Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 132
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T - Serviciul teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Arad - Secția Penală la data de 05.02.2009 în dosarul nr- din 18.04.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul - recurent a solicitat admiterea recursului și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
Procurorul a pus concluzii de resping ere a recursului, întrucât temeiurile care au stat la baza menținerii măsurii arestării sunt temeinice și legale.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului arătând că este arestat preventiv de 13 luni, declarațiile coinculpaților și a martorilor audiați în fața primei instanțe nu sunt contradictorii, iar din conținutul acestor declarații reiese că este vorba de cânepă industrială și nu de canabis. A mai arătat că rapoartele de expertiză efectuate în cauză sunt empirice și din concluziile acestora nu reiese concentrația de A solicitat să fie cercetat în stare de libertate, are 60 de ani și nu m ai subzistă temeiurile arestării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele: prin rechizitoriul T - Biroul Teritorial Arad, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Lg.143/2000 cu aplicarea art. 37 lit.b p, împreună cu alți inculpați, reținându-se că în data de 10 decembrie 2007, vândut cantitatea de 10,5 kg cannabis, investigatorului sub acoperire, obținând succesiv sumele de 1.100, respectiv 3.500 Euro.
Prin încheierea nr. 5/24.01.2008 a Tribunalului Arads -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, apreciindu-se că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezinbtă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din pericolul social al infracțiunii pentru care este cercetat.
Referitor la cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat, Tribunalul, în temeiul art. 1608lit.a p Cod Penal a apreciat că aceasta este neîntemeiată, apreciind că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză fiind incidente dispozițiile art. 148 lit.f Prima C.P.P. instanță a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, și față de pericolul social concret al faptelor deduse judecății, de multitudinea părților din proces și existența unor declarații contradictorii s-a apreciat că nu se impune punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului.
Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Arad - Secția Penală la data de 05.02.2009 în dosarul nr- din 18.04.2008 a declarat recurs inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 11.02.2009.
În motivarea recursului, printr-un memoriu depus de recurent la termenul de azi, inculpatul arată că: 1) este arestat din 24.01.2008; 2) toate declarațiile martorilor au fost date în fața instanței și nu sunt contradictorii cu declarația lui; 3) din toate declarațiile reiese clar că este vorba de cânepă industrială românească; 4) rapoartele tehnico-științifice sunt empirice și din ele nu reiese concentrația de; 5) cultivatorii de cânepă care vând cânepa la fabrica Nădlac nu sunt cercetați penal; 6) recolta de cânepă din 2007 se află în șire de zeci de tone, sub cerul liber; 7) organele de poliție din Nădlac cunosc situația și au constatat că este cânepă industrială românească; 8) inculpatul G exercită și în prezent funcția de paznic; 9) nu s-a respectat art. 125.pr.pen.; 10) a împlinit 60 ani și conform art. 60.Cod Penal a executat deja 3 ani; 11) dosarul conex are 8 volume și ar putea foarte mult; dacă recursul va fi admis, va respecta toate obligațiile pe care i le va impune instanța.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constată că acesta este nefundat, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a considerat în mod corect că cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru sănătatea și chiar viața cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Se observă atât pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului (trafic de dorguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului - recurent (față de modul de săvârșire a faptei - pe timp de noapte, în locuri publice; numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională; cantitatea de droguri traficată; starea de recidivă postexecutorie, care denotă perseverența infracțională - a se vedea fila 87, vol. IV dosar urmărire penală; lipsa garanțiilor că inculpatul ar abandona comportamentul antisocial - insistența cu care inculpatul pretindea sumele de bani restante pentru plata cannabis-ului vândut).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională.
Potrivit art. 1602alin. 2.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Instanța de recurs observă că scopul procesului penal și buna lui desfășurare impun menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, astfel încât nu se justifică liberarea acestuia sub control judiciar.
În ceea ce privește respectarea duratei rezonabile a arestării preventive, instanța apreciază că trebuie avută în vedere gravitatea și consecințele infracțiunii cu privire la care există indicii că ar fi fost săvârșită. Astfel, interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, atrăgând obligația statutului de asigurare a siguranței persoanei.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că această faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol sănătatea și viața cetățenilor și relațiile privind conviețuirea socială.
Referitor la împrejurarea că alți inculpați sunt cercetați în stare de libertate, aceasta nu are relevanță asupra măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, art. 136 alin. 8.pr.pen. prevăzând că alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Așadar, circumstanțele personale joacă un rol important în luarea unei măsuri procesuale preventive.
Susținerile inculpatului recurent privitoare la faptul că toate declarațiile martorilor au fost date în fața instanței și nu sunt contradictorii cu declarația lui iar din toate declarațiile reiese clar că este vorba de cânepă industrială românească, rapoartele tehnico-științifice sunt empirice și din ele nu reiese concentrația de, nu s-a respectat art. 125.pr.pen. și el a împlinit 60 ani se referă la aspecte legate de fondul cauzei, ce vor fi în atenția primei instanțe cu ocazia rezolvării acțiunii penale.
Referitor la susținerea inculpatului recurent că punerea sa în liberatte s-ar justifica și pentru că dosarul conex are 8 volume și ar putea foarte mult nu poate fi însușită de către C, întrucât în cauză a fost întocmit un singur rechizitoriu iar pentru faptele reținute sunt incidente cazurile de indivizibilitate sau conexitate prev. de art. 33 și 34.pr.pen.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Arad - Secția Penală la data de 05.02.2009 în dosarul nr- din 18.04.2008.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Arad - Secția Penală la data de 05.02.2009 în dosarul nr- din 18.04.2008.
În temeiul art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red /13.02.2009
Dact. 3ex./19.02.09
Prima inst. - jud. - Tribunalul Arad
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
