Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 190/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 18.02.2010
DECIZIA PENALĂ NR. 190 /
Ședința publică din data de 19.02.2010
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public -Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii penale nr. 24/CC din 16.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți ambii în stare de arest preventiv, asistat de avocat în substituirea avocatului, cu împuternicire avocațială de substituire la dosar, asistat de avocați aleși și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la audierea inculpaților în conformitate cu disp. art. 1403alin. 3 Cod procedură penală, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar, după ce în prealabil le-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare cercetarea inculpatului în stare de libertate, susținând că inculpatul a colaborat cu organele de anchetă și va colabora și în continuare, iar lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Avocat, în apărarea inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare să fie cercetat inculpatul în stare de libertate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai subzistă. Consideră că în cauză nu se justifică continuarea aplicării măsurii arestării preventive neexistând dovada că acesta a vândut droguri, că nu ar avea cum să zădărnicească aflarea adevărului, si că a avut o atitudine sinceră, în sensul că a recunoscut că a consumat droguri. Menționează că inculpatul este student, este în perioada examenelor și că orice om are dreptul la oad oua șansă.
În apărarea inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, apreciind că instanța de fond, deși s-a pronunțat în dispozitiv și asupra cererii subsidiare de înlocuire a măsurii arestării preventive, nu a tratat această cerere în considerente, iar din această cauză dispozitivul hotărârii ar contrazice considerentele. În subsidiar, dacă motivul invocat nu este plauzibil pentru trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, și urmare reținerii cauzei spre rejudecare, respingerea măsurii de prelungire a arestului preventiv, sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că rolul și scopul măsurii este prevăzut de art. 136 Cod procedură penală pentru a se asigura o mai bună desfășurare a procesului și nu pentru administrarea de probe. Mai arată că parchetul în cererea de prelungire a măsurii arestării preventive nu a motivat în ce constă pericolul social concret, că din materialul probator administrat până în prezent, singura declarație care-l încriminează pe inculpatul este declarația coinculpatului, declarație ce vine în contradicție cu declarațiile existente la dosar, iar declarația investigatorului sub acoperire nu are legătură cu inculpatul care este vinovat de consum de droguri și nu de trafic de droguri.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică, apreciind că nu există elemente din analiza cărora să se poată trage concluzia că s-au modificat temeiurile arestării, astfel încât să se poată lua măsura înlocuirii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Inculpatul recurent luând cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul recurent, luând cuvântul solicită admiterea recursului și cercetarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.24/CC din 16.02.2010, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș, în baza art.159 alin.7 pr.pen. raportat la art.155 pr.pen. și cu aplicarea art.143 pr.pen. și art.148 alin.1 lit. f pr.penal a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișoara.
A prelungit starea de arest a inculpaților:
, fiul lui și, născut la data de 20.06.1989, în T, jud. T, domiciliat în, nr.826, jud. T, CNP: -., fiul lui și, născut la data de 27.02.1989, în T, jud. T, domiciliat în,-, jud. T, CNP: -pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19.02.2010 până în data de 20.03.2010 inclusiv.
În baza art.139 alin.1 pr.pen. a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpatul prin apărător, ca nefondată.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 12/D/P/2010 din data de 15.02.2010, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15.02.2010 sub număr dosar -, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații și pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19.02.2010 până la data de 20.03.2010.
În motivarea propunerii s-a arătat că inculpații sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art.2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, infracțiune constând în aceea că în data de 21.01.2010 inculpații au participat la punerea în vânzare de către către investigatorul acoperit, a cantității de circa 100 grame rezină de canabis, droguri primite de la inculpatul, contra sumei de 4600 lei. Cu prilejul percheziției corporale a învinuiților, efectuată ulterior flagrantului s-a depistat și cantitatea de 3,05 grame rezină de canabis asupra inculpatului.
Față de cei doi inculpați s-a început urmărirea penală prin rezoluția din data de 21.01.2010, iar prin ordonanța din data de 22.01.2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea reținută în sarcina acestora.
Prin încheierea penală nr. 10/CC/22.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus măsura arestării preventive față de inculpatul, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/22.01.2010 și față de, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/22.01.2010, pe o perioadă de 29 de zile, până la data de 19.02.2010 inclusiv.
Ministerul Publica apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile față de cei doi inculpați, întrucât există presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, iar până în prezent urmărirea penală nu a putut fi terminată, urmând a se proceda la efectuarea examenelor de analiză toxicologică pentru stabilirea prezenței substanțelor stupefiante în organism și natura acestora; audierea investigatorului sub acoperire, cu nume de cod " "; depunerea la dosarul cauzei a dovezii de depunere la IGPR - Direcția de Judiciar, Statistică și Evidență Operativă a cantităților de droguri rămase în urma analizelor de laborator; întocmirea rapoartelor de constatare tehnico - științifică relevare droguri; prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea actului de sesizare a instanței de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul constată următoarele:
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara nr. 12/D/P/2010 din data de 21.01.2010 s-a dispus față de cei doi inculpați măsura preventivă a reținerii, începând cu ora 23:00.
Prin încheierea nr. 10/CC/21.01.2010, Tribunalul Timișa dispus admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, prin mandatul nr. 4/22.01.2010 față de și față de, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/22.01.2010, pe o perioadă de 29 de zile, până la data de 19.02.2010 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul a apreciat că sunt întrunite condițiile legale în baza cărora se poate dispune privarea de libertate a inculpaților, și, totodată, s-a constat că nu există elemente din analiza cărora să se poată trage concluzia că s-au modificat aceste temeiuri, astfel încât să se poată lua măsura înlocuirii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Măsura arestării preventive a fost dispusă în considerarea cazului prev. de art. 148 lit f pr.pen, reținându-se că la dosarul cauzei există suficiente indicii care determină presupunerea rezonabilă că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor pentru care sunt cercetați penal, și care sunt pedepsite cu pedepse mai mari de 4 ani, și că lăsare în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.
Art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Plecând de la textele de lege mai sus invocate instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive există și în prezent, actele efectuate din momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent nefiind în măsură a modifica această concluzie.
Astfel din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților, procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante, efectuare a unor acte premergătoare și percheziție, declarațiile celorlalți inculpați, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fi comis fapte de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, lăsarea în libertate a acestora putând avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, menținerea lor în arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, fiind vorba de săvârșirea de către inculpați unor acțiuni de distribuire a unor droguri de risc, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a acestora, prin gravitatea deosebită și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni care vizează traficul de droguri, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
Mai mult decât atât, din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale s-a putut constata că declarațiile celor doi inculpați sunt contradictorii, prezentând numeroase neconcordanțe.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, în temeiul art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f instanța C.P.P. a admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților cu încă 30 zile.
Împotriva încheierii penale nr. 24/CC/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 15.02.2010 au declarat oral recurs inculpații și, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 18.02.2010.
Recursurile nu au fost motivate, fiind susținute oral de către apărători, conform concluziilor menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
La termenul de judecată de azi, inculpații recurenți au fost audiați în conformitate cu disp. art. 1403alin. 3. proc. pen.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu potrivit art. 38510alin 2 și 3. proc. pen. precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 155 alin. 1. proc. pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prima instanță a făcut o justă apreciere a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpații recurenți au săvârșit fapte grave, care aduc atingere sănătății și chiar vieții cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
privește fapte de trafic de droguri de risc, constând în aceea că, la data de 21.01.2010, au procedat la punerea în vânzare către colaboratorul sub acoperire " " a cantității de 100 grame de rezină de cannabis în schimbul sumei de 4.600 lei.
Se observă atât pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpaților recurenți (trafic de droguri de risc), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților recurenți (față de lipsa garanțiilor că inculpații recurenți ar abandona comportamentul infracțional -numărul persoanelor implicate în traficul de droguri, felul și cantitatea drogurilor pretinse a fi fost deținute ori traficate, antecedentele penale ale inculpatului, sancționat de 3 ori în baza art. 181. pen. pentru fapte penale).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Contrar susținerilor apărătorilor, prima instanță a făcut o analiză atentă a împrejurărilor care constituie indicii că inculpații ar fi săvârșit faptele penale de care sunt acuzați, precum și a împrejurărilor ce constituie probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Tribunalul a arătat că pentru ambii inculpații există suficiente date care să conducă la concluzia că este posibil ca aceștia să fie implicați în săvârșirea faptelor ce fac obiectul acuzării și a indicat mijloacele de probă din care rezultă că se mențin temeiurile arestării preventive. Prin urmare, se consideră că autoritățile judiciare au demonstrat convingător justificarea prelungirii perioadei de detenție provizorie.
Instanța de recurs nu poate primi susținerea că prima instanță, deși s-a pronunțat în dispozitiv și asupra cererii subsidiare de înlocuire a măsurii arestării preventive, nu a tratat această cerere în considerente, iar din această cauză dispozitivul hotărârii ar contrazice considerentele. Din considerentele încheierii recurate reiese împrejurarea că prima instanță, prin expunerea motivelor pentru care este necesară prelungirea duratei arestării preventive, a analizat implicit și cererea de înlocuire a acesteia, fiind evident că, dacă este necesară prelungirea măsurii procesuale, nu se poate proceda la înlocuirea ei.
Măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile. Prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte. În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților recurenți de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al cetățenilor și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol sănătatea sau chiar viața cetățenilor.
Instanța de recurs mai apreciază că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți.
Față de cele reținute, se consideră și că lăsarea inculpaților recurenți în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actele de inculpare atât de către inculpați, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorilor ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.
Pentru aceleași considerente care vizează prelungirea arestării preventive se apreciază că această măsură procesuală nu poate fi înlocuită cu altă măsura preventivă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 24/CC/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 15.02.2010.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 24/CC/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 15.02.2010.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă inculpații recurenți la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. /19.02.2010
Tehnored.
2 ex./ 19.02.2010
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 18.02.2010
MINUTA DECIZIEI PENALĂ NR. 190 /
Ședința publică din data de 19.02.2010
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 24/CC/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 15.02.2010.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă inculpații recurenți la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
DIICOT- SERVICUL TERITORIAL TIMIȘOARA
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 12/D/P/2010- 103 file privind pe inculpații ȘI și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 190/R din 19.02.2010, pronunțată de această instanță, au fost respinse recursurile inculpaților împotriva încheierii penale nr. 24/CC/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 15.02.2010.
GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
DIICOT- SERVICUL TERITORIAL TIMIȘOARA
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 12/D/P/2010- 103 file privind pe inculpații ȘI și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 190/R din 19.02.2010, pronunțată de această instanță, au fost respinse recursurile inculpaților împotriva încheierii penale nr. 24/CC/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 15.02.2010.
GREFIER,
- -
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
