Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 25 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 19.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 25.08.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își însușește recursul declarat de avocatul ales în numele său.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a formulat recurs împotriva încheierii din 19.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, prin care s-a prelungit măsura arestării preventive pentru o perioadă de încă 30 de zile. Precizează că aceasta este a treia cerere de prelungire formulată de către Parchet.
Consideră că în prezenta cauză nu există elemente de nelegalitate vădită, în sensul că Tribunalul Galația procedat de o manieră legală. Criticile pe care înțelege să le formuleze în prezentul recurs vizează temeinicia prelungirii măsurii arestării preventive. Astfel, din punctul său de vedere nu se mai impune cu necesitate privarea de libertate a inculpatului.
Acesta este în principal motivul de recurs și în susținerea lui arată următoarele:
Potrivit disp. art. 155 Cod procedură penală, prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale se dispune motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care ar impune acest lucru.
În cauză se constată faptul că inculpatul este arestat de 3 luni și în tot acest interval de timp nu a fost nici măcar o singură dată audiat de către procuror. Practic, contribuția inculpatului la desfășurarea anchetei penale este inexistentă. Inculpatul stă arestat în Arestul, procurorii din cadrul DIICOT stau la parchet și fac anchetă în continuare, dar nu se întâlnesc. Inculpatul nu este deloc implicat în desfășurarea urmăririi penale.
Așa stând lucrurile, trage concluzia că de fapt arestarea inculpatului nu este necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în sensul că prezența lui se impune cu necesitate, respectiv, inculpatul trebuie să stea arestat pentru că ar fi chemat la anchetă zilnic, pentru că trebuie audiat sau confruntat cu alte persoane din dosarul cauzei. Poate este necesară privarea de libertate pentru că alte acte de urmărire penală impun ca cel cercetat să se afle privat de libertate, dar nici acest lucru nu există.
În sarcina inculpatului se reține săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală. de la obiectul cererii, arată că din anul 2000 până în anul 2008 este singurul inculpat arestat pentru această infracțiune, din toate cauzele aflate pe rolul instanțelor din Este vorba de o infracțiune unică, fără a discuta despre evaziune cu înșelăciune, evaziune cu delapidare, evaziune cu fals. Inculpatul este cercetat pentru o singură infracțiune de un singur gen, cel puțin atât se reține în sarcina lui.
Într-adevăr, pe condiții de legalitate, pedeapsa maximă depășește 4 ani, dar se discută de o pedeapsă cuprinsă între 2 ani și 8 ani, în varianta simplă. Dacă se rețin și circumstanțele agravante, se discută de o pedeapsă cuprinsă între 2 și 11 ani. Deci, maximul special al variantei agravante este mai mic decât maximul special al infracțiunii de furt simplu. În atare situație, consideră că natura infracțiunii pe care inculpatul se reține că ar fi săvârșit-o nu impunea cu necesitate arestarea preventivă. În cauză nu se discută despre vreun omor, despre tâlhărie, despre o infracțiune de trafic de persoane, ci despre o infracțiune economică, cel puțin interpretabilă, pentru că întotdeauna operațiunile economice sunt interpretabile, iar impozitarea operațiunilor economice este cu atât mai mult interpretabilă.
A făcut această precizare pentru că apreciază că instanța trebuie să aibă în vedere și acest lucru, adică dacă se impune cu necesitate prelungirea arestării, pentru că așa spune textul: "dacă temeiurile impun în continuare privarea de libertate". Dacă se va verifica dosarul, se va constata că nu s-a schimbat nimic cu privire la încadrarea juridică a faptei, nu s-a reținut vreo altă agravantă.
Cu privire la stadiul cercetărilor, la stadiul urmăririi penale, arată că nu s-a impus audierea inculpatului până la acest moment; dacă se impunea acest lucru, inculpatul ar fi fost chemat în fața procurorului și ar fi dat declarație.
Tot legat de stadiul dosarului, arată că în acest dosar nu este unicul inculpat, mai sunt încă alte patru persoane învinuite tot pentru evaziune fiscală, și chiar pentru spălare de bani. Dintre toți cei cinci învinuiți este arestat doar, care este cercetat pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută cu pedeapsa închisorii de 5 la 11 ani, în condițiile în care se reține agravanta. Solicită să se aibă în vedere că pentru o singură infracțiune de evaziune pe rolul instanțelor din G nu a existat privare de libertate.
Ca și temei al arestării preventive la momentul luării măsurii arestării s-au avut în vedere prevederile art. 148 lit. a și f Cod procedură penală. Consideră că există cel puțin o îndoială cu privire la încadrarea juridică a faptei. Se discută despre infracțiunea de evaziune fiscală cu un prejudiciu reținut de 900.000 de euro, deși este știu că întotdeauna, în urma efectuării unei expertize, prejudiciul calculat de finanțe scade.
Acea infracțiune presupune existența unui subiect activ calificat,pentru că se discută de infracțiune omisivă. Deși nu este momentul la care se poate face o asemenea discuție, insistă asupra acestei îndoieli ce persistă în dosar cu privire la încadrarea juridică a faptei.
Solicită să se analizeze încheierea pronunțată de Tribunalul Galați sub aspectul temeiniciei menținerii măsurii arestării preventive. Din punctul său de vedere nu este situația în care privarea de libertate a inculpatului să impună cu necesitate menținerea stării de arest preventiv pentru încă 30 de zile.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit și are doi copii minori în întreținere, precum și încadrarea juridică a faptei, consideră că acesta poate fi cercetat în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului și să se dispună respingerea cererii de menținere a arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpat.
În ceea ce privește încheierea de prelungire a stării de arest urmează să se observe că temeiul ce a fost avut în vedere cu ocazia aprecierii temeiniciei măsurii este acela prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală și din perspectiva acestuia trebuie apreciată situația particulară a inculpatului.
S-a invocat faptul că limitele mici de pedeapsă prevăzute de lege pentru acest gen de infracțiuni și natura lor nu justifică arestarea preventivă a unei persoane care comite asemenea fapte. Consideră că trebuie constatată gravitatea deosebită a infracțiunilor ce au fost în concret comise de către inculpat raportat la categoria de infracțiuni din care acestea fac parte. Are în vedere la stabilirea acestui caracter periculos, în mod particular, faptul că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă de timp extrem de îndelungată, respectiv din anul 2001 și până în prezent, precum și valoarea prejudiciului deosebit de ridicat, valoare care până în prezent nu a fost comentată și nu s-a stabilit că aceasta nu ar corespunde realității.
Aceste elemente sunt de natură să particularizeze gravitatea faptelor comise de inculpat, chiar dacă infracțiunile de gen la care ne raportăm nu se sancționează de obicei prin luarea unor asemenea măsuri.
În acest context, dat fiind și stadiul procesual în care se află cauza, faptul că nu a fost finalizată activitatea de urmărire penală, apreciază că în mod corect s-a constatat de către instanță că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său. Dorește să se judece în libertate pentru că are o de 6 luni care trebuie operată la, pentru că s-a născut cu o malformație. se amână de 2 luni de zile pentru că nu are cine să meargă cu copilul la
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 19 august 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Biroul Teritorial Galați și în baza dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală raportat la art. 159 alin. 6 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea arestului preventiv al inculpatului pe o perioadă de 30 zile de la 24 august 2008 până la 22 septembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În privința inculpatului s-a dispus prin încheierea de ședință din 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați (dosar nr-) arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile- până la data de 25.06.2008. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 al.1 lit.b si al.3 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 al.2 pen. si art.9 al.1 lit.c si al.2 din același act normativ, de asemenea cu aplicarea disp.art.41 al.2 pen.
În baza acestei încheieri de ședință a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.40/U/2008 la 27.05.2008 (fila 140 vol.XII- dosar urm.pen.); ulterior măsura preventivă a fost prelungită consecutiv până la data de 23.08.2008 inclusiv.
S-a reținut în fapt în sarcina inculpatului mai sus menționat că în perioada 2001-2005, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de fapt al societății a omis în totalitate evidențierea operațiunilor comerciale în evidențele contabile ale SC, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 2.909.964, 82 lei, iar în perioada 2006-2008, prin acțiuni repetate, desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale împreună cu învinuitul - ca administratori de fapt ai SC SRL, jud.G, au evidențiat operațiuni comerciale fictive in evidența contabilă a societății, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 524.497 lei.
Prin referatul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Galați, întocmit la 15.08.2008, s-a solicitat prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului pe o durată de 30 de zile motivat de faptul că în cauză cercetarea penală nu a putut fi finalizată impunându-se efectuarea ultimelor activități de urmărire penală (efectuarea de verificări la toate societățile cu care societățile controlate de inculpat au derulat tranzacții comerciale, audierea reprezentanților legali/angajaților acestor societăți, reaudierea inculpatului și a învinuiților după finalizarea cercetărilor si prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului si sesizarea instanței de judecată.
Evaluând temeiurile care au stat la baza adoptării măsurii preventive în privința inculpatului, instanța a constatat întrunite în continuare condițiile generale prevăzute de disp.art.143 pr.pen. si art.148 lit.a si f pr.pen.
Astfel, materialul probator administrat cauzei până la acest moment al cercetării prefigurează infracțiunile în discuție, infracțiuni sancționate cu pedepse ale închisorii ce depășesc 4 ani (limita maximă specială atingând 10 respectiv 11 ani închisoare).
S-au avut în vedere actele de constatare întocmite de organele fiscale și anexele acestora, relațiile Oficiului Registrului Comerțului privind SC SRL, planșe foto și procesele-verbale de recunoaștere aferente, relațiile Oficiului Registrului Comerțului referitoare la SC SRL corelativ anexa cu operațiuni bancare SC SRL G, declarațiile martorilor, G, -, G, R, G, HG, procesele -verbale de recunoaștere de către martori din planșele foto, adresa Gărzii Financiare referitoare la SC SRL Ivesti, procesul-verbal ANAF din 23.08.2007, procesul-verbal de percheziție, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile învinuiților, și.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că încadrarea juridică a activității sale excede infracțiunii prev. de disp.art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005 nu au putut fi puse în discuție la acest moment procesual - situația urmând a fi stabilită ulterior administrării ansamblului probatoriu în cauză.
De asemenea, în privința calității de infracțiune omisivă a faptei grefate pe disp.art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 reținută în privința inculpatului nu au putut surveni discuții, cunoscut fiind faptul că fapta de pericol social se poate manifesta și sub forma unei inacțiuni (omisiuni).
Totodată, condiția procesuală prev. de disp.art.148 lit.a pr.pen. este demonstrată prin conținutul procesului-verbal întocmit la 30.03.2008, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.
Analizând condițiile mai sus amintite coroborat cu elementele care circumstanțiază pericolul concret pentru ordinea publică, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului în prezenta cauză sunt neschimbate, impunându-se în continuare prelungirea acestei măsuri.
Elocvent pentru existența stării de pericol social pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea în libertate a inculpatului este valoarea mare a prejudiciului (aproximativ 900.000 euro) cauzat ca și consecință a activității acestuia, perioada mare de timp pe care s-a întins activitatea inculpatului, modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii acesteia.
Totodată măsura a fost considerată eficientă și prin prisma criteriilor complementare prev. de alin. ultim al art.136 pr.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de netemeinicie.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, respingerea cererii de prelungire și cercetarea sa în stare de libertate.
În susținerea recursului inculpatul a arătat că este arestat de 3 luni și nu a fost audiat niciodată la Parchet, considerând astfel că arestarea sa nu ar fi necesară pentru desfășurarea procesului penal.
A mai arătat inculpatul că în același dosar mai sunt cercetate alte patru persoane însă el este singurul aflat în stare de arest.
De asemenea, inculpatul a susținut că există o îndoială la încadrarea juridică a faptei, situație care însă va fi rezolvată odată cu soluționarea fondului cauzei.
Tot în susținerea recursului inculpatul a contestat existența temeiului prevăzut de art. 148 lit. a Cod procedură penală.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Conform art. 155 Cod procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Așa cum a reținut și prima instanță considerăm că față de inculpat se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală.
Astfel:
- din procesul-verbal întocmit la data de 30 martie 2008 cu ocazia efectuării percheziției domiciliare rezultă împrejurarea că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală (art. 148 lit. a Cod procedură penală);
- cele două infracțiuni pentru care inculpatul este cercetat (respectiv prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal) sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală);
- la dosarul cauzei există probe certe administrate până în prezent în faza urmăririi penale din care rezultă împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică (art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală);
În acest sens avem în vedere următoarele probatorii: actele de constatare întocmite de organele fiscale, relațiile Oficiului Registrului Comerțului privind "" SRL, procese-verbale de recunoaștere și planșe foto; relații de la Oficiul Registrului Comerțului privind " " SRL, declarațiile martorilor:, G, -, R, G, HG, adresa emisă de Garda Financiară referitoare la " " SRL, proces-verbal întocmit de ANAF la data de 23 august 2008, proces-verbal de percheziție, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile învinuiților, și.
Condiția prevăzută la dispozițiile art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală rezultă și din gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, din modalitățile săvârșirii, din urmarea produsă și valoarea ridicată a prejudiciului cauzat.
Având în vedere și dispozițiile art. 136 Cod procedură penală considerăm că menținerea inculpatului în stare de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Considerăm, de asemenea, că activitățile de urmărire penală menționate în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive sunt necesare pentru finalizarea urmăririi penale.
Împrejurările că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, are în întreținere doi copii minori iar unul din aceștia necesită o intervenție chirurgicală nu pot conduce la concluzia că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 06.01.1976 în orașul P, județul V, CNP -, domiciliat în -,-, județul A, în comuna, județul G, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din 19.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați (dosar nr-).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 4: Daniela
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./27 august 2008,
Fond:
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Mariana Cristache, Daniela
