Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 14/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 14/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Alina Constanța
- C - Judecător
- Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat apreciază că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent astfel că înțelege să invoce nulitatea absolută a actelor întocmite în cauză. Deși sesizarea instanței cu propunere de arestare preventivă a fost făcută de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov în cauză au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la competență întrucât cercetarea penală a fost efectuată de către poliția judiciară din cadrul Ba D IICOT înființată prin legea nr. 508/2004. a se avea în vedere că la art. 12 din legea nr. 508/2004 sunt enumerate exhaustiv faptele ce sunt date în competența acestei structuri, ori întrucât faptele reținute în sarcina inculpatului nu sunt date în competența DIICOT poliția judiciară din cadrul B DOIICOT a instrumentat cauza fără a avea vreo bază legală. Susține că ofițerii și agenții poliției judiciare efectuează doar actele dispuse de procurorul din cadrul DIICOT sub directa îndrumare și sub controlul efectiv al acestuia.
Pentru aceste motive întrucât în cauză au fost încălcate dispozițiile referitoare la competența materială apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 197 alin.2 pr.pen.
Cu privire la recursul declarat în cauză solicită admiterea acestuia, casarea încheierii atacate, în sensul neprelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului. În subsidiar solicită a fi luată față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură care nu vizează starea de libertate a unei persoane.
a se avea în vedere că în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive se susține că în cauză mai trebuiesc îndeplinite activități de cercetare penală respectiv finalizarea expertizei judiciare asupra unor bunuri găsite la locuința inculpatului. Altă motivație este aceea că nu s-a finalizat percheziția electronică asupra telefoanelor mobile și a calculatorului inculpatului. Ori în condițiile în care aceste bunuri se află la organele de cercetare nu se mai poate reține că inculpatul ar impieta desfășurarea procesului penal sau că ar împiedica aflarea adevărului.
Referitor la persoana inculpatului învederează instanței că acesta a dat dovadă de sinceritate și a manifestat disponibilitate în efectuarea cercetărilor.
Nu contestă faptul că prima teză a art. 148 lit.f pr.pen. este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului fiind mai mare de 4 ani însă nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Faptele reținute au fost comise în iulie 2008 moment la care deși se cunoștea identitatea inculpatului nu s-a luat nici o măsură cu privire la acesta.
solicitând admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, instanța având posibilitatea să impună respectarea unor obligații.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate.
Referitor la competența materială a organului de urmărire penală susține că au fost respectate dispozițiile legale având în vedere natura infracțiunilor deduse judecății precum și împrejurarea că există indicii privind săvârșirea faptelor de mai multe persoane ce pot aparține unui grup organizat situație ce atrage competența DIICOT.
Referitor la starea de arest preventiv apreciază că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au dispărut. Susține că se impune privarea în continuare de libertate a inculpatului întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată și se prefigurează identificarea altor persoane ce au participat la această faptă de natură penală.
În replică avocat susține că în situația în care ar fi competent DIICOT ar trebui să fie prezent la dezbateri procurorul din cadrul aceste structuri nu din cadrul parchetului cu competență generală care de altfel a și formulat propunerea de arestare preventivă.
În replică reprezentanta parchetului precizează că în momentul identificării grupului infracțional organizat urmărirea penală va fi preluată de către DIICOT.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține concluziile apărătorului său solicitând judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin încheierea din 23 februarie 2009 Tribunalului Brașovs -a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, de la 27.02.2009 până la 28.03.2009, inclusiv.
S-a respins cererea formulată de inculpat privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că împotriva inculpatului s-a început urmărirea penală la data de 28.01.2009 pentru infracțiunile de "deținere a unor instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație" prevăzută de art. 24 al. 2 din L 365/2002 constând în aceea că în data de 07.08.2008 acesta a deținut un număr de 5 instrumente de plată electronică falsificate aparținând numiților, și și respectiv "tentativă la efectuarea de operațiuni financiare frauduloase" prevăzută. de art. 27 al. 1 și 5 din L 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal constând în aceea că la data de 07.08.2008 a încercat efectuarea unui număr de 5 operațiuni financiare neautorizate la 1003 aparținând Agenției BRD -, Noua B cu ajutorul onor instrumente de plată electronică falsificate, în urma cărora au fost capturate toate cele 5 carduri.
Prin rezoluția din 29.01.2009 s-a dispus începerea urmăriri penale față de învinuiții și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 282 al. 2 Cod Penal și 215 al. 1și 2 Cod Penal constând în aceea că în data de 10.10.2008 cu ocazia celebrării căsătoriei fiicei petentului i-au plasat acestuia din urmă suma de 300 Euro, bancnotele fiind false. Pentru aceste fapte nu s-a pus în mișcare acțiunea penală.
La dosarul nr. 651/P/2008 a fost conexat dosarul nr. 699/P/2008 având ca obiect săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii prevăzute de art. 25 al. 1 din L 365/2002, constând în aceea că în jurul datei de 15.07.2008 a montat pe un bancomat aparținând SC Bank situat pe- din Târgu S un dispozitiv de citit carduri de tip, precum și un telefon mobil cu camere de luat vederi montat astfel încât să permită capturarea codurilor pin ale cardurilor utilizate la bancomat. Prin ordonanța procurorului din 29.01.2009 s-a dispus extinderea cercetărilor față de inculpat și începerea urmării penale și punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 al. 1 din L 365/2002. prin aceeași ordonanța s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și pentru infracțiunile prevăzute de art. 24 al. 2 din L 365/2002, și respectiv 27 al. 1 și 5 din L 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal - 5 acte materiale.
Infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și în acest moment. Această din urmă concluzie este fundamentată pe analiza infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul sub aspectul naturii,- infracțiune ce aduce atingere valorilor legate de siguranța tranzacțiilor bancare realizate cu ajutorul cardurilor, în contextul în care aceste instrumente de plată sunt utilizate de marea majoritate a participanților la relațiile economice, a implicațiilor sub aspectul participației penale - astfel de infracțiuni fiind săvârșite de regulă pe fondul unei temeinice pregătiri prealabile (premeditări) ca efect al colaborării între mai multe persoane, a circumstanțelor concrete în care se reține că a acționat inculpatul, - în mod repetat, în mai multe locații, - a consecințelor produse și a celor care s-ar fi putut produce, a frecvenței tot mai mari cu care astfel de infracțiuni sunt săvârșite și mai ales a circumstanțelor personale ale inculpatului, care a nu are un loc de muncă stabil sau altă sursă licită de venituri, a suferit condamnări în străinătate pentru fapte de același gen și a executat pedepse privative de libertate fiind expulzat la finalizarea executării pedepsei, este cunoscut ca "hoț de buzunare", chiar concubina sa, martora declarând că inculpatul se ocupă cu furtul din buzunare (fila 78 vol I ); cu prilejul audierii sale de către procuror inculpatul a declarat că intenționa să plece în urmând a-și procura veniturile din furturi.
Instanța a apreciat că pericolul concret reprezentat de lăsarea acestuia în libertate la acest moment nu este cu nimic diminuat, ținând seama de impactul produs în rândul opiniei publice de comiterea unor fapte atât de grave cum sunt cele de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul, și de modul negativ în care ar putea fi interpretată lăsarea în libertate a inculpatului de către instanțele de judecată sesizate în acest moment cu cererile privind măsurile preventive. Momentul în care organele de cercetare penală formulează propunerile în acest domeniu țin de strategia de cercetare proprie, care nu cade sub cenzura instanței.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar punerea sa în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, solicitând, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Recursul este nefondat.
Inculpatului este cercetat pentru săvârșirea de tentativă la infracțiunea prev. de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. 1 și 5 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. (5 acte materiale).
Curtea reține că temeiul care a determinat arestarea preventivă subzistă în continuare, având în vedere faptele săvârșite de inculpat aduc atingere valorilor ocrotite de legea penală, respectiv cele legate de siguranța tranzacțiilor bancare realizate cu ajutorul cardurilor.
În ceea ce privește temeiul de la art. 148 lit. f pr.pen. se reține că faptele pentru care inculpatul este cercetat, sunt de o gravitate deosebită, iar din probele administrate până în prezent rezultă că în cauză există presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea lor.
Astfel, sunt întrunite condițiile cumulative prev. de art. 148 lit. f pr.pen. pedeapsa prevăzută de legea penală este mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât lăsarea acestuia în libertate ar avea un impact negativ în comunitatea de unde provine și ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul populației, astfel că nu sunt întrunite nici prev. art. 139.pr.pen. și nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Totodată, astfel cum a reținut instanța de fond, tribunalul este competent să judece cauza în temeiul art. 29 al. 2, 3 din L 365/2002, iar competența organelor de cercetare care au întocmit actele premergătoare este atrasă de prevederile art. 9 al. 1 și 2 corob. cu art. 27 din L 508/2004 în condițiile existenței indiciilor privind săvârșirea faptelor de mai multe persoane ce pot aparține unui grup organizat, situație în care competența DIICOT este stabilită de art. 12 lit. h din L 508/2004. Cum în prezent acțiunea penală este pusă în mișcare doar față de inculpat, competența de urmărire și supraveghere aparține organelor de cercetare penală ale poliției judiciare aparținând, potrivit art. 19 din Legea nr. 362/2002 coroborat cu art. 209 alin. 4 Cod procedură penală de Parchetul de pe lângă Tribunal. Art. 9 alin. 1 din Legea nr. 508/2004 republicată are în vedere situațiile în care ofițerii și agenții poliției judiciare din cadrul DIICOT efectuează acte de cercetare penală privind infracțiunile prev. de art. 12 alin. 1 din aceeași lege pentru care urmărirea penală este proprie pentru procurorii din cadrul DIICOT, iar în situația altor infracțiuni ofițerii și agenții poliției judiciare din cadrul DIICOT pot efectua acte de cercetare penală, care implică o anumită specializare a acestora ca în cazul infracțiunilor prev. de Legea nr. 365/2002 dar pentru care nu există elemente de grup organizat, sub supravegherea unui procuror. În mod legal până în prezent cercetarea penală a fost efectuată de către ofițerii și agenții poliției judiciare din cadrul DIICOT, ca organe de cercetare ale poliției judiciare specializate în domeniul infracționalității privind comerțul electronic sub supravegherea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.
În consecință, față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care op menține.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red./ 16.03.2009
Dact.BD/17.03.2009 - 3 ex.
Jud. fond
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Laura Popa, Alina Constanța
