglementează cerințele legale ce trebuie a fi întrunite pentru prelungirea detenției preventive, o atare soluție putând fi pronunțată atunci când temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Instanța a constatat că temeiurile ce au fundamentat luarea măsurii arestării față de inculpați subzistă în continuare, lăsarea în libertate a acestora reprezentând un pericol nu numai pentru ordinea publică, ci și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Infracțiunile ce constituie obiectul cercetărilor sunt unele care, în mod vădit, creează un sentiment de revoltă și de dezaprobare din partea opiniei publice, ce resimte necesitatea unui răspuns împotriva făptuitorilor, iar acesta trebuie să fie adecvat tulburării pe care asemenea fapte u produs-o în mediul social, inclusiv prin luarea unor măsuri ( procesuale) care aduc atingere libertății individuale de către autoritățile judiciare.
Legat de acest aspect, chiar jurisprudența CEDO admite că prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie ( de exemplu, cauza Lettelier contra Franței).
În speță, avem de-face cu o pluralitate constituită de infractori, specializată în traficul de ființe umane (persoane de sex feminin), grupare având ca țel exploatarea sexuală a acestora, fiind evidentă dorința inculpaților de îmbogățire pe căi facile, dar ilicite, faptele reținute în sarcina cestora fiind de o gravitate ieșită din comun.
Tot astfel, continuitatea infracțională manifestată de inculpați, cu acțiuni ce intră în sfera penalului derulate într-o perioadă îndelungată de timp, întâlnite chiar și după declanșarea unor proceduri judiciare împotriva acestora, dovedește o reală stăruință pe calea infracțională și un anumit grad de incorigibilitate din acest punct de vedere, mai cu seamă că unii dintre inculpați au mai venit în conflict cu legea penală, ca și modalitățile concrete în care se prefigurează săvârșirea faptelor imputate, de notă o periculozitate sporită din partea acestora.
Aceste elemente, referitore la amploarea și durata în timp a activității infracționale cercetate, caracterul organizat al acesteia, importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați, datele de țin de persoana acestora, reliefate mai înainte, justifică pe deplin concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților este de natură a periclita ordinea publică, fiind predictibil un sentiment de insecuritate în rândul societății, generat de rezonanța negativă a faptului că persoane asupra cărora planează acuzații dintre cele mai grave sunt anchetate în stare de libertate.
Prelungirea stării de arest este utilă și pentru bun desfășurare a procesului penal, care, în lipsa unei detenții preventive, ar avea, neîndoielnic, de suferit.
Arestarea preventivă este necesară întrucât există rațiuni plauzibile de natură a bănui că inculpații, dacă ar fi cercetați în libertate, vor exercita, mai departe, presiuni asupra victimelor traficate, deosebit de vulnerabile în asemenea cazuri, la fel cum s-a procedat și în trecut, în vederea zădărnicirii aflării adevărului, care ar fi puse în situația de a fi cel puțin reticente în furnizarea de informații utile organelor judiciare, ajungându-se în acest fel, la influențarea, în mod negativ, a mersului investigațiilor penale, acest aspect fiind confirmat de părțile vătămate.
Cercetările întreprinse de organele de urmărire penală, care au permis conturarea în mare măsură a activităților cu caracter infracțional desfășurate de inculpați, nu s-au epuizat, impunându-se efectuarea unor acte specifice, menționate în cuprinsul referatului înaintat instanței de judecată, pentru stabilirea tuturor elementelor relevante pentru a reține responsabilitatea penală a acestora, specificul cauzei instrumentate reclamând administrarea unui material probator complex.
Rezultă, așadar că, temeiurile care au determinat luarea arestării preventive nu s-au modificat, așa cum s-a susținut de apărare, astfel că, acestea fiind actuale, nu poate fi dispusă o măsură neprivativă de libertate față de inculpați dintre cele prevăzute de art.136 lit.b și c Cod de procedură penală.
De asemenea, problemele de sănătate ale unor inculpați nu pot reprezenta, numai ele, motiv pentru punerea în libertate a acestora, câtă vreme pot fi tratate în stare de arest preventiv, cum s-a și întâmplat, ținând seama de documentele medicale depuse la dosar.
Față de considerentele expuse tribunalul a constatat că, subzistă condițiile și cazurile ce au condus la luarea măsurii de prevenție, existând temeiuri pertinente și suficiente pentru prelungirea duratei arestării preventive, în interesul unei bune desfășurări a procesului penal, potrivit art.155 și urm.cod procedură penală, a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul TERITORIAL VÂLCEA și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații G, G, G și G și G, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
În susținerea recursurilor declarate, au fost invocate următoarele motive de recurs:
- de la data arestării inculpaților, nu s-au administrat probe, fiind
evidentă depășirea termenului rezonabil al duratei măsurii preventive;
- data săvârșirii faptelor se situează mult anterior momentului
arestării preventive:
- inculpații nu au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați;
- nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.e și f Cod procedură penală.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate de inculpați precum și în raport de dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Potrivit art.155 Cod pr.penală "arestarea inculpatului dispusă de instanță, poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială, impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Raportat la prevederile acestui text, curtea constată că ele sunt îndeplinite în cauză, tribunalul motivând o atare prelungire în sensul administrării probelor indicate în propunerea înaintată de parchet, apreciind în mod just că pericolul concret pentru ordinea publică subzistă în continuare.
Astfel, se constată că inculpații sunt cercetați pentru mai multe infracțiuni, pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Este evident că infracțiunile ce constituie obiectul cauzei, creează un sentiment de revoltă din partea opiniei publice, care solicită o ripostă adecvată din partea autorităților.
De altfel, se consideră unanim că prin gradul deosebit de pericol social pe care îl prezintă dar și prin reacția colectivității la comiterea unor asemenea fapte, unele infracțiuni, datorită reacțiilor provocate, pot justifica o detenție provizorie.
In cauză, prezintă importanță, în sensul celor de mai sus și numărul de persoane traficate, respectiv amploarea fenomenului infracțional.
Pe de altă parte, instanța concluzionează că o eventuală lăsare în libertate a inculpaților ar crea posibilitatea acestora de a exercita presiuni asupra părților vătămate, în vederea zădărnicirii aflării adevărului.
S-a invocat de către recurenți faptul că nu au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. În legătură cu acest motiv de recurs, curtea constată că instanța investită cu soluționarea unei prelungiri a arestării preventive, nu are obligația de a stabilit că anumite probe dovedesc săvârșirea faptelor de către inculpați, întrucât dosarul este în fază de urmărire penală, când abia se adună probele, fiind suficient să existe indicii în sensul că acesta ar fi comis faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, nefăcându-se o judecată de fond asupra vinovăției acestora.
Este lipsit de suport probator susținerea inculpaților referitoare la pasivitatea organului de urmărire penală care nu a administrat probe.
Aceasta, deoarece, în cauză a fost administrat un probatoriu laborios, urmărindu-se respectarea duratei rezonabile a măsurii preventive luată față de fiecare inculpat, în concordanță cu jurisprudența CEDO,
În acest sens, cu titlu de exemplu, se constată că au fost audiați învinuiții G, G, G, G, părțile vătămate, martori, s-a continuat exploatarea datelor rezultate din interceptarea convorbirilor telefonice și a celor puse la dispoziție de autoritățile judiciare spaniole, s-au efectuat percheziții informatice.
Nici critica referitoare la estomparea rezonanței sociale a faptelor imputate nu este fondată.
Astfel, perioada îndelungată a activității infracționale începută în anul 2003 și prelungită până la data arestării, dar și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, în mod justificat conduc la concluzia necesității privării de libertate în continuare a inculpaților, măsura având drept scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal pentru stingerea obiectivelor specificate de art.1 Cod procedură penală și, implicit, art.200 Cod procedură penală.
Nu se poate susține nici faptul că rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea faptelor s- diminuat sau stins, ținând seama de trecerea unui interval de timp de aproximativ 5 luni de la data când inculpații au fost privați de libertate, din datele dosarului rezultând că aceștia și-au desfășurat activitatea infracțională în perioada anilor 2003 - 2008.
Reținând și complexitatea cauzei dar și durata de timp scursă de la data când s-a luat față de inculpați măsura arestării preventive, curtea apreciază că sunt respectate exigențele impuse de art.5 paragraf 3 din Convenție, privind limitele detenției pentru a se încadra într-un termen rezonabil.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive a fost dispusă justificat de prima instanță pentru realizarea scopului specificat de prevederile art.136 Cod procedură penală.
Nu se pune în acest context nici problema unei alternative la
măsura detenției preventive la care sunt supuși inculpații pentru aceleași argumente ce impun pe viitor menținerea arestării lor.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, urmând ca potrivit art.192 alin.2 Cod pr.penală, în sarcina fiecărui inculpat se instituie obligația de a plăti statului, cheltuielile judiciare avansate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații
G, fiul lui și, născut la data de 19 ianuarie 1977, în prezent aflat în arestul V, G, fiica lui și, născută la data de 22 ianuarie 1951, în prezent aflată în arestul V, G, fiica lui și, născută la data de 29 februarie 1972, în prezent aflată în arestul V, G, fiica lui și, născută la data de 10 septembrie 1982, în prezent aflată în arestul V, și G, fiul lui și, născut la data de 20 decembrie 1975, în prezent aflat în arestul V, împotriva încheierii nr.6 din data de 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
Jud.fond:.
3 ex.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Nicoleta Simona Păștin, Raluca
