Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 18/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 18/2009

Ședința publică de la 25 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Sanda Trif

JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica

JUDECĂTOR 3: Oana Maria

Grefier

DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa fost reprezentat de

Procuror -

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, T, -, -, și împotriva încheierii penale nr. 42/23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocați aleși și;

- recurent Inculpat - aflată în stare de arest și asistată de avocați aleși și;

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales ;

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocați aleși și;

- recurent Inculpat - - aflat în stare de arest și asistat de avocați aleși ,;

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocați aleși ,;

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales ;

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales ;

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales ;

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales ;

- recurent Inculpat - - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales ;

- recurent Inculpat - aflată în stare de arest și asistată de avocați aleși și

- recurent Inculpat - T aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu;

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu;

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu;

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu și interpret de limbă italiană .

- recurent Inculpat - aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații, T, și arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorul desemnat din oficiu - avocat.

Instanța, constatând că inculpatul este cetățean italian și nu cunoaște limba română, face aplicarea disp. art. 128.pr.penală și în temeiul art. 85.pr.penală interpretul de limbă italiană, doamna a depus jurământul.

Instanța, având în vedere prevederile art. 38514alin.1/1 raportat la art. 140/3 alin.3 pr.penală și art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpaților dreptul de a fi ascultați de instanța de recurs sau de a nu face nicio declarație, atrăgându-li-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.

Față de împrejurarea că toți inculpații recurenți au consimțit să dea declarație în fața instanței de recurs, Curtea procedează la audierea acestora, pe rând, declarațiile lor fiind consemnate în procese verbale separate, atașate la dosarul cauzei.

Având în vedere că inculpatul - nu știe citi, apărătorul său ales i-a adus la cunoștință conținutul relatărilor acestuia consemnate în declarația pe care a înțeles să o dea în fața instanței de recurs.

Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, în susținerea recursurilor formulate de către inculpații pe care îi reprezintă, solicită admiterea acestora, desființarea încheierii penale atacate și procedând la rejudecarea cauzei a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive luată față de inculpați.

În principal invocă nulitatea absolută a încheierii penale atacate față de împrejurarea că prin această hotărâre s-a depășit termenul măsurii arestării preventive prevăzut de lege cu 5 zile - prelungirea s-a făcut din 27 iulie 2009 -31 august 2009.

Arată că dacă instanța de recurs va trece peste acest motiv de nulitate absolută, solicită admiterea recursului precizând că lipsește pericolul pentru ordinea publică care în raport de faptele comise (înșelăciune) nu este un pericol suficient pentru a se dispune luarea (prelungirea) măsurii arestării preventive. De principiu, acest gen de fapte nu prezintă pericolul special prevăzut de lege pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive, faptele fiind pur civile.

ul pentru ordinea publică constă într-un sentiment de insecuritate în rândul comunității ca urmare a săvârșirii de către anumite persoane unor fapte penale, dar în speța de față toate părțile vătămate sunt din țară.

Inculpatul are 4 copii, inculpatul la fel, inculpatul a precizat și el că nu este vinovat, acestuia atribuindu-se convorbiri telefonice care nu sunt ale lui. Inculpatul este minor, iar măsura arestării preventive nu se justifică față de acesta. Față de inculpatul nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive - faptele care se impută inculpaților sunt cuprinse între coperțile a 94 volume ale dosarului și mai mult pentru inculpatul minor prelungirea măsurii arestării preventive trebuie dispusă din 20 în 20 de zile.

Avocat în susținerea recursurilor declarate de inculpații pe care-i reprezintă solicită admiterea acestora, desființarea încheierii penale atacate ca fiind lovită de nulitate absolută prev. de art. 197 alin.2 pr.penală. Precizează că pentru inculpații majori, art. 159 alin.13 pr.penală prevede că prelungirea măsurii arestării preventive se dispune pentru o perioadă de 30 zile. În speța de față prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe care-i reprezintă s-a făcut pentru o perioadă de aproximativ 35 de zile, ori depășirea cu 5 zile a termenului legal prevăzut de normele procedurale atrage nulitatea absolută a încheierii atacate.

În subsidiar față de împrejurarea că inculpații au copii minori, starea deosebit de gravă a familiilor, nu s-ar mai impune prelungirea măsurii arestării preventive. Arată că dosarul are 94 de volume și pentru faptul că pentru inculpații majori prelungirea se face din 30 în 30 de zile iar pentru inculpatul minor din 20 în 20 de zile, dosarul este plimbat între instanță și parchet și astfel este îngreunată activitatea DIICOT iar cercetarea acestora în stare de libertate nu ar impieta cu nimic la continuarea cercetărilor.

Avocat, în susținerea recursurilor declarate de inculpații pe care-i asistă solicită admiterea acestora, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a acestora.

În principal invocă nulitatea absolută a încheierii penale atacate deoarece s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive pe o perioadă mai mare de 30 de zile.

În subsidiar solicită a se constata că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Dispozițiile art. 148 lit.f pr.penală prevăd existența a două condiții care trebuie să fie îndeplinite cumulativ. concret pentru ordinea publică care nu se regăsește în persoana inculpaților, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele imputate să fie mai mare de 4 ani. În acest sens solicită a se avea în vedere motivele invocate de către inculpați precum și decizia pronunțată de ÎCCJ care a statuat că pericolul social al infracțiunii nu se confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică.

Mai precizează că măsura arestării preventive este o excepție, rezonanța negativă în rândul societății s-a estompat și la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că inculpații, în stare de libertate, ar zădărnici continuarea cercetărilor sau s-ar sustrage cercetărilor.

Avocat în susținerea recursurilor formulate de inculpații pe care îi reprezintă solicită ca în temeiul art. 385/15 pr.penală admiterea acestora, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților.

Arată că achiesează la concluziile expuse anterior de colegii săi și la concluziile pe care le vor expune ceilalți colegi.

Precizează că dispozițiile art. 159 alin.2 pr.penală privind publicitatea ședinței de judecată - propunerea de arestare preventivă se judecă în ședința camerei de consiliu - dar pe lângă membrii escortei, în sala de ședință se mai aflau și alte persoane. În ce-l privește pe inculpatul minor sunt aplicabile disp. art. 466.pr.penală și art. 485.pr.penală, în sensul că ședința se desfășoară separat de celelalte ședințe. Astfel că vătămarea inculpaților s-a produs inclusiv prin motivarea existenței pericolului concret pentru ordinea publică - rezonanța, temerea produsă în rândul comunității prin desecretizarea motivelor de prelungire a măsurii arestării preventive.

Mai mult de atât, invocă faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri solicitată în temeiul art. 300 alin.2 pr.penală - revocarea măsurii arestării preventive - în motivarea hotărârii atacate nu se face nicio mențiune cu privire la această cerere astfel că încheierea este supusă sancțiunii prev. de art. 197.pr.penală privind nulitatea absolută a acesteia.

În concluzie, solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de prelungire.

Avocat, apărător ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Arată că în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive se argumentează generic că se impune prelungirea măsurii preventive și că subzistă în temeiurile avute în vedere la luarea acesteia. Însă nu s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, nu există nici o convorbire telefonică deși de la domiciliu i-au fost ridicate 3 telefoane mobile - al lui și familiei - și că a colaborat cu organele de anchetă și toate părțile vătămate nu domiciliază în A

ul concret pentru ordinea publică poate fi înlăturat prin luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și trebuie avut în vedere că nu cunoaște martorii.

La luarea măsurii arestării preventive s-a invocat că ar exista două declarații date de către coinculpați că l-ar fi auzit la vorbind la telefon cu 2 presupuse părți vătămate iar aceștia sunt cercetați în stare de libertate.

Solicită a se avea în vedere că are 1 copil cu grad ridicat de handicap, a se avea în vedere prezumția de nevinovăție, nu există riscul să influențeze părțile vătămate sau martorii și pentru a nu se sustrage cercetărilor se poate lua față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Avocat, în susținerea recursurilor declarate de inculpații pe care îi reprezintă solicită admiterea acestora, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge ca fiind inadmisibilă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.

Arată că propunerea formulată este inadmisibilă iar încheierea nelegală precizând că în cauză s-a făcut aplicarea disp. art. 156/2 alin.5 pr.penală, dar propunerea de prelungire se putea face doar pentru inculpatul minor deoarece inculpații majori se aflau înlăuntrul termenului de 30 de zile, astfel că în ce privește pe inculpații majori dosarul a fost la dispoziția instanței cu mai multe zile înainte de expirarea mandatelor de arestare - înlăuntrul termenului din luna mai, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru luna iulie-august. Precizează că normele procedurale prevăd termene clare în aceste situații, astfel că încheierea atacată este nelegală.

Instanța, față de împrejurarea că avocat a părăsit sala de ședință, determinând suspendarea dezbaterilor pentru 30 minute, în temeiul art. 198 alin.4 lit.h pr.penală dispune amendarea acestuia cu suma de 500 lei. Față de amenda judiciară aplicată avocatului, acesta are posibilitatea ca în termen de 10 zile de la pronunțare să solicite instanței scutirea ori reducerea acestea, avocatul fiind prezent la pronunțare.

Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate.

1. Referitor la dispozițiile relative privind judecarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive în ședința camerei de consiliu - arată că nu sunt incidente disp. art. 197 alin.2 pr.penală - publicitatea ședinței de judecată - deoarece nu s-a demonstrat că vreun inculpat ar fi suferit vreo vătămare și nu s-a arătat în ce constă această vătămare, discuția este pur teoretică, dar nici vorbă ca aceste persoane să răspândească temere în rândul opiniei publice.

2. Depășirea duratei arestării preventive - arată că în considerentele încheierii atacate, judecătorul fondului face referire la cele 30 zile, din eroare s-a făcut mențiunea 27 iulie - 31 august 2009, dar în acest sens nu sunt întrunite cerințele privind nulitatea absolută - termenul fixat de instanță - nu pot fi aplicate disp. art. 197 alin.4 pr.penală - este o eroare materială astfel că sunt aplicabile disp. art. 195 alin.1 pr.penală și pentru îndreptarea erorii materiale competent ar fi Tribunalul Alba sau instanța de recurs care urmează a aprecia dacă poate regla această situație.

3. Sub aspectul prelungirilor succesive arată că mai mulți inculpați au fost arestați - pentru primul lot arestarea s-a dispus în 29 aprilie, pentru al doilea în 03 iunie, iar față de minor s-a făcut aplicarea disp. art. 160 lit.h pr.penală deoarece arestarea acestuia nu poate depăși 20 zile.

Față de disp. art. 159 alin. ultim pr.penală, termenele arestării preventive nu depășesc 180 zile, timpul admis pentru urmărirea penală și să fie și o perioadă de arestare rezonabilă.

4. În ce privește aspectele de netemeinicie arată că arestarea a fost legal dispusă, temeiurile avute în vedere la acel moment subzistă și în continuare, chiar dacă inculpații au produs dovezi că au probleme (familiale, de sănătate), dar nu au o valoare probantă zdrobitoare astfel încât să constituie temei al punerii în libertate a acestora.

Temeiurile prev. de art. 148 lit.f pr.penală au fost îndeplinite - în ce privește pedepsele prevăzute de lege, acestea sunt indiscutabile, iar în ce privește pericolul pentru ordinea publică - inculpații au exploatat slăbiciuni omenești cu bună știință și mulți dintre ei au prejudiciat părți vătămate vârstnice. Pe ansamblu, se conturează din ce în ce mai mult existența faptelor, organele de urmărire penală au făcut acte de urmărire penală laborioase tocmai pentru a dovedi existența grupului și pentru a se face dovada câte acte materiale are fiecare inculpat.

În propunerea de arestare și prelungire a măsurii arestării preventive s-a făcut trimitere la fiecare inculpat în parte, astfel că nu se poate spune că propunerea de prelungire este general formulată. Există indicii temeinice că aceste persoane au săvârșit aceste fapte și nimeni nu a înfrânt prezumția de nevinovăție, iar prejudiciul se estimează la 3 milioane RON.

Mai arată că ordinea de drept a fost încălcată, sunt cercetați mai multe persoane, dar nu sunt arestate pentru că nu au făcut atât de multe acte materiale.

Solicită a se constata că nu există motiv de nelegalitate sau netemeinice, astfel că se impune respingerea recursurilor.

Avocat, în replică precizează că acuzarea și apărarea trebuie făcute în limita bunei credințe, dintr-o hotărâre se execută dispozitivul acesteia și nu motivarea. Dacă s-a greșit, se poate crede că s-a analizat cu rigoare vinovăția inculpaților? Orice exces deteriorează procesul penal de la scopul său, astfel că se impune a se da eficiență dispozițiilor privind nulitatea absolută.

Avocat, în replică, arată că se prelungește ceva ce se execută, iar pentru inculpații majori nu se prelungește ci se adaugă.

Reprezentanta parchetului arată că nu s-a adăugat nimic.

Inculpatul având ultimul cuvânt solicită efectuarea unei expertize a vocii de pe telefon și a fi supus la testul poligraf.

Inculpatul având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate.

Inculpatul având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate, este arestat de 60 zile și urmează ca instanța să aprecieze.

Inculpatul având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate.

Inculpatul având ultimul cuvânt arată că el este arestat numai pentru că inculpatul l-a auzit vorbind la telefon, nu a făcut bani pe cardul personal. Solicită a fi judecat în stare de libertate, el nu a vorbit niciodată cu numitul.

Inculpata având ultimul cuvânt solicită judecarea ei în stare de libertate.

Inculpatul având ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate.

Inculpatul având ultimul cuvânt precizează că nu are numărul de telefon de la nici unul dintre inculpații din boxă, el nu are telefon. Este nevinovat și beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar la procuror a făcut o completare a declarației în sensul că a fost sub tensiune.

Inculpatul având ultimul cuvânt arată că a solicitat a fi confruntat cu numitul, dar i s-a respins cererea.

Inculpata având ultimul cuvânt solicită judecarea în libertate întrucât are un copil minor de crescut.

Inculpatul având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate, precizând că nu a lucrat cu nici unul dintre coinculpați.

Inculpatul având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate și precizează că a solicitat recunoașterea din grup, dar cererea i-a fost respinsă de către procuror.

Inculpatul având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate.

Inculpatul, prin interpret, având ultimul cuvânt precizează că nu cunoaște persoanele de față, nu a vorbit cu ele, nu știe limba română și solicită a fi judecat în stare de libertate.

Inculpatul având ultimul cuvânt arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită a fi judecat în stare de libertate.

Inculpatul având ultimul cuvânt solicită a fi judecat în stare de libertate deoarece nu face parte din grup.

Inculpații și, având pe rând ultimul cuvânt solicită a fi judecați în stare de libertate, precizând că sunt nevinovați.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor de față:

Constată că prin încheierea penală nr. 42 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 155 C.P.P. prelungirea arestării preventive a inculpaților, zis, ( fost ), zis, zis, zis, zis, sau,, zis,,, zis,, T pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 27.07.2009 și până la data de 31.08.2009, a inculpaților, și pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 02.07.2009 până la data de 31.07.2009 iar în ce-l privește pe inculpatul minor, zis,, pe o perioadă de 20 de zile începând cu data de 27.06.2009 și până la data de 16.07.2009.

În baza art. 189.C.P.P. s-a dispus ca suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpați, T să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, iar în baza art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

S-a mai dispus ca onorariul interpretului pentru inculpatul să fie suportat de același minister, conf. art. 192 al. 6.C.P.P.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în motivarea de către Tribunal următoarele:

Prin propunerea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr-, la data de 23 iunie 2009, Ministerul Public - Direcția de Investigație a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Albaa solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților zis "", (fost ), zis, - zis, zis, zis, sau, zis, A, T, zis, zis, -, și cercetați în dosar nr. 27/D/P/2009 sub aspectul comiterii infracțiunilor de:

1. zis ""- pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct.5 din aceeași Lege, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen. și "uz de fals în formă continuată", prev. de art. 291 teza 2.pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

2. (fost ), zis, pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct.5 din aceeași Lege și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

3. - pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct.5 din aceeași Lege și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

4. - pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct.5 din aceeași Lege și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

5. - pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct.5 din aceeași Lege și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

6. - pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct.5 din aceeași Lege și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

7. zis, sau - pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct.5 din aceeași Lege și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

8. -, pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire și aderare a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct. 5 din aceeași Lege și complicitate înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

9., pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire și aderare a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct. 5 din aceeași Lege și complicitate înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

10. A, pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire și aderare a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct. 5 din aceeași Lege și complicitate înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

11., zis, pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire și aderare a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct. 5 din aceeași Lege și complicitate înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

12. T, pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire și aderare a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct. 5 din aceeași Lege și complicitate înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

13., zis pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire și aderare a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct. 5 din aceeași Lege și complicitate înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen. ambele cu aplic. art.99 și urm pen, e p. o durată de 30 de zile, iar în ce-l privește pe inculpatul minor s-a solicitat luarea măsurii arestării pe o durată de 20 de zile.

14., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a și b pct. 5 din aceeași lege și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

15., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a și b pct. 5 din aceeași lege și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

16., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a și b pct. 5 din aceeași lege și complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

17. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a și b pct. 5 din aceeași lege și complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

17., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a și b pct. 5 din aceeași lege și complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpaților că în cursul anilor 2007 - 2008, în municipiul AIs -a constituit o grupare infracțională organizată, care a acționat pe raza județelor A, H, Sibiu, A în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, pentru a obține venituri ilicite din inducerea în eroare mai multor persoane cu privire la achiziționarea unor mașini de cusut.

Membrii grupului (, și alții.) au dau anunțuri prin agenții de publicitate ( B, C, B, B, B, etc. de ex.:

- la data de 07.05.2008, ora 09:24, - de la nr. de telefon - - - apelează pe - - telefon - -, se recomandă și solicită anunțuri in ziare locale, dar ii spune ca numai C se poate si cele centrale, dar îi trebuie și o copie după BI când trimite banii că acum trecea buletinul ei;

- la data de 25.08.2008, ora 15:00, zis "" - de la nr. de telefon - - - apelează pe - (o femeie) - telefon - - - se recomandă ca fiind. la. Îi comunică un nr. de telefon din Germania - -. zis "" trebuie să plătească pt. anunțuri suma de 484 lei pe numele. Va trimite banii de pe numele ;

La data de 25.08.2008, ora 16:28 - zis "" - de la nr. de telefon - - - apelează pe - un X și o femeie - - telefon -- - zis "" se recomandă ca fiind. Îi spune că din jud., o să vireze suma de 500 RON pt. anunțuri;

- la data de 03.09.2008, ora 14.44, zis "" - de la nr. de telefon - - - apelează pe a - telefon - - - mâine va depune banii pt. anunțuri în România Liberă, Libertatea și Ev. Zilei pe numele a,

- în perioada 27.02.2008 - 05.03.2008, de pe postul telefonic cu nr. de apel -, post telefonic înregistrat pe numele inculpatei, s-au efectuat mai multe convorbiri cu, Media Management & Publicitate P, cu numitul - inițial victimă, apoi persoană folosită de inculpați pentru postarea de anunțuri publicitare ( a se vedea listingul postului telefonic vol. 68, fila - 1-47) etc. la care sunau ei sau le cereau victimelor înșelate să sune, pentru a le scuti de plata unor taxe, în mai multe ziare naționale: Evenimentul Zilei, Libertatea, România Liberă, Ziua, Clik, Gândul, Național și locale, de ex.: de C, Raid de P, Obiectiv din T, din T, Informația de S, Monitorul de V, de C, Monitorul de B, etc. de pe tot cuprinsul țării în care anunțau că sunt reprezentanții unor firme străine sau românești interesate de achiziționarea de mașini de cusut vechi, de diferite mărci, oferind pentru acestea prețuri fabuloase, mergând de la câteva zeci de mii de euro la câteva sute de mii de euro, lăsând pentru contact diferite numere de telefon. După ce victimele îi contactau la telefon, autorii le comunicau un așa zis preț de catalog al mașinii în cauză și apoi îi determinau pe aceștia să depună diferite sume de bani în mai multe conturi bancare pe care le indicau victimelor telefonic, spunându-le că sumele sunt pentru procurarea unor certificate de autenticitate a mașinii, certificate ce ar fi necesare pentru achiziționarea de către ei a mașinii de cusut.

La telefon autorii își dădeau nume fictive (de ex., .,etc) și se prezentau cu calități fictive (director firmă, avocat, notar, secretară firmă, colecționar, etc.)

Ulterior, în funcție de naivitatea victimei, autorii, sub promisiunea achiziționării mașinii de cusut le solicitau să plătească în aceleași conturi bancare precum și în altele, alte sume de bani, reprezentând:

- taxa pentru certificatul de autentificare care atesta ca victima este unic proprietar,

- taxa pentru transferul bancar care se face din Germania, Elveția sau Austria in România,

- taxa de urgență,

- taxa talonului de evaluare,

- taxa de consultare a bazei de date,

- taxa de deplasare la domiciliul victimei, prin care victima suportă cheltuielile de transport,

- taxa de restituire a banilor depuși în cazul în care victima nu mai vrea să încheie tranzacția,

- taxa notariale pentru notarul firmei,

- taxa avocat pentru a se deschide acțiune împotriva celor care și-au însușit sume de bani de la firma colecționară, etc.

După ce victimele plăteau sumele solicitate evident nimeni nu se prezintă pentru a le achiziționa mașina iar autorii, care foloseau cartele telefonice prepaid, nu mai răspundeau la telefon. Pentru a întării convingerea victimelor în sensul că afacerea este reală mai multor victime le-au fost trimise prin fax diferite înscrisuri false, denumite certificat de autentificare, contract de comision, antecontract de vânzare cumpărare, pe care erau menționate, nume de firme fie reale (din alte județe decât A) fie fictive și alte date false.

Pentru inducerea în eroare a persoanelor vătămată au fost folosite mai multe conturi bancare deschise la Banca Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Bank, CEC Bank, Banca Transilvania și Bank, pe numele următoarelor persoane:, -, -, B, G, (fostă ), (fost ), a, G, -, G, A, (fostă ), a, (fost ), -, G, etc. Până în prezent au fost înșelate peste o mie de persoane de pe tot cuprinsul țării, prejudiciul total depășind suma de 3.300.000. lei RON.

S-a mai reținut în propunere că, pentru a induce în eroare persoanele vătămate și a nu putea fi prinși apoi de către organele de poliție autorii foloseau mai multe telefoane mobile (terminale) și mai multe cartele. erau deseori schimbate în același telefon mobil, fiind rotite între ele. După un timp se schimba și terminalul telefonic și cartelele folosite în acesta. De asemenea autorii schimbau între ei telefoanele mobile și cartelele și discutau mai mulți de pe același post telefonic.

Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive prin prisma disp. art. 155 C.P.P. în raport de materialul probator administrat până în prezent în cauză, Tribunalul a apreciat că în cauză temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a fiecărui inculpat în parte, respectiv, există indicii temeinice respectiv presupunerea rezonabilă că fiecare din inculpații pentru care s-a formulat propunere de prelungire a arestului preventiv a comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind întrunite cerințele art. 143, 148 lit. f) Cod procedură penală.

temeinice care au fost analizate de instanță în contextul procesual al soluționării unei propuneri de arestare preventivă, sunt evidențiate în prezenta cauză de interceptările convorbirilor telefonice precum și cele audio-video în mediu ambiental, declarații de martori, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare.

Aceste indicii subzistă în pofida împrejurării că inculpații au negat în fața judecătorului comiterea infracțiunilor. Totodată, din interceptările convorbirilor telefonice și cele audio-video în mediu ambiental rezultă indiciile legăturii dintre inculpați și modul de operare în ce privește rețeaua infracțională organizată.

Lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică generat de rezonanța socială negativă a faptului că o persoană asupra căreia planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate ridicată comisă în grup organizat, sunt cercetate în stare de libertate.

La aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică, judecătorul de fond a avut în vedere și împrejurarea că în cauză s-a extins urmărirea penală asupra altor inculpați, cu privire la care s-a făcut propunere de arestare preventivă admisă în primă instanță de către tribunal.

Gravitatea faptelor rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, fiind totodată evidențiată și de prejudiciul cauzat precum și de împrejurarea că unii dintre inculpați au antecedente penale sau sunt recidiviști, acest aspect fiind de natură să întărească concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit art. 681Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

Or, aceste indicii în ce-i privește pe fiecare din inculpații pentru care s-a formulat propunerea de prelungire există în cauză, așa cum s-a arătat anterior. Astfel Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și în acord cu scopul prev. de art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală.

Aspectele de natură familială precum și starea precară de sănătate invocate de către unii dintre inculpați nu sunt de natură să conducă la lăsarea lor în libertate și nici la înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă, câtă vreme la arestarea preventivă a inculpaților instanța a luat în considerare toate criteriile prev. de art. 136 alin.8 Cod pr. penală.

În raport de cele arătate instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art.155, 143 și 148 lit. f) Cod pr.penală cu privire la inculpații majori și dispozițiile art. 148 lit. f) Cod pr.penală și art. 160 /h alin.3 Cod pr. penală cu privire la inculpatul minor.

În ce privește susținerea că în cauză au fost încălcate disp. art. 159 al. 2.pr. referitoare p. la publicitatea ședinței de judecată, s-a apreciat că aceste dispoziții sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative, iar susținerile privind introducerea ca prematură a propunerii de prelungire a arestări preventive, s-a reținut că acestea sunt nefondate în raport de dispozițiile art. 155.C.P.P.

Împotriva acestei încheieri penale au formulat recurs în termen, nemotivat în scris prin cererea de declarare a recursului, inculpații, T și, și, solicitând casarea încheierii atacate și în rejudecare să fie respinsă propunerea de arestare preventivă.

În susținerea motivelor de recurs inculpații recurenții, și, personal și prin apărătorii aleși, au solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, motivând, în esență, că încheierea penală atacată este lovită de nulitatea absolută față de împrejurarea că prin această hotărâre s-a depășit termenul măsurii arestării preventive prevăzut de lege cu 5 zile - prelungirea s-a făcut din 27 iulie 2009 -31 august 2009; că potrivit art. 485.pr.penală, ședința de judecată în cauzele cu minori se desfășoară separat de celelalte ședințe, ori în cauză instanța de fond a judecat pe minor alături de majori ceea ce atrage nulitatea încheieri penale atacate; că lipsește pericolul pentru ordinea publică în raport de faptele comise (înșelăciune) pentru a se dispune luarea (prelungirea) măsurii arestării preventive, raportat la împrejurarea că victimele sunt din toată țara, că nu sunt întrunite elementele infracțiunii de înșelăciune deoarece între părți a intervenit un contract civil, că nu trebuie neglijată nici conduita culpabilă a părților vătămate și în cauză nu există pericol pentru ordinea publică așa cum este definit de lege cu atât mai mult cu cât părțile vătămate sunt din toată țara, că cercetarea penală este finalizată și că aceasta se poate derula și fără prezența inculpaților în stare de arest.

Au fost invocate în susținerea recursului și considerente de ordin social, iar în ce-l privește pe minorul inculpatul, se arată că măsura arestării preventive nu se justifică față de acesta, iar legea prevede pentru minori un regim sancționator mai blând.

Recurenții inculpați, și, personal și prin apărătorii legali au solicitat admiterea recursurilor, desființarea încheierii penale atacate ca fiind lovită de nulitate absolută prev. de art. 197 alin.2 pr.penală, având în vedere dispozițiile art. 159 alin.13 pr.penală care prevăd că prelungirea măsurii arestării preventive se dispune pentru o perioadă de 30 zile, ori în speța prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe care-i reprezintă s-a făcut pentru o perioadă de aproximativ 35 de zile.

În subsidiar, față de împrejurarea că inculpații au copii minori, starea deosebit de gravă a familiilor, nu s-ar mai impune prelungirea măsurii arestării preventive iar cercetarea acestora în stare de libertate nu ar impieta cu nimic continuarea cercetărilor.

Recurenții inculpați, T, și în susținerea orală a motivelor de recurs personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a acestora, invocând, în principal, nulitatea absolută a încheierii penale atacate deoarece s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive pe o perioadă mai mare de 30 de zile.

În subsidiar, solicită a se constata că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nemaifiind îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 148 lit. f) C.P.P. respectiv, pericol concret pentru ordinea publică care nu se regăsește în persoana inculpaților; că rezonanța negativă în rândul societății s-a estompat și la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că inculpații, în stare de libertate, ar zădărnici continuarea cercetărilor sau s-ar sustrage cercetărilor și a se avea în vedere decizia pronunțată de ÎCCJ care a statuat că pericolul social al infracțiunii nu se confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică.

În susținerea cererilor de recurs se mai invocă de către inculpații, și, prin apărătorul ales că judecătorul de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri solicitată în temeiul art. 300 alin.2 pr.penală - revocarea măsurii arestării preventive - în motivarea hotărârii atacate nu se face nicio mențiune cu privire la această cerere astfel că încheierea este supusă sancțiunii prev. de art. 197.pr.penală privind nulitatea absolută a acesteia.

În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul inculpat, personal și prin apărătorul ales, solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, cu motivarea că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este argumentată generic, că nu s-a ținut seama de împrejurarea că împotriva inculpatului nu există la dosar probe din care să rezulte vinovăția acestuia, că inculpatul nu are antecedente penale, are o situație familială deosebit de grea (1 copil cu grad ridicat de handicap), că a colaborat cu organele de anchetă și toate părțile vătămate nu domiciliază în A I; că nu trebuie omisă prezumția de nevinovăție și că nu există riscul să influențeze părțile vătămate sau martorii și pentru a nu se sustrage cercetărilor, astfel că se poate lua față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Analizând legalitatea și temeinica încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate de inculpații recurenți, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 155, 136, 143, 148 lit. f) Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursurile declarate în cauză de inculpații,( fost ),,,,Tsunt fondate în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare, iar recursurile inculpaților, și sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune:

Curtea de Apel, sistematizând expunerea de motive ale recurenților inculpați constată că toate criticile invocate se subsumează următoarele probleme de drept: nulitatea absolută a hotărârii penale atacate urmare a încălcări următoarelor dispozițiilor: art. 159 alin. 2 rap. la art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, art. 159 alin. 6 Cod procedură penală, art. 485 rap. la art. 197 alin. 2 Cod procedură penală; nulitatea absolută a hotărâri penale atacate urmare a nepronunțării de către judecătorul de fond asupra cererii de revocare a arestării preventive, caz de casare prev. de art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală; nulitatea încheieri penale atacate pe motivul că judecătorul de fond nu a motivat hotărârea; lipsa indiciilor temeinice că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală, neîndeplinirea cerințelor art. 155 rap. la art. 136 și 143 al. 1 Cod procedură penală și a cazului de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală.

1.În ceea ce privește susținerea invocată de recurenții inculpați referitoare la nulitatea absolută a hotărârii penale atacate urmare a încălcării disp. art. 159 alin. 2 rap. la art. 197 alin. 2 Cod procedură penală:

În adevăr, potrivit art. 155 alin. 2,Propunerea de prelungire a arestării se soluționează în cameră de consiliu, de un singur judecător, indiferent de natura infracțiunii.Însă, încălcarea acestor prevederi legale, ar putea duce la casarea încheierii numai dacă inculpaților i-ar fi fost produse vătămări ce nu puteau fi înlăturate în alt mod, decât prin anularea actului ( art. 197 alin. 1 și 4 Cod pro. penală), ceea ce nu s-a dovedit în speță.

În aceeași ordine de idei, în categoria nulităților prevăzute de art. 197 alin. (2) Cod procedura penală, sunt menționate dispozițiile relative la publicitatea ședinței de judecata, nu și dispozițiile care deroga de la acest principiu.

Astfel fiind, în speță, judecata cauzei în Camera de consiliu, dar în prezența ofițerilor poliției judiciare și a escortei putea atrage nulitatea hotărârii pronunțate, potrivit prevederilor art. 197 alin. (1) Cod procedura penală, numai dacă s-ar fi dovedit ca prin aceasta s-a adus o vătămare ce nu putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii respective.

Așa fiind, Curtea reține că în cauză nu a existat o încălcare a disp. art.197 alin. 2. de natură a atrage nulitatea hotărâri atacate.

2.În ceea ce privește susținerea invocată de recurenții inculpați referitoare la nulitatea absolută a hotărârii penale atacate urmare a încălcării disp.art. 159 alin. 6 Cod procedură penală:

Potrivit art. 159 alin. 6 Cod procedură penală,În cazul în care judecătorul acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăși 30 de zile.

Verificând hotărârea atacată sub acest aspect, Curtea constată că, în adevăr, în ce-i privește pe inculpații, ( fost ), T tribunalul a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă mai mare de 30 de zile. Însă, Curtea apreciază că încălcarea prevederilor legale sus-menționate nu atrage nulitatea absolută a hotărârii atacate, fața de regula nulităților virtuale consacrată de Codul d e procedura penală în sistemul căruia nulitățile absolute sunt numai cele exprese.

Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă mai mare de 30 de zile, atrage casarea hotărâri atacate doar sub acest aspect, evident în contextul în care se constată legalitatea măsurii arestării preventive așa cum se va arăta în continuare.

Curtea observă că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.195 din pr. referitoare p. la îndreptarea erorilor materiale, aceste dispoziții referindu-se numai la greșeli materiale, nu și la cele de fond, așa cum este cazul în speță.

În ce privește susținerile apărării legate de faptul că propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaților majori este prematur formulată raportat la împrejurarea că perioada de 30 de zile pentru care s-a dispus anterior prelungirea măsurii nu a expirat și, drept urmare, ne aflăm în situația unui cumul al mandatelor, Curtea de Apel apreciază că acestea sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 156 alin. 5 Cod pr. penală când în aceeași cauză se găsesc mai mulți inculpați arestați pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul care sesizează instanța pentru unul dintre inculpați va sesiza, totodată, instanța și cu privire la ceilalți inculpați.

Respectând exigențele acestor prevederi legale, și raportat la dispozițiile art. 160/h alin. 3. pr.p. privind arestarea preventivă a minorului, în mod corect procurorul anchetator a formulat propunere de prelungire a măsurii arestării preventive și în ce-i privește pe inculpați majori.

În sprijinul acestor concluzi invocăm și dispozițiile art.159 alin. 13 partea finală pr. potrivit p. cărora,Durata totală a arestări preventive în cursul urmării penale nu poate depăși un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile.Ori, în cauza nu s-a depășit nici termenul rezonabil și nici cel de 180 de zile prevăzut de legiuitor.

Astfel fiind, Curtea apreciază ca fondat recursul inculpaților, (fost ), T numai sub aspectul perioadei pentru care a dispus prelungirea arestări preventive și, conf. art. 385/15 pct. 2 lit. d rap. la art. 155 și 159 alin. 6.C.P.P. va admite recursurile și va casa încheierea penală atacată numai sub acest aspect, dispunând prelungirea măsurii arestării preventive a sus-numiților inculpați cu încă 30 de zile, începând cu data de 27.07.2009 până la data de 31.08.2009.

3. În ceea ce privește susținerea invocată de recurentul inculpat minor referitoare la nulitatea absolută a hotărârii penale atacate urmare a încălcării disp. art.485 rap. la art. 197 alin. 2 Cod procedură penală:

Curtea în analizarea acestei critici are în vedere în primul rând obiectul prezentei cauze, respectiv prelungirea arestării preventive dispuse în cursul urmării penale.

Din practicaua încheierii examinate rezultă că dezbaterea cauzei a avut loc în cameră de consiliu.

Este adevărat că, potrivit 485 din pr. ședința p. în care are loc judecarea infractorului minor se desfășoară separat de celelalte ședințe și nu este publică. Însă, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 485, procedura prelungirea arestării preventive dispuse în cursul urmării penale este strict reglementată în art. 159. pr.

p.

Potrivit alin. 2 al acestui articol propunerea de prelungire a arestării preventive se soluționează în camera de consiliu, de un singur judecător, indiferent de natura infracțiunii.

Nu este de neglijat a se menționa și disp. art. 486. pr. potrivit p. cărora atunci când un minor este judecat împreună cu un inculpat major nu se mai aplică dispoziția specială prev. de art. 485, ședința de judecată fiind publică.

Așa fiind, Curtea constată că criticile inculpatului minor sunt nefondate și se vor respinge.

4. În ceea ce privește susținerea invocată de recurenții inculpații privindnulitatea absolută a hotărâri penale atacate urmare a nepronunțării de către judecătorul de fond asupra cererii de revocare a arestării preventive, caz de casare prev. de art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală:

Curtea de Apel, verificând actele și lucrările dosarului, constată că în fața judecătorului de fond niciunul dintre inculpați nu a formulat cerere de revocare a arestării preventive, context în care aceste critici sunt simple susțineri, urmând a fi respinse, ca neîntemeiate.

5.Asupra nulități încheieri penale atacate pe motivul că judecătorul de fond nu a motivat hotărârea:

Curtea nu consideră întemeiată nici critica adusă de inculpați propunerii de arestare preventivă și încheierii atacate că nu s-a motivat de către procuror și, apoi, de către judecător pentru fiecare inculpat în parte motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază măsura prelungirii arestării preventive.

Se observă că inculpaților recurenți li se impută faptul că împreună, în diverse forme de participație, ar fi acționat în vederea atingerii scopului comun de a înșela victimele iar aceste aspecte rezultă din actele de urmărire penală administrate până în prezent, Tribunalul făcând referire în motivare atât la faptele presupus a fi săvârșite, cât și la inculpați.

Analizând încheierea penală atacată prin prisma acestui motiv de recurs Curtea de Apel constată că instanța de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând argumente suficiente pentru a permite instanței de control judiciar verificarea lor, astfel că invocarea nulității relative a încheieri penale recurate nu este întemeiată.

6.Asupra fondului cauzei:

Potrivit art. 155 comb. cu art. 156 și 159. pr.p. și art. 160/h alin. 3. pr. p. arestarea inculpatului major și a inculpatului minor dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Conform art. 148.C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143.C.P.P. și dacă există vreunul din cazurile prev. de 148 lit. a) - f )

C.P.P.

În speță, în încheierea penală atacată Tribunalul a reținut că se impune prelungirea arestări preventive a inculpaților, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, respectiv, există indicii temeinice că inculpații recurenți ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Față de cerințele legii, instanța de control judiciar trebuie să verifice în ce-i privește pe inculpații recurenți, existența indiciilor temeinice că aceștia ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și existența pericolului concret pentru ordinea publică în eventualitatea cercetării lor în stare de libertate.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că s-a început urmărirea penală împotriva recurenților inculpați pentru săvârșirea mai multor infracțiuni deosebit de grave, respectiv,inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe grave, în formă continuată, complicitate la înșelăciune cu consecințe grave, în formă continuată, uz de fals în formă continuată,constând în aceea că inculpații în perioada 2007-2008 s-au constituit într-o grupare infracțională organizată, care a acționat pe raza județelor A, H, Sibiu și A, în scopul obținerii de venituri ilicite prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe grave - Ordonanța procurorului din 28aprilie 2009 și, respectiv, 3 iunie 2009.

În fapt, inculpații recurenți, prezentându-se sub diverse nume fictive drept reprezentanți ai unor firme străine sau colecționari au dat anunțuri prin mai multe publicații că sunt interesați să achiziționeze mașini de cusut de diferite mărci cu mari sume de bani. După ce victimele îi contactau le solicitau acestora diferite sume de bani, pe care să-i depună în conturi pe care le deschideau anterior la mai multe bănci, sub pretextul procurării unor acte de autenticitate a mașinilor de cusut precum și pentru achitarea mai multor taxe, pretinzând că fără achitarea acestor sume de bani nu se puteau perfecta vânzările. Ulterior, după ce victimele transferau sumele solicitate în conturile indicate de inculpați, aceștia nu se mai prezentau pentru perfectarea vânzărilor și nu mai răspundeau la telefoane. În scopul săvârșirii acestor fapte inculpații se foloseau de telefoane cu cartele pre-paid nenominalizate precum și de mai multe înscrisuri falsificate, care să întărească convingerea victimelor că ofertele sunt serioase și că după îndeplinirea condițiilor solicitate de inculpați urma ca victimele să încheie tranzacțiile și să-și primească sumele de bani convenite pentru vânzarea mașinilor de cusut.

Din amplul material de urmărire penală rezultă indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit faptele de care sunt acuzați, indiciile rezultând din plângerile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați, interceptările convorbirilor telefonice, înregistrările audio-video în mediu ambiental, procesele verbale de percheziție domiciliară la locuințele inculpaților unde s-au găsit mai multe extrase de conturi bancare evidențiind rulajul conturilor.

Susținerile inculpaților că faptele de care sunt acuzați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fiind doar convenții civile și fiind culpa victimelor că s-au lăsat înșelate deoarece oricine putea să-i dea seama că ofertele de achiziționare a mașinilor de cusut nu sunt serioase, sunt contrazise de actele de urmărire penală administrate până în prezent.

Curtea constată că există bănuiala rezonabilă întemeiată pe probele administrate până în prezent că victimele erau de fapt înșelate prin pretinderea unor sume de bani pentru certificate de autenticitate și diverse taxe, chiar solicitarea unor asemenea taxe întărind convingerea victimelor că inculpații le prezintă o ofertă serioasă.

Față de actele de urmărire penală existente până în prezent la dosarul cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, astfel că este îndeplinită cerința prev. de art. 143.

C.P.P.

Nu este de neglijat a se preciza sub acest aspect că după ce instanța de fond a dispus prelungirea mandatelor de arestare preventivă a inculpaților, (fost ), T și, precum și după ce a dispus luarea măsuri arestări preventive față de inculpații, și organele judiciare au continuate efectuarea de acte de urmărire penală, acte care conduc la concluzia că în cauză există motive plauzibile de a bănui că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați penal.

În concret, au fost conexate mai multe dosare declinate din țară privind plângerile mai multor peroane vătămate, s-au primit răspunsurile la mai multe comisii rogatorii, fiind audiate mai multe persoane vătămate de Birourile Teritoriale ale DIICOT: M, P, I, B, B, B, T, C, B, V, C S ( vol. 87, 97), s-au depus la dosar procesele verbale de percheziție a sistemelor informatice și a telefoanelor ridicate de la inculpați cu ocazia perchezițiilor, au fost audiați martorii, a, -, Elida, -, au fost audiate părți vătămate și au fost conexate dosarele privind plângerile formulate în diverse județe ale țării de persoane vătămate, plângeri declinate DIICOT A - Biroul Teritorial Alba, au fost reaudiați inculpații, au fost efectuate un număr de 10 percheziții domiciliare la domiciliile unor învinuiți, sau fost analizate mai multe listinguri telefonice primite de la operatori.

Curtea, verificând prevederile art. 148 lit.) f teza a-I- C.P.P. care a fost reținut ca temei a arestării preventive a inculpaților, se apreciază că sunt îndeplinite cerințele legale în ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele presupus a fi săvârșite de inculpați - infracțiunile de: inițiere, constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct.5 din aceeași Lege, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen. se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicere unor drepturi.

În ce privește a doua cerință prev. de art. 148 lit. f) C.P.P. cea referitoare la pericolul social concret, Curtea constată că și acesta este îndeplinit.

Este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( denumită în continuare CEDO) a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe baza unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție,menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (,26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.

Astfel, în raport de circumstanțele reale reținute drept cadru al comiteri faptelor pentru care inculpații sunt anchetați penal, și pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a început urmărirea penală, caracterul organizat al acestor activități ilicite desfășurate de către inculpați - pentru a obține veniturile ilicite pe care mizau inculpații au înțeles să constituie un grup cu atribuții bine determinate și și-au planificat acțiunile în așa fel încât să-și atingă scopul, denotă un pericol social concret, cu atât mai mult cu cât prin acțiunile lor inculpații au prejudiciat un număr mare de persoane, într-o perioadă îndelungată de timp, iar sumele obținute ilegal în această modalitate le-au permis să-și sporească activitățile infracționale.

Susținerile inculpaților că faptele pe care le-au săvârșit nu prezintă un pericol social concret pentru societate, în contextul în care nu a existat un contact direct între inculpați și victime, sunt lipsite de temei, dată fiind amploarea actelor infracționale și ecoul produs în rândul opiniei publice, că mai mulți inculpați presupus a se fi organizat în scopul săvârșirii unor fapte de o mare gravitate și care ar fi afectat un număr mare de persoane, sunt cercetate în stare de libertate.

Orice faptă contrară normelor de conduită, constituind substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea juridică, cât și mediul social, ocrotit în valorile sale fundamentale prin normele dreptului penal.

Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment de revoltă și dezaprobare din partea colectivități, care resimte necesitatea unei reacții împotriva făptuitorului, pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și autorului ei.

Curtea nu poate împărtăși opinia recurenților inculpați cum că în cauză s-a diminuat rezonanța faptelor având în vedere data comiterii actelor materiale, întrucât este de necontestat că faptele presupus a fi comise de recurenții inculpați au generat un sentiment de neliniște, un sentiment de nesiguranță și insecuritate în rândul colectivității, rezonanța care continuă și în prezent, raportat la actele de cercetare penală efectuate în cauză.

Este de remarcat că în cauză la aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de împrejurarea că prin faptele penale presupus a fi comise inculpații au creat un prejudiciu estimat până în prezent la suma totală de 3.500.000lei, că activitatea presupus infracțională s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp, începând cu anul 2007 până în prezent, activitate ce a cuprins întreaga țară.

Nu sunt întemeiate nici susținerile referitoare la eventuala durată mare procesului penal și pretinsa egalitate de tratament cu alți inculpați cercetați în dosare similare deoarece nimeni nu poate anticipa în prezent cât va un proces penal și nici cauzele penale nu sunt similare. De altfel, singurele cerințe care trebuie îndeplinite pentru luarea măsurii arestării preventive a unor inculpați sunt cele cerute de lege, estimările inculpaților asupra duratei procesului penal și presupusa asemănare cu alte fapte penale cercetate neavând relevanță.

Tot astfel, Curtea nu poate împărtășii susținerile recurenților inculpați referitoare la principiul egalității de tratament, față de faptul că anumiți învinuiți din prezenta cauză nu au fost arestați în cauză. Aceasta deoarece, luarea măsurii arestării preventive a unui inculpat se face la propunerea procurorului de anchetă penală, conf. art. 149.C.P.P. judecătorul neavând în actuala fază a cercetării penale nicio competență în analiza modul în care procurorul anchetator își desfășoară ancheta penală.

În aceeași ordine de idei, este de menționat că în actuala fază a procesului penal instanța de judecată este chemată să se pronunțe asupra legalității și temeinicie propunerii de arestare preventivă sau, după caz, de prelungire a măsurii arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 155, 156, 143 și 148 Cod pr. p., la actele de urmărire penală și datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, circumstanțe ce nu se răsfrâng și asupra altor inculpați.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că în cauză sunt îndeplinite și cerințele art. 5 Convenția (europeană) a drepturilor omului în ce privește arestarea preventivă a inculpaților, în contextul în care din actele de urmărire penală administrate până în prezent există motive verosimile de a bănui că aceștia au săvârșit faptele de care sunt acuzați.

De asemenea, existența unor temeiuri plauzibile de a-i bănui pe inculpați de comiterea de infracțiuni și riscul ca ei să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei măsuri preventive adecvate, așa cum este cazul în speță (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 26 octombrie 2000, cazulKudla Poloniei).

Curtea de Apel reamintește că, urmare a căii de atac folosită de către inculpații recurenți, este chemată să verifice dosar îndeplinirea în cauză a exigențelor art. 155 Cod pr. pen rap. la art. 136, 143 și 148 Cod pr. pen.

În recursurile lor inculpații își susțin nevinovăția și solicită cercetarea în stare de libertate din acest motiv. Curtea observă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra vinovăției inculpaților, Tribunalul fiind investit doar cu propunerea de prelungire măsurii preventive luată inițial, urmând ca asupra eventualei vinovății a fiecărui inculpat să se pronunțe instanțele de fond, apel și recurs dacă vor fi investite cu judecarea prezentei cauze, astfel că vinovăția sau nevinovăția inculpaților nu are vreo relevanță în actuala fază a procesului penal.

În ce privește susținerile recurenților inculpați referitoare la starea lor de sănătate sau a membrilor de familie și la situație familială grea, Curtea de Apel constată că aceste motive nu constituie temeiuri pentru lăsarea în libertate a inculpaților dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se lua față aceștia măsura preventivă a arestării, ci ele vor putea constitui circumstanțe judiciare în procesul de individualizare a pedepsei în ipoteza condamnării lor.

Tot astfel, Curtea precizează că asigurarea operativității procesului penal, sub aspectele privind garanția respectări termenelor prevăzute pentru anumite activități, desfășurării procesului penal în bune condiții și împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăriri penale, impune, în situații determinate, luarea sau, după caz, prelungirea unor măsuri preventive.

Or, în speță, din actele și lucrările dosarului rezultă că judecătorul de fond în mod legal și temeinic, a constatat că sunt îndeplinite cerințele determinate de legea procesuală pentru admiterea propunerii procurorului, încheierea penală fiind motivată corespunzător, conform dispozițiilor art. 155 Cod pr. pen, art. 136, 143 și 148 Cod pr. pen.

Prin urmare, încheierea penală nu este susceptibilă de critică sub acest aspect.

Curtea de Apel constată că inculpații recurenți, (fost ), T și au fost arestați preventiv la data de 29 aprilie 2009, măsură prelungită ulterior în condițiile legii, prin încheierea penală nr. 28/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală și, respectiv, încheierea penală nr. 39 din 4 iunie 2009 pronunțată de același tribunal.

Inculpații, și au fost arestați preventiv prin încheierea penală nr. 15 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribubnalul A - Secția penală.

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Curtea constată că nu poate împărtășii susținerile recurenților inculpați referitoare la inactivitatea organelor judiciare în desfășurarea anchetei penale. Aceasta deoarece, de la data prelungirii, respectiv, a luării măsurii preventive organele de anchetă penală au continuat să efectueze acte de urmărire penală, respectiv, s-a procedat la audieri de martori și de învinuiți, de părți vătămate, au fost reaudiați inculpații arestați în cauză, s-a procedat la efectuarea de percheziții domiciliare, au fost analizate mai multe listinguri telefonice primite de la operatorii de telefonie, s-a dispus efectuarea unui raport de analiză complex în cauză, pe baza interceptărilor, extraselor de cont, a listingurilor telefonice.

Față de cele expuse anterior și pentru buna desfășurare a urmăriri penale, Curtea de Apel apreciază că se impune în continuare prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cum corect a dispus și judecătorul de fond.

În ce privește susținerile inculpatului minor, prin apărătorul legal referitoare la faptul că arestul preventiv este o măsură de excepție în ce-i privește pe minori, Curtea de apel prin raportare la dispozițiile art. 160/e și 160/ pr. șip. art.37 lit.b) din Legea nr.18/1990 cu privire la ratificarea Convenției privind drepturile copilului, constată că în cauză detenția provizorie a minorului până la acest moment procesual este legală.

Măsura arestării preventive în ce-l privește pe minorul mai mare de 16 ani poate fi luată dacă sunt întrunite nu doar condițiile prevăzute de art. 143 cod pr. penală, dar și dacă există vreuna dintre cauzele expres și limitativ expuse de legea penală în dispozițiile art. 148 al.1 cod pr. penală.

Măsurile privative de libertate în cazul minorilor pot fi luate în scopul bunei desfășurări a procesului penal ori al împiedicării sustragerii lor de la urmărirea penală, judecată, ori de la executarea pedepsei (art. 160 /f alin. 1 cod pr. penală).

La alegerea măsurii ce urmează a fi luată se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura ( art. 136 alin. 8).

Curtea în analiza criticilor invocate de inculpatul minor, potrivit textelor de lege citate nu poate omite natura infracțiunilor pentru care este cercetat minorul și datele ce caracterizează persoana acestuia, date care relevă că atare măsură este oportună pentru protecția minorului și pentru desfășurarea în bune condiții a urmării penale.

Față de cele arătate, Curtea apreciază că în prezent, din aceleași considerente, nu se impune a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.

Așa fiind, Curtea de Apel, conf. art. 385/15 pct. 2 lit. d) C.P.P. va admite recursurile inculpaților, și T, va casa hotărârea atacată doar sub aspectul perioadei pentru care s-a dispus prelungirea arestări preventive și, conf. art. 155 și 159 alin. 6.C.P.P. va dispune prelungirea măsurii arestării preventive a sus-numiților inculpați cu încă 30 de zile, începând cu data de 27.07.2009 până la data de 31.08.2009.

În baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. Curtea p. de Apel va respinge ca nefondate recursule declarate de inculpații, și împotriva aceleiași hotărâri penale.

În baza art. 192 al. 2.C.P.P. va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 180 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații recurenți și la plata sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care suma de câte 150 lei, onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

În baza aceluiași text de lege, vor fi obligați inculpații, și la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Potrivit art. 191 alin. 1 Cod pr. onorariul p. cuvenit interpretului de limbă italiană în cuantum de 231,50 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DISPUNE:

Admite recursurile declarate de inculpații:, (fost ), -, și T împotriva încheierii penale nr. 42/23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- și în consecință:

Casează încheierea penală atacată numai sub aspectul perioadei pentru care s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, (fost ), -, și T și rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 155.pr.penală prelungește arestarea preventivă a inculpaților:

1. zis, fiul lui și, la 05.08.1973 în mun. A I, cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009;

2. (fost ), zis, fiul lui și -, la 15.01.1976 în mun. A I, cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009;

3. zis, fiul lui și, la 13.07.1971 în mun. B, cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009:

4., fiul și, la 08.10.1984 în mun. A I, cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009

5. zis, fiul lui și, la 17.02.1976 în mun. A I, cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009

6., fiica lui și, la 07.04.1978 în mun. A I, cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009

7. zis sau, fiul lui și, la 08.02.1979 în mun. A I cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009

8. fiul lui și, la 17.04.1988 în mun. A I cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009

9. zis, fiul lui G și -, la 20.12.1980 în mun. A I, cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009;

10., fiica lui și, la 13.09.1986 în mun. A I, cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009;

11. zis, fiul lui și, la 07.12.1972 în mun. Orăștie, jud. H, cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009;

12. T, fiul lui și -, la 03.01.1987 în J, jud. G; cu 30 zile începând cu 27 iulie 2009 până la data de 25 august 2009:

Menține celelalte dispoziții ale încheierii penale atacate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași încheieri penale.

Obligă inculpații și la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se va avansa din fondurile.

Obligă inculpații, și la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 50 lei de va avansa din fondurile.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană în cuantum de 231,50 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

Red.ST

Tehnored VV 2 ex30.06.2009

ROMANIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

Secția pentru cauze cu minori

și de familie

DOSAR NR-

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 13/R/CC/2009

Ședința camerei de consiliu din 02 iulie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE - -

Judecător - -

Judecător - -

Grefier

Pe rol fiind soluționarea cererii de formulate de avocat în dosarul nr-al Curții de APEL ALBA IULIA privind scutirea de plata amenzii judiciare aplicate prin încheierea din data de 25 iunie 2009.

Cererea a fost examinată în conformitate cu dispozițiile art. 199 Cod procedură penală, în camera de consiliu, fără citarea părților.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei de față constată următoarele;

rin cererea formulată în dosarul penal nr- al Curții de APEL ALBA IULIA, domnul avocat a solicitat scutirea de plata amenzii judiciare în sumă de 500 lei aplicată prin încheiere la data de 25 iunie 2009.

În expunerea scrisă a motivelor cererii sale, avocatul învederează instanței că a părăsit sala de judecată doar pentru a se deplasa la Tribunalul Alba unde era așteptat la soluționarea unei cereri de prelungire a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul și a ost rugat insistent de către grefier de la Tribunalul Alba să se prezinte la proces întrucât grefiera avea o problemă stringentă.

Examinând actele dosarului, Curtea constată următoarele:

La termenul de judecată din 25 iunie 2009, termen stabilit pentru soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr.42/23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, s-a prezentat domnul avocat, cu delegație de apărător ales pentru inculpații și după ce a susținut recursurile formulate de inculpații pe care îi reprezenta a părăsit sala de judecată determinând suspendarea dezbaterilor pentru 30 minute. Față de această împrejurare, prin încheierea din 25 iunie 2009, ce reprezintă practicaua hotărârii, respectiv încheierea penală nr. 18/2009, în temeiul art. 198 alin.4 lit.h pr.penală s-a luat față de acesta măsura sancționării cu amendă judiciară în sumă de 500 lei.

Examinând cererea de scutirea de la plata amenzii judiciare formulată de domnul avocat, Curtea, constată că nu este însoțită de înscrisuri doveditoare, astfel că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

În numele legii

DISPUNE

Respinge, cererea de scutire de plata amenzii judiciare, formulată de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 02 iulie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

ROMÂNIA A I, 02 iulie 2009

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

Secția pentru cauze cu minori

și de familie

Dosar nr-

Către,

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A

În conformitate cu art. 25 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 modificată prin nr.OG 348/2001 vă înaintăm alăturat, spre executare silită, conform legii, titlul executoriu (extras)

Încheierea penală nr. 13/R/CC/02 iulie 2009

Obligă pe avocat - loc. A I,- B, jud. A CNP - la plata sumei de 500 lei amendă judiciară conform art. 198 alin.4 lit.h Cod procedură penală.

Președinte complet, Grefier,

- -

Vă rugăm să ne comunicați de urgență primirea titlului executor pentru a face mențiunile corespunzătoare în evidențe.

-------------------------------------------------------------------------------------------------

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A

Data ___________

CĂTRE,

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

A I, P-ța -, nr. 1, jud.

Confirmăm primirea adresei nr- a Curții de APEL ALBA IULIA prin care ni s-a comunicat titlul executoriu, încheierea penală nr. dosar nr- privind pe avocat - loc. A I,- B, jud. A CNP - - amendă judiciară 500 lei.

SEMNĂTURA,

Președinte:Sanda Trif
Judecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Oana Maria

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 18/2009. Curtea de Apel Alba Iulia