Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 172/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1229/2009)
ÎNCHEIERE NR. 172/
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, șiîmpotriva încheierii de ședință din 8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați,, ambii în stare de arest și asistați de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Potrivit art. 140/3 alin. 3 Cod procedură penală Curtea procedează la audierea recurenților inculpați, cărora li se aduce la cunoștință că tot ceea ce declară poate fi folosit inclusiv împotriva lor, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurenților inculpați șisolicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate șu pe fond, cercetarea inculpaților în stare de libertate, constatându-se că nu sunt întrunite condițiile art. 143 și art. 148 Cod procedură penală. Recurenții inculpați nu au recunoscut faptele comise, nu au fost la locul și momentul comiterii infracțiunii, inculpatul se afla la locul de muncă, iar inculpatul se afla la domiciliu.
Față de cele arătate mai sus solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, urmând ca urmărirea penală să se desfășoare în continuare fără privarea de libertate a recurenților.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului,casarea încheierii pronunțată de instanța de fond și punerea în libertate a inculpaților, considerând că urmărirea penală se poate desfășura în bune condiții fără privarea acestora de libertate. În continuare susține că recurentul nu recunoaște comiterea faptei, nu s-a aflat la locul comiterii infracțiunii, fiind obligat de organele de cercetare penală să declare că este autorul faptei. Așa fiind, nu există temeiuri care să motiveze menținerea stării de arest și nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, susține că există indicii temeinice pentru luarea și prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale, fiind îndeplinite cerințele art. 155 și urm. Cod procedură penală. Solicită a se avea în vedere declarațiile inculpaților și, declarațiile părților vătămate și și ale martorului, precum și procesele - verbale de recunoaștere din planșele foto.
Apreciază că aceste elemente nu s-au schimbat doar prin simpla schimbare a poziției procesuale a inculpaților, fiind suficiente indicii temeinice pentru prelungirea stării de arest preventiv.
Urmărirea penală nu a fost finalizată, temeiurile inițiale se mențin,iar lăsarea în libertate a recurenților prezintă pericol concret pentru ordinea publică în raport de natura infracțiunilor pentru care au fost cercetați, modul de operare, scopul urmărit.
Mai mult decât atât, în cazul inculpaților și s-au reținut și alte temeiuri ale arestării preventive, respectiv art. 148 lit. b Cod procedură penală pentru pentru aceea că a distrus un corp delict prin incendiere și art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpatul pentru aceea că s-a sustras de la urmărirea penală.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate, arătând că a fost forțat să dea declarații și să recunoască comiterea faptei.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că a fost bătut de organele de poliție pentru a recunoaște comiterea faptei.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată este nevinovat, a fost arestat la două luni de la arestarea coinculpaților.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 08.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și în baza disp. art.155 și urm. Cod procedură penală, s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpaților zis "" fiul lui si, născut la data de 04.02.1987, in B, arestat în baza nr.252/UP/ 16.12.2008, emis de Tribunalul București Secția 1 Penală, zis "" fiul lui si, născut la data de 31.08.1990, in B, arestat în baza nr.253/UP/ 16.12.2008, emis de Tribunalul București Secția I Penală și zis "", fiul lui și, născut la data de 20.10.1987 în B, arestat în baza nr.256/UP/ 29.12.2008, emis de Tribunalul București Secția I Penală, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 14.05.2009 până la 12.06.2009.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, și, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 155 și urm. Cod proc.pen.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68/1 Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă că, în noaptea de 05/ 06.11.2008 inculpații, și împreună cu alte persoane au pătruns in incinta SC SRL cu intenția de-a sustrage materiale. Au fost surprinși de paznici pe care i-au agresat, lovindu-i cu bâte și pietre, a fost lovită victima in mod repetat cu bâta in zona capului, victima decedând ulterior in spital ca urmare a leziunilor astfel suferite. De asemenea a fost lovită partea vătămată in zona capului suferind leziuni grave și a fost lovit și numitul in zona brațului.
rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați are la bază: procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului date la urmărirea penală și în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, procesul verbal de reconstituire in care inculpatul a arătat concret modul de săvârșire a faptei, declarațiile de recunoaștere a faptei ale inculpatului de la urmărirea penală și cea dată în fața judecătorului cu ocazia soluționăm propunerii de arestare preventivă, concluziile autopsiei medico legale privind victima, agresiunile suferite de părțile vătămate și, recunoașterea din planșe foto făcută de partea vătămată și de martorul cu identitate protejată, declarațiile martorului minor, material probator din care rezultă că în cauză sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Totodată, în cauză sunt incidente și prevederile art.148 lit. f Cod proc.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final Cod proc.pen.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Or, în speță, s-a constatat ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce a rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, respectiv mai multe persoane împreună, loviturile multiple aplicate victimei și părților vătămate, obiectele folosite de inculpați la săvârșirea presupusei fapte, de urmarea produsă (moartea unei persoane, vătămarea integrității corporale a altor două persoane, uneia fiindu-i pusă viața în primejdie) și de rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen și care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.
Astfel fiind, tribunalul a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent iar acestea, astfel cum au fost prezentate mai sus, justifică necesitatea menținerii în continuare a inculpaților în stare de arest pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin. 1 Cod proc.pen.
Totodată, Tribunalul consideră că faptele pentru care sunt cercetați inculpații, prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice prelungirea duratei arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag. 1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Deasemenea, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi prelungită și în vederea efectuării actelor de urmărire penală indicate în cererea de prelungire a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și.
Recurenții-inculpați și au solicitat cercetarea acestora în stare de libertate deoarece nu sunt întrunite condițiile art.143 și art.148 Cod procedură penală. Astfel, inculpații nu au recunoscut faptele comise, nu au fost la locul și la momentul comiterii infracțiunii, în sensul că, inculpatul se afla la locul de muncă, iar inculpatul la domiciliu.
Recurentul-inculpat a arătat că urmărirea penală se poate desfășura, în bune condiții, fără privarea acestuia de libertate, motivat de faptul că nu recunoaște comiterea faptei, nu s-a aflat la locul comiterii infracțiunii, fiind obligat de organele de cercetare penală să declare că este autorul faptei.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursurile ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale până în prezent, respectiv, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului date la urmărirea penală și în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, procesul-verbal de reconstituire în care inculpatul a arătat, în concret, modul de săvârșire a faptei, declarațiile de recunoaștere a faptei ale inculpatului date la urmărirea penală și în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, concluziile raportului de autopsie medico-legală, recunoașterea din planșele foto făcută de partea vătămată și de martorul cu identitate protejată " ", precum și declarațiile martorului minor.
Deasemenea, Curtea constată întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina acestora, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor - mai multe persoane împreună, multiple lovituri aplicate victimei și părților vătămate și, dar și urmările produse, respectiv, moartea unei persoane și vătămarea integrității corporale a altor două persoane, uneia fiindu-i pusă viața în primejdie.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că încheierea de ședință atacată este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală recurenții-inculpați vor fi obligați, în mod egal, la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați, și împotriva încheierii de ședință din 08.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent-inculpat la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru d-na jud.
aflată în semnează
Președinte complet
GREFIER,
Red.A- 05.06.2009
Dact.EA- 11.06.2009/2ex
Sect.I Pen -Jud.VV
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
