Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 168/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1079/2009)
ÎNCHEIERE NR.168/
Ședința publică de la 19 mai 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru- - -
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat in stare de arest și asistat de avocat ales, împuternicire avocațială nr.-/19.05.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, pune în vedere recurentului inculpat prev.art.140/3 alin.3 Cod procedură penală.
Se procedează la ascultarea recurentului inculpat declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, depune la dosar o încheiere prin care a fost pus în libertate un coinculpat.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că la data de 24.04.2009, inculpatul nu a fost asistat de apărătorul său ales, în condițiile în care la dosar existau telefoanele apărătorului ales și solicitarea acestuia de a fi contactat în orice situație pentru a asista pe inculpat, în condițiile art.197 alin.1 și 2 Cod procedură penală, apreciază că respectiva încheiere este lovită de nulitatea absolută, avându-se în vedere că s-a încălcat dreptul la apărare.
Precizează că a asistat de inculpat încă de la început, solicită a se aprecia asupra excepției invocate.
Menționează că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 24 aprilie 2009, dat fiind că apreciază că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, nu se mai mențin.
Astfel pe parcursul urmăririi penale au apărut declarații noi ale martorilor, și din reiese altă versiune față de aceea formulată de partea vătămată, la momentul depunerii plângerii.
Precizează că față de afirmațiile părții vătămate care susține că a fost lovită cu un cuțit cu o sabie, în certificatul medico-legal se menționează că acesta a avut nevoie de 11-12 zile îngrijiri medicale, fără a se indica faptul că aceasta ar fi prezentat urme de înțepături, consideră că nu mai subzistă temeiurile, avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
Arată că din păcate nu se poate avea în vedere declarația din data de 6 mai 2009, de martorul aflat în dreapta părții vătămate în mașină, care este elocventă pentru modalitatea de producere a evenimentului.
Apreciază că parchetul a avut în vedere anumite indicii iar pe parcursul timpului situația de fapt s- lămurit cu ajutorul declarațiilor martorilor, motiv pentru care consideră că situația s- schimbat total.
Totodată menționează urmărirea penală se poate desfășura foarte bine și cu inculpatul aflat în stare de libertate și mai mult consideră că față de inculpat, se poate dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B și eventual județul I dat fiind că inculpatul are o reședință în comuna Vidra.
Consideră că instanța trebuia să aibă în vedere faptul că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale și că lăsat în libertate nu va impieta cu nimic buna desfășurare a urmăriri penale și ulterior a procesului penal.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea, recursului ca nefondat.
Apreciază încheierea de ședință din 24.04.2009 ca fond legală și temeinică, măsurile dispuse fiind luate cu respectarea cerințelor legale privind citarea inculpatului, a apărătorului ales al acestuia și totodată pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului.
Mai arată că în încheiere nu se consemnează că inculpatul ar fi solicitat amânarea cauzei pentru a da posibilitatea apărătorului ales a-i susține personal interesele, motiv pentru care instanța i-a asigurat asistență judiciară din oficiu.
Consideră că în mod legal instanța a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu respectarea prev.art.155 cu referire la art.143, 148 lit.b și f Cod procedură penală. Mai mult apreciază că din probele administrate până la acest moment reiese că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de tentativă la omor, instigare la fals și uz de fals, dare de mită, ultraj contra bunelor moravuri, fapte în raport de care consideră că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Menționează că inculpatul a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin procurarea unui certificat medico-legal în care s-a consemnat în mod nereal existența unor leziuni pe care le-ar fi prezentat inculpatul și pentru o bună desfășurare a urmăririi penale, motive pentru care apreciază că se impune menținerea măsurii preventive.
În raport de situația de fapt, consideră că fiind certă prezența inculpatului la locul săvârșirii faptei și avându-se în vedere loviturile aplicate părții vătămate, modalitatea de comitere a agresiunilor, apreciază că fapta a fost comisă cu premeditare ceea ce face ca inculpatul să prezinte un real pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că la dosar nu există nici o mențiune privind citarea apărătorului inculpatului pentru ședința de judecată din 24.04.2009.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază celor susținute de avocatul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin încheierea de ședință din 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, privind prelungirea arestării preventive a inculpaților, și.
De asemenea, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților (fiul lui G și, născut la data de 18.11.1983. în B, arestat în baza nr. 20/UP/29.01.2009, emis de Tribunalul București, Secția I Penală) și (fiul lui și, născut la data de 03.08.1979, în B, arestat în baza nr. 21/UP/29.01.2009, emis de Tribunalul București, Secția I Penală), cu 30 de zile, începând de la data de 28.04.2009, până la data de 27.05.2009, inclusiv, a inculpatului (fiul lui și -, născut la data de 23.04.1987, în B, arestat în baza nr. 22/UP/29.01.2009, emis de Tribunalul București, Secția I Penală), cu 30 de zile, începând de la data de 12.05.2009, până la data de 10.06.2009. inclusiv, și a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 24.07.1984, în B, arestat în baza nr. 23/UP/29.01.2009, emis de Tribunalul București, Secția I Penală), cu 30 de zile, începând de la data de 13.05.2009, până la data de 11.06.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.04.2009. MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și,cu 30 de zile, de la 28.04.2009, până la 27.05.2009. inclusiv,a inculpatului,cu 30 de zile, de la 12.05.2009.până la 10.06.2009, inclusiv,și a inculpatului,cu 30 de zile, dela 13.05.2009, până la 11.06.2009, inclusiv.
În susținerea propunerii, s-a arătat că inculpații, și sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. a și i din Cp. față de partea vătămată G, și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. și ped. de art. 321 alin. 1 din Cp. inculpatul fiind cercetat și pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită, faptă prev. de art. 255 alin. 1 Cp. instigare la fals intelectual, faptă prev. de art. 25 Cp. rap. la art. 289 Cp. și uz de fals, faptă prev. de art. 291 Cp.
In fapt, s-a reținut că:
Prin ordonanță, la data de 29.01.2009, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale față de inculpații:
-, zis " al lui ", fiul lui
si, născut la data de 18.11.1983 in B, domiciliat in Bulevardul
, nr. 16, -. 114, sector 6, CNP -;
-, zis "", fiul lui si
, născut la data de 03.08.1979 in B, domiciliat in sat Vidra,
comuna Vidra,-, județul I, CNP -;
-, zis "", fiul lui si
-, născut la data de 23.04.1987 in B, domiciliat in oraș
C, str. - Noua, -4, se. A,. 5, județul A, CNP
-;
-, zis "", fiul lui si, născut la data
de 22.07.1991 in oraș V, județul T, domiciliat in sat, jud.
T, CNP -;
-, zis "", fiul lui si, născut la
data de 24.07.1984 in B, domiciliat in B,. Constructorilor,
nr.4, -.B,.24, CNP -,
cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. a si i din Cp. față de partea vătămata G, si ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. si ped. de art. 321 alin. 1 din C p., constând în aceea că, la data de 19.07.2008, in jurul orei 21:15-21:30, acționând cu premeditare și după o peral abilă coordonare, inculpații au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G până pe - din B, sectorul 6, iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații l-au blocat (cu autoturismele în care aceștia se aflau), după care inculpații - înarmați cu săbii și bâte - au aplicat cu aceste arme numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului (cauzându-i multiple plăgi tăiate la nivel cerebral).
S-a mai arătat că privarea de libertate a inculpaților este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, menținându-se temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă; prelungirea arestării preventive a inculpaților mai este necesară pentru: depistarea și audierea inculpatului, care se sustrage mandatului de arestare preventivă, audierea unor martori și efectuarea unor testări poligraf, administrarea mijloacelor de probă, respectiv audieri de martori și efectuarea de expertize, solicitate de către inculpatul, prin apărători, prezentarea materialului de urmărire penală și administrarea probelor, pe care inculpații le vor propune în apărare.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că:
Potrivit art. 155 alin.l Cod proc. Pen. în cursul urmăririi penale,arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fii prelungită motivat dacătemeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea delibertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Inculpatul, a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/UP/29.01.2009, emis de Tribunalul București, Secția I Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143, art. 148, lit. b, e și f Cod proc. pen. și art. 149/1 Cod. proc.pen.
Inculpatul, a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 2l/UP/29.01.2009, emis de Tribunalul București, Secția I Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143, art. 148 lit. b, e și f Cod proc. pen. și art. 149/1 Cod. proc.pen.
Inculpatul, a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 22/UP/29.01.2009, emis de Tribunalul București, Secția I Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143, art. 148 lit. a și f Cod proc. pen. și art. 149/1 Cod. proc.pen.
Inculpatul, a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 23/UP/29.01.2009, emis de Tribunalul București, Secția I Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143, art. 148 lit. a și f Cod proc. pen. și art. 149/1 Cod. proc.pen.
Din analiza dosarului cauzei s-a constatat că cererea Parchetului este întemeiată, inculpații și, aflându-se în situația prev. de art. 148 lit. b, e și f pr.pen. întrucât au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea de martori, existând date că inculpații încearcă o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea faptei săvârșite, în vreme ce inculpații și se află în situația prev. de art. 148 lit. a și f pr.pen. întrucât s-au sustras urmăririi penale, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea faptei săvârșite.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68/1 C.P.P. care să justifice presupunerea rezonabilă că, la data de 19.07.2008, in jurul orei 21:15-21:30, acționând cu premeditare și după o prealabilă coordonare, inculpații au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G, până pe - din B, sectorul 6, iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații l-au blocat (cu autoturismele în care aceștia se aflau), după care inculpații - înarmați cu săbii și bîte - au aplicat cu aceste arme numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului (cauzându- multiple plăgi tăiate la nivel cerebral).
că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați are la bază următoarele: în primă fază, începând cu după-amiaza zilei de 19.07.2008, inculpatul a încercat în mod repetat să obțină numărul de telefon al părții vătămate, exprimându-și nemulțumirea în legătură cu faptul că partea vătămată s-ar fi că l-ar fi agresat pe acesta; inculpatul ia legătura cu inculpatul (ora 17.04), acesta spunând să "meargă după partea vătămată"; inculpatul afirmă că se află cu inculpatul (zis ); din declarațiile inculpatului rezultă faptul că ei se aflau cu autoturismul Porche de culoare neagră (aparținând lui ), acesta fiind unul dintre autoturismele despre care partea vătămată și martorul ocular au arătat că a fost folosit de către inculpați la momentul comiterii infracțiunilor; inculpatul arată că a fost la blocul părții vătămate și că acesta se află acasă, văzându-i autoturismul (ora 17.31); inculpații arată că au obținut numătul de telefon al părții vătămate, iar inculpatul spune că inculpatul (zis ) l-ar putea suna "la vrăjeală" pe partea vătămată, pentru a-1 agresa; din discuțiile purtate de inculpații și reiese că l-au localizat pe partea vătămată (ora 20.45); din discuțiile purtate, ulterior consumării agresiunii, de către inculpați, rezultă că l-au agresat pe partea vătămată; cu privire la gravitatea agresiunii, inculpatul afirmă - între altele -că "l-am omorât pe, l-am nenorocit, l-am distrus" (ora 21.45), "acum m-am făcut mare, l-am omorât" (ora 22.04), "pe l-am luat rău de tot"; "l-am tăvălit cam rău și cred că ar trebui să mă cam. eu, și " (ora 22.43),la întrebarea "Pe cine ați bătut? " -Decât pe că -am pus jos; cu privire la gravitatea agresiunii, inculpatul afirmă - între altele - "i-am dat cu bâta de i-au sărit creierii" (ora 23.17); în discuțiile ulteriore inculpații se pregătesc pentru o eventuală ripostă din partea rudelor părții vătămate, interesându-se de reacția acestora; apoi inculpații s-au ascuns și au părăsit Bul; inculpatul a trimis-o pe martora la Spitalul Universitar de Urgență (unde era internată partea vătămată), pentru a se interesa de starea acesteia și de reacția rudelor sale; martora - fiind audiată - a confirmat aceste aspecte.
Aceste indicii, existente la momentul luării măsurii arestării preventive, nu sunt infirmate în nici o măsură de materialul probator administrat ulterior.
Reține în acest context că rezultatul diferit al noii expertize medico-legale nu este de natură a releva, fără alte indicii coroborate, reaua - credință a părții vătămate, în același sens nici revenirea părții vătămate asupra declarațiilor inițiale nefiind de natură a infirma concluzia reținută mai sus privind existența unor indici temeinice și concludente, potrivit art. 63 C.P.P. probele, inclusiv declarațiile succesive ale părților, neavând valoare probatorie prestabilită și urmând a fi apreciate în funcție de întreg materialul probator administrat.
De altfel, din declarațiile martorului a rezultat că inculpații au făcut presiuni constante asupra părții vătămate, pentru a stabili o înțelegere privată și pentru a împiedica efectuarea urmăririi penale in stabilirea adevărului în cauză, astfel încât, cel puțin la acest moment, ultimele declarații ale părții vătămate nu vor fi luate în considerare la stabilirea situației de fapt.
similare au fost exercitate și asupra martorului, de către inculpatul, condiții în care Tribunalul a reținut că în mod neîndoielnic sunt incidente în cauză dispozițiile art. 148 lit. b
C.P.P.A reținut, de asemenea, că în mod similar, imediat după săvârșirea faptei. inculpații au părăsit mun. B, act ce a avut ca scop sustragerea de la urmărire penală și nu evitarea unor posibile repercusiuni din partea părții vătămate, așa cum în mod neîntemeiat susțin inculpații,
Această este de altfel lipsită de suport logic, mai ales în condițiile în care în următoarele zile inculpații au revenit în B, un astfel de comportament putând avea ca scop mai degrabă împiedicarea activității organelor de cercetare penală de identificare operativă a autorilor faptei și nu eventuale reacții ale părții vătămate, care imediat după săvârșirea faptei nu era în măsură, din punct de vedere fizic, să întreprindă imediat o acțiune de răzbunare împotriva inculpaților.
De asemenea, este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind limitele de pedeapsă a infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. a si i din Cp. săvârșită față de partea vătămată G, și pedepsită cu închisoare de la 7,6 ani la 12,6 ani.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Or, în speță, se constată ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise.
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul, prin apărător din oficiu, instanța a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere motivele arătate mai sus.
A apreciat că, în lumina tuturor aspectelor arătate mai sus, se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, în raport de dispozițiile atât a art. 148 lit. f, cât și a temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. a și b C.P.P. întrucât având în vedere comportamentul inculpaților înainte de arestare, poziția procesuală nesinceră a acestora, există indicii temeinice în sensul că aceștia vor încerca să se sustragă urmăririi și să influențeze declarațiile martorilor și ale părții vătămate.
Susținerea apărării, în sensul că nu se mai pune problema ca inculpații să influențeze declarațiile martorilor, întrucât singurele probe rămase de administrat sunt expertizele medico-legale, este neîntemeiată, întrucât aceiași martori vor fi reaudiați și în faza cercetării judecătorești, iar buna administrare a cauzei presupune ca și probele ce vor fi administrate în fața instanței să nu fie denaturate în urma presiunilor părților din proces.
Pe cale de consecință, prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților, și se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin. 1.
C.P.P.Astfel, în baza art. 159.C.P.P. instanța a admis cererea Parchetului și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și,cu 30 de zile, începând de la data de28.04.2009, până la data de 27.05.2009, inclusiv,a inculpatului,cu 30 de zile, începând de la data de 12.05.2009, până ladata de 10.06.2009, inclusiv,și a inculpatului,cu 30 de zile, începând de la data de 13.05.2009, până la data de 11.06.2009, inclusiv.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la cauza de nulitatea încheierii recurate invocată de către inculpatul recurent, Curtea constată că aceasta nu există.
Astfel, din partea introductivă a încheierii din data de 24.04.2009 rezultă că inculpatul a fost prezent și asistat de apărător desemnat din oficiu de către instanță. Nu rezultă, însă că inculpatul ar fi cerut să fie asistat de către apărătorul său ales. În aceste condiții, în mod corect prima instanță a procedat conform art.159 rap. la art.171 Cod proc. pen. desemnând un apărător din oficiu pentru inculpat.
Instanța nu are obligația să anunțe apărătorul ales, ci potrivit art.159 Cod proc. pen. la prelungirea arestării preventive a inculpatului, dosarul cauzei va fi depus la instanță, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive,și va putea fi consultat de apărător.Inculpatul este adus în fața judecătorului și va fi asistat de apărător.
Astfel că, nu există exista obligația instanței în această situație să contacteze apărătorul ales al inculpatului, așa cum se dispune în cazul judecării propunerii de arestare preventivă a inculpatului prin disp. art.1491Cod proc. pen. Cum inculpatul nu a solicitat amânarea cauzei pentru a fi asistat de apărătorul său ales, fiind de acord să fie asistat de un apărător desemnat din oficiu, nu se poate considera că acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare, cu consecința considerării încheierii de ședință recurate ca fiind lovită de nulitate.
Față de acestea, Curtea constată că această critică formulată de inculpat este nefondată.
Referitor la fondul cauzei, Curtea, în acord cu prima instanță, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.155 și urm. Codul procedură penală, iar prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a săvârșit faptele pentru care este cercetat, respectiv că acesta a participat la săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit. a și i Cod pen. față de partea vătămată G, în sensul că acesta împreună cu ceilalți inculpați au urmărit autoturismul condus de partea vătămată, iar în momentul în care acesta a oprit mașina, inculpații l-au blocat (cu autoturismele în care aceștia se aflau), după care, înarmați cu săbii și bâte, au aplicat numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului. De asemenea, există indicii că inculpatul recurent a săvârșit și faptele prev. și ped. de art. 321 alin. 1 din Cp. prev. de art. 255 alin. 1 Cp. prev. de art. 25 Cp. rap. la art. 289 Cp. prev. de art. 291 Cp.
Relevante sub aceste aspect sunt declarațiile părții vătămate, ale martorului, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, precum și actele medico-legale efectuate.
De asemenea, în mod corect s-a apreciat că în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatului, respectiv, cele prevăzute de art.148 lit. b, e și f Cod proc. pen. inculpatul încercând să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea, de martori, așa cum s-a reținut, există date că inculpatul a încercat să facă o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, iar faptele pentru care este cercetat sunt pedepsite cu pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea sa în liberate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii, precum și modalitatea de săvârșire, respectiv mai multe persoane împreună, cu premeditare.
Pentru considerentele expuse, în mod corect a respins și cererea de înlocuire a măsurii aretării cu o altă măsură restrictivă de libertate, apreciind că față de circumstanțele cauzei, analizate mai sus, durata arestării preventive nu poate fi considerată ca fiind nerezonabilă.
Față de toate acestea, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art.192 alin.2 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi. 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-25.06.2009
16 Iulie 2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
