Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 18/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(41/2010)
ÎNCHEIERE NR. 18/
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 5 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest: asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual, asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 130 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual și asistat de apărători aleși, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 281 409 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat- apărător al recurentului inculpat arată că a fost angajat in dimineața acestei zile, nu l-a apărat pe inculpat în fața instanței de fond, împrejurare față de care solicită acordarea unui termen în vederea pregătiri apărării.
Avocat- apărător al recurentului inculpat arată că se opune amânării cauzei, motivat de faptul că domnul avocat a fost prezent și la luarea măsurii arestării preventive și a asistat asistență juridică inculpatului în faza de urmărire penală până la acest moment.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită a se aprecia asupra cererii formulată de colegul său.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, consideră oportun a se afla părerea recurentului inculpat, în sensul de a preciza dacă la acest termen dorește să fie asistat de ambii apărători aleși.
La solicitarea Curții, recurentul inculpat susține că dorește să fie asistat de ambii apărători aleși.
Curteaapreciază neîntemeiată cererea formulată de apărătorul ales al recurentului inculpat, având în vedere că acesta beneficiază deja de serviciile unui apărător ales, astfel că amânarea sau nu a unei cauze în funcție de numărul apărătorilor aleși pe care înțelege să-i angajeze un inculpat apare ca un motiv neîntemeiat.
După ce li s-a pus in vedere dreptul la tăcere și conținutul acestui drept, recurenții inculpați având cuvântul pe rând, arată că nu doresc să facă declarații în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, susține că temeiul de drept al promovării recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv în ceea ce-l privește pe clientul său este cel prevăzut de art. 159 alin. 8 Cod procedură penală, solicitând admiterea acestuia,casarea încheierii recurate și a se constata că nu mai subzistă temeiurile pentru care s-a emis mandatul de arestare și nu există nici un temei noi, care să contureze necesitatea prelungirii arestului preventiv.
În sarcina recurentului s-a reținut un singur act material, respectiv o vânzare la care acesta a participat. Inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta comisă, a colaborat cu organele de urmărire penală, astfel că apreciază oportună participarea lui în stare de libertate la finalizarea cercetărilor și la judecarea cauzei. Pe lângă atitudinea pozitivă solicită a se avea în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că avea două locuri de muncă,este susținătorul familiei sale și avut rezultate foarte bune în domeniul sportiv.
În continuare susține că lăsarea în libertate a recurentului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică,iar actele de urmărire penală ce mai sunt de efectuat sunt de ordin pur tehnic, iar participarea directă și nemijlocită a clientului său nu poate avea eficiență reală.
Pentru motivele expuse mai sus solicită - în principal - admiterea recursului,casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv.
În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită a se da eficiență prevederilor art. 139 alin. 1 coroborat cu art. 145 Cod procedură penală și a se dispune înlocuirea măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Solicită a se observa că la momentul propunerii luării măsurii arestului preventiv, instanța de fond a analizat toate circumstanțele prezentate azi de apărare și concluzionat că nu se impune o astfel de măsură extremă, luând măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În recurs insă, s-a admis recursul declarat de Ministerul Public și s-a dispus arestarea inculpatului.
Ținând cont de faptul că arestul preventiv nu este un scop în sine, el nu poate să constituie o antepedeapsă, iar oportunitatea sa trebuie evidențiată de probe concrete și nu de pericolul generic pe care îl prezintă faptele pentru care este cercetat și urmează a fi trimis în judecată inculpatul, consideră că nu se impune o astfel de măsură extremă și solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului,casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv. Făcând trimitere la referatul cu propunere de arestare preventivă, susține că este trecută o singură activitate de urmărire penală care îl vizează pe clientul său, respectiv efectuarea unei expertize informatice asupra unui laptop ridicat de la locuința sa. informatică se poate efectua și cu inculpatul în stare de libertate, dat fiind faptul că laptop-ul se află în custodia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu poate fi influențată de clientul său în nici un fel. În sarcina acestuia s-a reținut vânzarea unei singure doze unui colaborator cu identitate protejată - la insistențele repetate ale acestuia. Ulterior, recurentul a refuzat să-i mai furnizeze droguri și i- dat numărul de telefon al altui inculpat din dosar, de la care, la rândul său achiziționase acea doză de cocaină. Faptele au avut loc în luna iulie 2009, iar arestarea a avut loc după două luni și J, timp în care clientul său, deși a fost monitorizat prin interceptarea convorbirilor telefonice și prin alte activități specifice structurilor de combatere a crimei organizate, nu s-a reușit demonstrarea nici unui alt element material al acestei infracțiuni. Așa fiind, fapta inculpatului din luna iulie a fost pur accidentală și s-a datorat insistenței colaboratorului cu identitate protejată.
În continuarea pledoariei susține că recurentul a recunoscut fapta comisă, se află la primul conflict cu legea penală, este căsătorit și are un copil minor în întreținere, a fost sportiv de performanță.
Apreciază că cele arătate mai sus, precum și circumstanțele personale ale recurentului sunt argumente suficiente pentru admiterea recursului.
S-a mai susținut că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că s-au extins cercetările în ceea ce-l privește pe pentru nerespectarea regimului armelor întrucât în imobilul în care locuia alături de ceilalți membrii ai familie, s-a descoperit o armă neletală - chestiune pe care o apreciază insignifiantă, cu atât mai mult cu cât arma găsită este a fratelui inculpatului - sportiv de performanță-.
Față de toate cele arătate mai sus solicită admiterea recursului și cercetarea recurentului în stare de libertate.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpatarată că temeiul de drept al recursului este art.159 alin. 8 Cod procedură penală. Făcând o scurtă trimitere la situația de fapt, arată că inculpatul a fost contactat de un investigator sub acoperire, iar la insistența acestuia a participat la cumpărarea de patru ori a anumitor cantități de cocaină. Clientul său este doar un intermediar și nu a făcut altceva decât să facă legătura între investigatorul sub acoperire și persoana care avea de vânzare cantitatea de droguri, iar la dosar nu există vreo declarație a vreunei persoane care să arate că a cumpărat droguri de la . La percheziția domiciliară nu au fost găsite cantități de droguri, bani care să provină din această activitate, iar susținerile în sensul că s-au obținut anumite foloase, nu sunt concludente. Din interceptările convorbirilor telefonice nu rezultă că recurentul a făcut acest lucru pentru a obține sume de bani, ci pentru că l-a rugato cunoștință să- ajute pe investigatorul sub acoperire " ".
În continuare solicită a fi reținute și circumstanțele personale ale clientului său, în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale, lucra și a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, colaborând cu organele de poliție. Mai mult decât atât, Tribunalul București - la 14 octombrie 2009 - nu a emis mandat de arestare preventivă, considerând că este intermediar și a fost determinat să intre în această cauză. În perioada de 8 zile - până la emiterea mandatului de către instanța de recurs, clientul său a respectat măsurile dispuse de instanță, nu a încercat să influențeze aflarea adevărului, nu s-a sustras prezentării la organele de poliție.
Având în vedere toate aceste aspecte solicită revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea recurentului în stare de libertate.
În subsidiar, dacă nu va fi primit acest punct de vedere, în temeiul art.139 alin. 1 raportat la art. 145 Cod procedură penală solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură eam ai fost dispusă de instanța de fond.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul,solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București și pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a duratei măsurii arestării preventive. Solicită a se avea în vedere că nu s-au efectuat actele de urmărire penală ce au fost evidențiate în anteriorul referat de prelungire, iar noul referat aduce la cunoștință instanței aceleași aspecte și împrejurări care trebuiau realizate până în prezent. În continuare susține că poziția procesuală a clientului său a fost sinceră, în raport de fapte și împrejurări ce i se rețin în sarcină, în sensul că a adus la cunoștință organelor de anchetă modalitatea în care s-au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, iar lăsarea în libertate a recurentului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită diminuarea termenului de 30 de zile, avându-se în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât timpul scurs de la anterioara prelungire până la prezenta să fie bine și eficient valorificat de organele de anchetă.
Concluzionând, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, arată că în cauză există suficiente probe care fac dovada participării inculpaților la comiterea infracțiunilor.Chiar dacă în pledoarii, apărătorii inculpaților fac trimitere la dispozițiile art. 68 alin. 2 Cod procedură penală, nu se poate vorbi de o invalidare a probelor, în condițiile în care nu se poate reține o modalitate de constrângere săvârșită în condițiile art.68 alin. 1 Cod procedură penală, nu există nici un fel de insistențe din partea investigatorilor,în condițiile în care -de foarte multe ori chiar inculpații i-au contactat pe aceștia, aducându-le la cunoștință că au pentru ei diferite cantități de cocaină. Indiferent de poziția procesuală a inculpaților - de colaborare sau de negare a faptelor -, indiferent de numărul de acte de punere în vânzare a drogurilor, pericolul concret pentru ordinea publică a fost apreciat de instanțele care au dispus până la acest moment prelungirea măsurii în raport de natura drogului, de cantitatea pusă în vânzare de către inculpați, dar și de sumele de bani pe care aceștia le obțineau în urma traficului de droguri. Necesitatea prelungirii duratei măsurii arestării preventive, a fost pe deplin dovedită de organele de urmărire penală, toate actele ce urmează a fi efectuate sunt necesare în vederea realizării unei urmăriri penale complete și în vederea conturării participației fiecăruia dintre inculpați.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că avea două locuri de muncă și este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt,arată că nu a vândut droguri, nu a făcut decât să intermedieze și totul a fost o înscenare din partea celui mai bun prieten. A recunoscut și regretat fapta comisă, iar suma de 50 de euro i-a fost dată cu forța. A doua oară când a fost contactat de investigatorul sub acoperire, i-a dat acestuia numărul de telefon al altei persoane pentru a-i face rost de droguri.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,regretă fapta comisă,arată că avea două locuri de muncă și este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față.
Prin încheierea din 5.01.2010, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul București - secția I penală a dispus, între altele, prelungirea arestării preventive a inculpaților, și pentru 30 zile, respectiv de la 10.01. la 8.02.2010.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că sunt realizate exigențele impuse de art.155 alin.1 Cod procedură penală.
În acest sens, s-a reținut în esență că se mențin temeiurile care au impus inițial luarea măsurii preventive și că aceste temeiuri justifică în continuare privarea de liberate a inculpaților.
Deasemenea, instanța a avut în vedere și necesitatea asigurării bunei desfășurări a anchetei în condițiile în care complexitatea cauzei (prin numărul mare de inculpați) impune efectuarea numeroaselor acte de urmărire penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie în sensul că în mod greșit s-a apreciat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și că nu există probe că în stare de libertate ar pune în pericol ordinea publică.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticii formulate, cât și din oficiu, potrivit art.3856alin.31Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și reține următoarele:
1. Față de inculpați s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev.de art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 iar din datele rezultate în cursul instrucției penale se decelează indicii temeinice (în sensul art.681Cod procedură penală ) de natură a induce bănuiala că inculpații au comis activitatea infracțională pentru care sunt cercetați.
Deasemenea, Curtea apreciază că față de inculpați este probată subzistența în continuare a cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală atât cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, cât și cu privire la pericolul pentru ordinea publică ce-l prezintă inculpații.
Sub acest ultim aspect, instanța are în vedere distinct de pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații (luat în considerare ca unul dintre criterii la luarea măsurii preventive - art.136 alin.8 Cod procedură penală) conectarea acestora la mediul infracțional orientat pe trafic de droguri, modul de comitere a infracțiunilor și scopul acesteia, perioada mare de timp în care s-au derulat actele infracționale, toate aceste aspecte fiind de natură a ilustra potențialul criminogen al infracțiunilor și riscul pentru comunitate în situația punerii lor în stare de libertate.
Așa fiind, cum arestarea preventivă a inculpaților a avut ca temeiuri de drept prevederile art.143 și 145. 148 lit.f Cod procedură penală iar acestea subzistă, dispoziția de prelungire a arestării preventive a inculpaților este temeinică și legală.
2. Corespunzător argumentelor de la pct. 1, instanța respinge susținerea comună a recurenților în sensul că n-ar mai subzista temeiurile inițiale.
Totodată, instanța notează că circumstanțele familiale și cele legate de poziția procesuală nu prezintă relevanță substanțială în raport cu obiectul prezentei cauze, care se circumscrie exclusiv verificării legalității și temeiniciei arestării preventive în raport cu prevederile art.155 alin.1 Cod procedură penală.
3. Sub aspectul legalității, Curtea constată că măsura preventivă a fost prelungită cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea constată că încheierea atacată este temeinică și legală și în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 5.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă fiecare inculpat la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Proces-verbal
pentru grefier - transferată la o altă secție,
semnează GREFIER,
red. / 4.02.2010
dact. 2 ex./5.02.2010
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Dumitru Mirancea, Nicoleta Grigorescu
