Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 150/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 19008/3/2009
1097/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 150/
Ședința publică de la 08 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, împotriva încheierii de ședință din data de 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Inculpatul având cuvântul, declară că, își menține declarațiile date și că nu mai are nimic de adăugat.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșită și numărul mare de comprimate de amfetamină, pe care încerca să le comercializeze. Apreciază că, lăsarea în libertate a inculpatului, ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, solicitând menținerea stării de arest a acestuia.
Apărătorul intimatului - inculpat având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică. Apreciază că, în raport de faptul că inculpatul este consumator, că nu s-au mai efectuat acte de urmărire penală de circa o lună și că, inculpatul nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, solicită cercetarea acestuia în stare de libertate.
Intimatul - inculpat având cuvântul, declară că, regretă fapta și că dorește să-și termine studiile, fiind în ultimul an de liceu.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 7.05.2009, pronunțată în dosarul penal nr- Tribunalul București - Secția I Penală a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT, față de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că în stare de libertate inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât nu are antecedente penale și este elev.
De asemenea s-a mai reținut că organele de urmărire penală nu acționează cu diligență în finalizarea cu celeritate a anchetei penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că în mod greșit a apreciat instanța de fond ca nefiind realizate exigențele impuse de art. 155 și urm. Cod procedură penală, concluzionând în sensul că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive și punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticii formulate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat și în acest sens reține următoarele:
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală în cursul urmăririi penale arestarea inculpatului poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În acest context normativ instanța de fond investită cu soluționarea cererii procurorului de a se prelungi arestarea preventivă a inculpatului trebuia să stabilească dacă este realizată condiționalitatea impusă de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, în vreuna din cele două ipoteze având în vedere că temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri sunt cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Or, instanța de fond concluzionează în sensul că inculpatul n-ar prezenta pericol pentru ordinea publica având în vedere lipsa antecedentelor penale și vârsta acestuia cât și faptul că instrucția penală în cauză nu se desfășoară cu celeritate, adică aspecte din care nu se poate deduce tocmai dacă subzistă în continuare temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă și dacă acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Din perspectiva dispozițiilor art. 155 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată, însă, următoarele:
1.Față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, iar datele rezultate în cursul anchetei pun în relevanță indicii temeinice de natură a legitima bănuiala că acesta a săvârșit infracțiunile care se rețin în sarcina sa.
2. Din împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv din faptul că fiind în stare de arest preventiv, datorat tot traficului de droguri) a continuat comiterea aceluiași gen de infracțiune, rezultă nu numai gravitatea faptelor, dar mai ales conectarea inculpatului la mediul infracțional orientat pe trafic de droguri, perseverența delictuală chiar în condițiile asumării unor riscuri majore, vădind un potențial criminogen sporit.
În aceste condiții, dacă și în stare de arest preventiv inculpatul a fost depistat cu droguri (canabis) asupra sa, apare justificată temerea că în stare de libertate va continua acest gen de activitate infracțională, ceea ce constituie un risc concret pentru comunitate și cu alte cuvinte prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea constată că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă, subsumate dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă și impune, în continuare privarea de libertate a inculpatului.
3. Din perspectiva condiționalității impuse de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, la prelungirea măsurii preventive, împrejurările reținute de instanța de fond, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta și faptul că inculpatul este elev, nu are relevanță substanțială, nefiind de natură a diminua pericolul pentru ordinea publică ce-l prezintă aceasta.
4. Nu în ultimul rând, față de actele de urmărire penală ce se impune a fi efectuate pentru finalizarea cercetării penale instanța apreciază ca oportună privarea de libertate a inculpatului.
Concluzionând, Curtea constată că încheierea recurată este netemeinică motiv pentru care în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT, va casa încheierea din 7.05.2009 a Tribunalul București - Secția Penală și rejudecând va dispune în temeiul art. 155 alin. 1 Cod procedură penală prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru 30 zile, respectiv de la 12.05.2009 la 10.06.2009, inclusiv.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT împotriva încheierii din 7.05.2009, pronunțată în dosarul penal nr- de Tribunalul București - Secția I Penală, și casează încheierea recurată și rejudecând:
Dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului de la 12.05.2009 până la 10.06.2009 inclusiv.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
dact.
2 ex.-28.05.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Florică Duță, Petre Popescu
